Excelsior: Poesii...

by Alexandru Macedonski

This is a reproduction of a book published before 1923. This book may have occasional imperfections
such as missing or blurred pages, poor pictures, errant marks, etc. that were either part of the original artifact,
or were introduced by the scanning process. We believe this work is culturally important, and despite the imperfections,
have elected to bring it back into print as part of our continuing commitment to the preservation of printed works
worldwide. We appreciate your understanding of the imperfections in the preservation process, and hope you enjoy this valuable book.



++++

The below data was compiled from various identification fields in the bibliographic record of this title. This data is provided as an additional tool in helping to ensure edition

++++


Poesii

Alexandru Macedonski

Typ. de Lux, 1895

Genres: Poetry, Romanian Literature, Classics

274 pages, Paperback

First published January 1, 1895

About the author

Debuting as a Neoromantic in the Wallachian tradition, Macedonski went through the Realist-Naturalist stage deemed "social poetry", while progressively adapting his style to Symbolism and Parnassianism, and repeatedly but unsuccessfully attempting to impose himself in the Francophone world. Despite having theorized "instrumentalism", which reacted against the traditional guidelines of poetry, he maintained a lifelong connection with Neoclassicism and its ideal of purity. Macedonski's quest for excellence found its foremost expression in his recurring motif of life as a pilgrimage to Mecca, notably used in his critically acclaimed Nights cycle. The stylistic stages of his career are reflected in the collections Prima verba, Poezii, and Excelsior, as well as in the fantasy novel Thalassa, Le Calvaire de feu. In old age, he became the author of rondels, noted for their detached and serene vision of life, in contrast with his earlier combativeness.

In parallel to his literary career, Macedonski was a civil servant, notably serving as prefect in the Budjak and Northern Dobruja during the late 1870s. As journalist and militant, his allegiance fluctuated between the liberal current and conservatism, becoming involved in polemics and controversies of the day. Of the long series of publications he founded, Literatorul was the most influential, notably hosting his early conflicts with the Junimea literary society. These targeted Vasile Alecsandri and especially Mihai Eminescu, their context and tone becoming the cause of a major rift between Macedonski and his public. This situation repeated itself in later years, when Macedonski and his Forţa Morală magazine began campaigning against the Junimist dramatist Ion Luca Caragiale, whom they falsely accused of plagiarism. During World War I, the poet aggravated his critics by supporting the Central Powers against Romania's alliance with the Entente side. His biography was also marked by an enduring interest in esotericism, numerous attempts to become recognized as an inventor, and an enthusiasm for cycling.

Reviews

[claroquesi · Rating 3 out of 5]

dacă trăiam în Belle Époque, m-aș fi aflat la picioarele jilțului, bucurându-mă de o perlă falsă. in my "geniu tarat, no one understands me" era.


Poet furat pe veci zadarnic de cerul larg și policrom,
Azvârle harpa de alb fildeș și uită calea către stele,
Te afli încă-n cercul vieței: Ești încă om, ești încă om.

[Melisa Esra✨ · Rating 5 out of 5]

Chiar îmi doream să îi iubesc poeziile lui Macedonski. A reprezentat un personaj controversat, extrem de interesant în viața lui, și ce viață a dus!
Poeziile tind spre modernism, fapt ce mi-a plăcut, mai ales îmbinarea acestuia cu poezia clasică, romantică. Volumele mele preferate sunt „Floarea Sacră” și „Poema Rondelurilor” cu siguranță.
Un poet desăvârșit, recomand tuturor, mai ales a iubitorilor de poezie modernă, neexperimentați în cea clasică🤗.

[Levi Czentye · Rating 3 out of 5]

"Fireşte, sunt un biet nebun.. -
Când lumea e ce este
Trăiesc ca în poveste
Şi la nimica nu sunt bun.. -
Fireşte, sunt un biet nebun.

Zadarnic am copii şi casă..
Mă simt tot omul de-altădată,
Iubesc pe loc, urăsc îndată..
Fatalitatea mă apasă..
Zadarnic am copii şi casă.

Dar orice sunt, aşa cum sunt,
Tot am o mângâiere:
E tainica plăcere
De-a şti că merg către mormânt,
Şi sunt acela care sunt."

[Ileana Mephedrone Goiceanu · Rating 5 out of 5]

He is as modern as you can be also for our days!

Taking in consideration the struggles to his early ded father makes him unique.

Also the new European vision symbols from his writings can cross borders easily unifing them and somehow creating a bridge between countries and cultures.

It was a truly healthy discovery for my journey to understand the past centuries and the atrocious times that we now live on, so I highly recommend it!

You will not be sorry if you dig in on his work!

Hands off!

[Valerian Cata · Rating 3 out of 5]

Dincolo de diversitatea temelor și a dimensiunii poemelor, „Excelsior” are o direcție clară, reușind să surprindă lupta permanentă dintre dorința omului de a se înălța spiritual și limitele impuse de propria condiție. Încă din titlu, „Excelsior” ce s-ar traduce „mai sus”, induce ideea de aspirație către absolut, către frumusețe, nemurire și divinitate.

Eul liric este un spirit neliniștit. El oscilează constant între speranță și dezamăgire, între încrederea în propriul destin și sentimentul că este condamnat să rămână neînțeles. Una dintre marile obsesii ale volumului este timpul. Macedonski nu pare să se teamă atât de moarte, cât de uitarea care vine după ea. Această neliniște este exprimată cu o sinceritate tulburătoare în „Noapte de noiembrie”, unde poetul se întreabă: „Un vis e oare moartea? sau viața e un vis?”, ca tot el să constate cu resemnare: „E lege naturală când mori să fii uitat.” Întreaga poezie devine astfel o meditație asupra destinului artistului și asupra dorinței sale de a lăsa ceva durabil în urma sa.

Noaptea este unul dintre simbolurile dominante ale volumului. Ea nu reprezintă doar întunericul, ci spațiul în care dispar zgomotul lumii și apar reflecția, memoria și neliniștea. Nu întâmplător multe dintre cele mai importante poeme poartă chiar în titlu acest motiv: „Noapte de noiembrie”, „Noapte de februarie”, „Noapte de martie,” etc. Noaptea devine locul în care eul liric își contemplă propriile limite și încearcă să găsească un sens existenței. În opoziție cu această apăsare apare natura. Pădurea, izvoarele, florile, apa și privighetoarea nu sunt simple elemente decorative, ci adevărate refugii spirituale. În poeme precum „În arcane de pădure”, „Pădurea”, „Între frunze”, frumusețea naturii oferă o clipă de liniște într-o existență dominată de îndoieli. Privighetoarea, simbol frecvent al simbolismului european, pare să întruchipeze însăși poezia, prin glăsuirea care continuă să cânte atunci când lumea tace.

Volumul relevă și o puternică reflecție asupra condiției artistului. Macedonski își afirmă adesea valoarea și pare convins că timpul îi va face dreptate. Uneori această atitudine poate părea orgolioasă, însă ea ascunde drama unui creator care s-a simțit constant neînțeles de contemporanii săi. Dorința de a rămâne în memoria generațiilor viitoare explică numeroasele sale meditații asupra posterității și asupra rostului creației.

Comparativ cu simbolismul sumbru al lui George Bacovia, simbolismul abordat de Macedonski păstrează influențe romantice și parnasiene. Dacă Bacovia vede lumea ca pe un spațiu al degradării fără ieșire, Macedonski caută în permanență o cale de salvare prin artă, muzică, frumusețe și aspirație spirituală. Chiar și atunci când este copleșit de îndoială, el continuă să privească spre înălțimi.

Macedonski construiește imaginea unui artist care încearcă să învingă timpul prin poezie. Poate că adevăratul sens al titlului nu este acela că omul ajunge vreodată la un ideal, ci faptul că nu încetează să tindă către el.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Pe verdea margine de șanț
Creștea măceșul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danț.
Întâi pătrunse printre foi,
Și le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Și suspină — cum se suspină...
Și suspină — cum se suspină...
Albeața lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simțiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mișcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,
De vântul serii sărutate.
Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunii,
S-au dat în brațele minciunii,
Și rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul tainic le șoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ș-un valț nebun le învârtea,
Un valț — din ce în ce mai tare,
Un valț — din ce în ce mai tare.

[Stefannnn · Rating 3 out of 5]

Excelsior>>Flori sacre>>>Poema rondelurilor>>Poezii>>>>>>Prima verba

O antologie vasta care preconizeaza simbolismul si modernismul poetic romanesc. Volumele de poezie fiind publicate la un interval de 10+ ani, fiecare il ilustreaza pe Macedonski intr-o ipostaza creatoare diferita. Experimentalismul care-i defineste scrierile este atat punctul sau forte, cat si punctul sau slab. Cu exceptia volumului eponim, si, intr-o oarecare masura, a "Florilor sacre" (foarte calitative, carora separat le-as fi oferit 5, respectiv, 4 stele), volumele sunt marcate de o instabilitate sabotoare, care, in ciuda ocazionalelor puncte paroxistice, incarca figura poetului cu o mediocritate de netagaduit.

" Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori scânteietoare,
Ce griji pot fi predomnitoare,
Și ce destin, balaur?" ("Excelsior")