Laura este o fată nou venită în orășel care vrea să se împrietenească cu renumiții Cireșari. Din păcate, bunica ei îi interzice acest lucru, așa că Laura pornește singură către Castelul celor două cruci. Ea ajunge la castel, dar este capturată și facută prizonieră acolo. Ea le trimite un bilet Cireșarilor care urmează un traseu foarte încâlcit. În bilet fata descrie aproape toate încaperile castelului, dar omite să descrie concret locul în care se află.
Cireşarii îşi folosesc energia şi ingeniozitatea pentru a găsi o misterioasă şi romantică „fată în alb“, captivă într-un castel din marmură, neştiut de nimeni. Urmând drumul parcurs de un mesaj din partea fetei în alb şi indicaţiile dintr-un manuscris străvechi, tinerii descoperă, după aventuri uimitoare şi încercări care-i solicită din plin, „Castelul celor două cruci“ şi o comoară medievală de mare preţ. În lupta cu sălbăticia munţilor, ca şi în raţionamentele care-i conduc la aflarea secretului, tinerii sunt din nou impecabili, iar finalul îi găseşte victorioşi şi fericiţi. HORIA GÂRBEA
Constantin Chirita was born in a family of teachers and he was a well known fiction writer, his books were targeted to the younger readers.
He was a student at the Polytechnic University in Bucharest, after which he dedicated all his time to literature and journalistic.
He came into the literature world in 1949. He also was a good essay writer. In his novels he presented the image of the university and technocrat world.
Constantin Chirita is the author of a well known series of novels called: Ciresarii. They were transformed in the 80 into a television show and enjoyed a great success.
"Niciodată sala armelor și Castelul vulturilor nu trăiseră asemenea clipe de veselie senină. Doar într-un ungher, ascuns după o armură, un băiat cârn, cu părul de aur încâlcit, uitat de toți ceilalți, se lupta cu disperarea. Ursu îl zări și-l chemă cu toată dragostea lui: - Ticușorule...! Dar Ticușor nu răspunse. Își pierduse copilăria. Intrase în adolescență. Și, ca aproape toți copiii, pătrunsese pe porțile largi ale dragostei. Iar întâmplarea hotărâse ca prima lui dragoste să fie tristă și deznădăjduită."
Volumul meu preferat din seria Ciresarii! Minunata carte, atat de multa aventura si magia prieteniei.. in timp ce citeam ma gandeam in continuu ca ar trebui realizat un serial animat pe baza acestor carti.. sigur le-ar placea copiilor.
Întotdeauna, încă din copilărie, am avut sentimente mixte în legătură cu această carte. Pe de o parte, mi se pare cea mai reușită din serie, din punctul de vedere al acțiunii. Complexitatea aventurii depășește cu mult primul volum. Parcă avem mult mai multă implicare a personajelor, altele decât Victor și Ursu, deși, în continuare, fetele sunt semi-absente, ceea ce face feminista din mine să se revolte la fiecare pagină. Absența lui Ionel, pe de altă parte, e un plus pentru mine.
Mesajul cifrat care duce la descoperirea castelului, dar și castelul în sine, cu camerele, secretele și capcanele lui, mă duc cu gândul la o aventură tip Indiana Jones. Chiar și la vârsta asta, trecută cu mult de perioada adolescenței, cartea m-a ținut cu sufletul la gură, fiind și scrisă într-un stil vizual, care deschide porțile imaginației. Nu foarte realist, dar exagerările nu sunt neapărat vizibile la vârsta la care se citește în mod normal acest roman.
Pe de altă parte, Laura, cu visările ei, este atât de apropiată de Maria ca tipologie, încât nu mă pot abține să nu observ inutilitatea ei ca personaj. Sincer, cu ea sau fără ea, aventura cireșarilor ar fi fost aceeași. Nu o văd decât ca pe un catalizator pentru primii fiori ai dragostei, dar nu cred că avea nevoie autorul de ea pentru a puncta acest aspect al asolescenței. Ursu și Lucia erau de ajuns.
Ce nu îmi place la această carte (și, de altfel, la toate celelalte) este stilul plin de înflorituri în care este scrisă. Poate că acest stil era pe placul tinerilor de acum 30 de ani, dar acum este desuet într-un mod iritant, nu romantic. Acest lucru îngreunează mult cititul unui roman care ar putea fi terminat în 2-3 zile, dacă stilul ar fi fost mai simplu.
Acest neajuns nu ia, însă, nimic din plăcerea aventurii, și Castelul fetei in alb rămâne una din cărțile de referință ale copilăriei mele, pe care am recitit-o cu plăcere chiar și la această vârstă.
Както писах и в ревюто за "Черният ужас", поредицата за черешарци е толкова зарибяваща, че е направо престъпление фактът, че на български (и на руски, за жалост...) са преведени само първите две книги. В първата Кирица ни сервира приключение в пещера, шпиони, пистолети и доста драми - тук е заложил на история, усилен приключенски елемент, свръхинтересно разгадаване на древен шифър, мистериозни девойки, първи трепети на любовта... на пръв поглед клишета, но вплетени в една уникална сплав със запазена марка "черешарци". Любима книга от детството ми! Беше удоволствие отново да се потопя в повествованието... за жалост, на руски, където доста неща, неизвестно защо, са изрязани брутално (wtf?!). Е, поне още помня култовия български превод на "рошавия сюнгер на майка ти" (не се хилете, имаше го!)... Дано някой я сканира, обработи и пусне в нета, понеже наистина си струва. 7/5!
După ce am citit acest al doilea volum, pot spune că nu e de mirare că seria Cireșarii a fost un fenomen la apariție. ,,Castelul fetei în alb" este o carte atât de distractivă, cu personaje atât de colorate, încât a reușit să îmi trezească spiritul de aventură mai mult decât orice carte citită în ultimii ani. Am citit primul volum pe la 9-10 ani și, cu excepția faptului că acțiunea se desfășura într-o peșteră pe care protagoniștii o explorau pentru prima dată, nu mai îmi amintesc foarte multe, dar regret că nu am citit și restul seriei tot la vârsta aceea, pentru că îmi imaginez că m-ar fi dat pe spate la momentul respectiv. De data aceasta, Victor, Ursu, Tic, Dan, Maria și Lucia caută un castel misterios, cunoscut mult timp doar prin prisma legendelor, încercând în același timp să salveze o fată nou sosită în oraș, Laura sau prizoniera în alb. Este adevărat că trebuie să treci peste câteva aspecte ilogice pentru a aprecia cartea. De exemplu, Ursu realizează niște fapte care depășesc abilitățile fizice ale unei persoane reale, iar deducțiile pe care reușesc să le facă unele personaje sunt puțin exagerate, însă romanul poate fi extrem de distractiv, dacă ignori câteva lacune în logică, cel puțin misterul este ingenios construit și descifrarea scrisorii logofătului are un farmec aparte. Un mic plot hole rămâne, deși comportamentul Laurei și al ciobanului are sens la sfârșit, comportamentul omului cu cicatrice față de echipa sa, nu are sens în momentul în care se face dezvăluirea de la sfârșit și are doar rol de derută, dar per total, mi-a plăcut dezvăluirea, pentru că până atunci îmi făcusem griji că romanul va avea un antagonist caricatural, cu o motivație ridicolă. Tic joacă în mare parte rolul de comic relief și îl joacă bine; autorul a făcut o treabă bună și în privința aceasta. Probabil cu fiecare volum pe care îl voi citi se va accentua o problemă, și anume, va veni inevitabil întrebarea: prin câte aventuri spectaculoase și neobișnuite poate trece un grup de adolescenți dintr-un orășel oarecare din România? Totuși, trecând peste acest aspect implauzibil, romanul de față a fost o carte de aventuri bine executată și, citită la vârsta potrivită, m-ar fi fascinat de-a dreptul. Deși departe de a fi o capodoperă literară, seria Cireșarii încă merită să fie citită chiar și acum, după mai bine de jumătate de secol.
O carte foarte buna! DPMDV putea fi mai bine scrisa/editata, am avut pe alocuri senzatia ca unele expresii/cuvinte nu au ce cauta in unele contexte( exemplele ar fi prea multe). Autorul a stiut sa scrie o carte diversificata pentru categoria de varsta catre care a tins deci nu ma indoiesc de succesul pe care il are inca seria . Unele capitole au avut o schimbare de perspectiva la fiecare parte (indiferent de numerele subcapitolelor), iar dinamismul acesta a constituit sarea si piperul cartii. Foarte buna tactica naratiunii , mi-a placut foarte mult acest lucru, citind mi-am putut da seama de progresul fiecarui personaj/ grup de personaje. Ceea ce as fi scos (nu zic ca nu-i rau scris) ar fi fost pasajele lui Tic pe urmale pachetului, un pic prea multa naratiune fortata. S-a vrut prea mult haz pe seama unor personaje neimportante care si asa nu cred ca au fost foarte cruciale. Partea de final putea fi explicata mult mai bine, se putea intra oarecum in mintea Laurei mult mai adanc pentru a-i deslusi cu adevarat psihologia gandirii sale. Nu in ultimul rand , as vrea sa vorbesc putin despre final. Mi-e mi-a placut! Inca foarte mult!!! Finalul m-a facut sa dau cartii punctajul maxim deoarece e un altfel de sfarsit. Tic - sentimentele sale de caine plouat- pentru mine cel putin au crescut valoarea personajului cu inca jumatate de procente. Zadarnicia eforturilor sale, inchipuirile inglobate inauntrul constiintei -fata in fata cu realitatea -au palit instantaneu la vederea din umbra a fetei in alb (n-o sa dau spoiler). Ursu, cel putin, e pentru mine un alt personaj extraordinar. Relatia de prietenie dintre el si Tic mi-a adus aminte putin de Frodo si Sam din Stapanul Inelelor :) O lectura recomandata !
This book radiates comfort. Pe de o parte, as vrea sa poata servi drept prim volum al seriei si sa aiba o introducere in caracterul personajelor, pe de alta, tocmai familiaritatea cu personajele o face mai placuta. Dintre cele doua volume citite pana acum acesta este cu siguranta preferatul meu. Am citit ambele volume pentru prima data acum vreo 7 ani, deci s-a simtit ca o experienta complet noua, dar acompaniata de amintiri placute :)
Presupun ca fiecare volum se concentrează un pic mai mult pe anumite personaje, iar Castelul Fetei in Alb se axeaza mai mult pe Dan decat prima carte, care avea in vedere evolutia prin introspectie a lui Ionel (pacat ca nu participa la actiune, fix conflictul lui interior/character development-ul ma determinase sa il consider ciresarul meu preferat).
Also, ma bucur ca nu tineam minte plot-twist ul de la final, cred ca ar fi alterat toata lectura :)
Inca la fel de placuta lectura, ca si atunci, cu ani in urma la anterioara (dar nu si prima) data. Si uite ca tot mi s-au mai amestecat unele lucruri in memorie .... cumva eu as fi zis ca "omul cu cicatrice" care era seful celor 3 cautatori de comori din castel era unchiul Laurei, nu tatal ei. Hmm...
Prima carte, cu toate descrierile din ea, a fost foarte plictisitoare (i-am acordat nota 2),dar a doua carte a fost mult mai buna decât prima. A avut multa acțiune și enigma a fost foarte reușită. Recomand!
Mi-a plăcut mai mult decât primul volum, a fost foarte interesantă povestea. Am vrut să continui (și încă vrea) aceasta serie pentru că prezintă o atmosferă pe care nu am mai întâlnit-o în alte cărți, o lume foarte frumoasă, conturată de cireșarii vremii de atunci. Recomand ca măcar să încercați această serie pentru că merită.
Mi-a făcut mare plăcere să-i reîntâlnesc pe Cireșari în acest al doilea volum. Încă de la început am fost nerăbdătoare să văd în ce aventură pornesc de data aceasta. Chiar dacă Ionel lipsește, fiind plecat în vacanță, restul grupului nu încetează să uimească prin curajul și prietenia lor. Aventura lor este din nou una palpitantă, plină de mistere, primejdii și momente emoționante. Totul începe când Tic o zărește pe fata în alb și pornește, împreună cu Dan și Maria, într-o nouă misiune de descoperire. Lucrurile se complică atunci când Laura, o fată visătoare și curajoasă, fuge în munți și ajunge să fie răpită și ascunsă într-un castel misterios. De aici începe o adevărată cursă contra timp pentru Cireșari, care trebuie să afle unde se află "Castelul celor două cruci" și să o salveze. Mi s-a părut interesant cum tinerii reușesc, pas cu pas, să dezlege tainele unui vechi manuscris și să ajungă într-un loc ascuns și periculos. M-a impresionat și momentul în care Lucia este salvată de Ursu, precum și curajul tuturor, în ciuda obstacolelor. Dar cel mai mult m-a emoționat finalul, când se descoperă cine sunt defapt "răpitorii". Tic, ca de obicei, mi-a cucerit simpatia. Este năzdrăvan, curios și plin de inițiativă. Mi s-a părut foarte sincer momentul în care suferă în tăcere, când realizează că fata in alb este atrasă de altcineva din grup. O scenă care arată clar cum Tic trece prin primele emoții mai serioase și face pasul din copilărie spre adolescență. Cartea nu este doar despre aventură, ci și despre cum cresc personajele, despre prietenie, curaj și despre ce înseamnă să accepți că uneori lucrurile nu ies cum ai sperat. Mi-a plăcut mult și finalul, deși totul se termină cu bine, rămâne și o umbră de melancolie, care face povestea mai reală. Mi-a plăcut foarte mult și abia aștept să văd ce alte întâmplări vor mai trăi Cireșarii în volumele următoare. 5⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Ce ciudat, când am început să recitesc volumul 2 din seria Cireșarii, mi-am adus aminte foarte bine de șoferul care înjura de grijenie și cădelniță și aventurile lui Tic când încerca să găsească sursa mesajului de la fata în alb, dar nu mi-am adus aminte deloc the paginile scrise în cod. Mi-a plăcut foarte mult misterul în jurul locației castelului (Ursu iar face mișcări acrobatice care contrazic regulile fizicii, dar mă rog, asta-i normal pentru Ursu), dar Laura, personajul care începe toată povestea, mă lasă absolut rece. Mai zicea un review că rolul Laurei e prea mult ca al Mariei, și sunt de acord. E plictisitoare treaba, mai ales când romanul se tot strâmbă și se întortochează și se screme cât poate de mult doar ca să nu fie evident cine e omul cu cicatricea în relație cu Laura până la sfârșit. Îmi place tare mult Dan în romanul ăsta, e cel mai simpatic și mai „real” dintre toți cinci cireșarii. Mă bucur că figurează și mai mult ca personaj principal în Roata Norocului, pe care am început să o (re)citesc deja.
Poate că o fi nostalgia copilăriei, sau poate că nu, dar „Castelul fetei în alb” mi se pare că rămâne o poveste bună și azi.
Se bazează puțin prea tare pe coincidențe? Sigur. Sunt cireșarii noștri un pic prea buni la a da de urma unor mistere străvechi? Normal. Seamănă anumite scene cu nivelurile subterane din Super Mario sau din alte platformere? Da. Pe de altă parte, Chiriță scria cartea asta înainte să avem jocuri video sau să ne distrăm în vreun escape room și o făcea chiar foarte bine, chiar dacă tot îl mai apucă ocazional scrisul poetic cu multe înflorituri.
Altfel, povestea mi-a plăcut la fel de mult ca odinioară, chiar dacă țineam minte partea care are loc în castel ca fiind mai lungă. Îmi place că cele două fire de explorare pe care se ajunge la final sunt amândouă importante și solide și că personajele par un pic mai failibile.
Cireșarii II: Castelul fetei în alb de Constantin Chiriță este o continuare captivantă, plină de mister, curaj și spirit de echipă. De data aceasta, Cireșarii pornesc într-o nouă aventură, descoperind secrete ascunse și trăind momente pline de suspans într-un castel misterios. Autorul îmbină perfect acțiunea cu atmosfera de poveste și prietenia sinceră dintre personaje. Ritmul alert și dialogurile pline de umor fac lectura plăcută și antrenantă. Este o carte care îți aprinde imaginația și îți amintește cât de frumoasă poate fi aventura trăită alături de prieteni adevărați.
Has it been 7 WEEKS? Maybe… I’ve been in a big reading slump since Christmas but I started reading I am Malala and dear mr henshaw and I continued reading this chapter and I told myself:let’s finish it. I finished it and gave it 5 stars! It was really nice and I’m really happy they got to the girl in white,Laura. Still not my fave from this series but it was really fun! Hope I’ll have a fave by the end of the series! It is going super good so far, hope it stays the same.🍒
Ce emoții! ce fiori! vol.2 ne poartă spre misterul Castelului celor două cruci. O atmosferă plină de adrenalină și suspans în care Cireșarii au de infruntat adevărate pericole. Dar la capatul lor, gașca lor mai adună un prieten: pe Laura, cea care i.a chemat să o salveze din castel. P.S.de foarte multe ori m.am întrebat ce părinți or fi avut Cireșarii de i.au lăsat să plece de acasă fără a fi însoțiți de un adult.😃
Ritm al actiunii mult mai alert decat in primul volum, dar si scriitura lui Chirita este mai buna, se simte progresul. Constructia personajelor imbunatatita, asta e in principal romanul lui Dan si Tic. Suspansul se mentine pana in ultimele 10 pagini, avem si un plt twist simpatic. Tot ce poti cere pentru anii ‘60.
Chiar mai buna ca prima. Firul acțiunii interesant și alert, personaje bune totul presarat cu un vârf de umor. Even better than the first one. The plot was fast and interesting, good characters all with a pinch of humor.
Sa va spun sincer... am fost obligata sa citesc seria ciresarii, prima carte mi a placut destul de mult, insa aceasta... probabil ca am avut asteptari ff mari si de la cartea 2, insa degeaba... daca nici a treia nu devine mai buna, nici nu stiu daca o sa mai pot sa citesc. 1.75⭐
Cartea este demențială, cartea mea preferată la momentul actual!! Recomand tuturor!! Este plină de mister și de enigme pe care personajele principale trebuie sa le rezolve!!