Basmele Romanilor

by Petre Ispirescu

Praslea, care sedea de o parte, vazu piatra care cazuse cu zgomot, multumi lui Dumnezeu ca i-a scapat zilele si se gandea ce sa faca ca sa iasa afara. Pre cand se gandea si se plangea, dansul auzi un tipat si o vaietare care ii umplu inima de jale; se uita impregiur si vazu un balaur care se incolacise pe un copac si se urca ca sa manance niste pui de zgripsor. Scoase palosul Praslea, se repezi la balaur si numaidecat il facu in bucatele. Puii, cum vazura, ii multumira si-i “ Vino incoa, omule viteaz, sa te ascundem aici, ca, de te va vedea mama noastra, te inghite de bucurie. Trasera o pana de la unul din pui si-l ascunsera in ea. Cand veni zgripsoroaica si vazu gramada aia mare de bucatele de balaur, intreba pe pui, cine le-a facut ast bine? “ Mama “ zisera ei “ este un om de pe taramul celalalt si a apucat incoa, spre rasarit. “ Ma duc “ le zise ea “ sa-i multumesc. Povestitor de exceptional talent mai mult decat folclorist, Ispirescu joaca in literatura noastra rolul unor Grimm sau Perrault. In pofida marelui succes pe care l-au avut basmele sale inca de la aparitie, statutul de scriitor al lui Ispirescu este si astazi ambiguu; desi Delavrancea incercase, curand dupa disparitia povestitorului, sa demonstreze ca Ispirescu «nu este un culegator ( ¦), ci un adevarat creator », insistand asupra plasticitatii deosebite a limbii sale, curatata de orice trasaturi dialectale, rar s-a vazut in el altceva decat un fericit prelucrator al unor texte populare, asupra studiosilor actionand, probabil, si inhibitia domeniului presupus infantil pe care il acoperea acest gen. Prezentandu-se singur drept un culegator de povesti ( «adunate din gura poporului »), Ispirescu este totusi mai mult decat un folclorist, desi meritele sale in domeniul respective sunt incontestabile; opera sa poate fi , desigur, privita ca o culegere de texte populare si analizata deci cu mijloace specifice, insa, pe de alta parte, ea reprezinta o elaborare personala a autorului, cu toate implicatii

Genres: Romanian Literature, Classics, Fiction, Fantasy, Romania, Childrens, Short Stories

Paperback

First published January 1, 1882

About the author

Petre Ispirescu was a Romanian editor, folklorist, printer and publicist. He is best known for his work as a gatherer of Romanian folk tales, recounting them with a remarkable talent.

Petre Ispirescu began to publish Romanian folk stories in 1862, at the incentive of N. Filimon. His first collection of six folk tales appears in Taranul Roman and later as a booklet. Subsequently these tales were added to his renowned collection Romanian Fairy Tales, today a bibliographic rarity. He resumes his publishing work in 1872 with the collection Romanian Folk Tales. Riddles and Proverbs with a preface by B.P. Hasdeu, followed by Folk Anecdotes and Folk Tales in 1874 and The Life and Feats of Mihai Viteazu in 1876. He is praised for the deep and invaluable knowledge of the Romanian folk works.

Reviews

[Patrizia · Rating 4 out of 5]

Cavalli magici, fanciulle astute, principesse, orchesse e giganti popolano le pagine di queste fiabe che spesso presentano elementi comuni alle più note storie della nostra infanzia.
Particolarmente bella, per quanto cupa, Giovinezza senza Vecchiaia, in cui un giovane principe chiede di non morire e non invecchiare mai.

[Ietrio · Rating 1 out of 5]

Badly made stories to the extreme. Sometimes the national popular inspiration turns out to be some rip off Grimm Brothers or Charles Perault. The sad part is that the printer's apprentice is good at stealing stories, but has no trace of "inspiration" towards real life. Like the bible, the crappy stories turn out to be symbols and metaphors.

[Irina · Rating 3 out of 5]

Poveştile cu care am crescut. Poveşti care, privite prin ochi de copil, păreau mirifice. Astăzi, ochii mei de adult nu văd altceva decât instigare la rasism, ură, marginalizare, violență.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

A fost odată ca niciodată; că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;  De când se scria musca pe perete. Mai mincinos cine nu crede.  A fost odată un împărat mare şi o împărăteasă, amândoi tineri şi frumoşi, şi, voind să aibă copii, a făcut de mai multe ori tot ce trebuia să facă pentru aceasta; a umblat pe la vraci şi filosofi, ca să caute la stele şi să le ghicească dacă or să facă copii; dar în zadar. În sfârşit, auzind împăratul că este la un sat, aproape, un unchiaş dibaci, a trimis să-l cheme; dar el răspunse trimişilor că: cine are trebuinţă, să vie la dânsul. S-au sculat deci împăratul şi împărăteasa şi, luând cu dânşii vro câţiva boieri mari, ostaşi şi slujitori, s-au dus la unchiaş acasă. Unchiaşul, cum i-a văzut de departe, a ieşit să-i întâmpine şi totodată le-a zis:
 ― Bine aţi venit sănătoşi; dar ce umbli, împărate, să afli? Dorinţa ce ai o să-ţi aducă întristare. 
― Eu nu am venit să te întreb asta, zise împăratul, ci, dacă ai ceva leacuri care să ne facă să avem copii, să-mi dai. 
― Am, răspunse unchiaşul; dar numai un copil o să faceţi. El o să fie Făt- Frumos şi drăgăstos, şi parte n-o să aveţi de el. Luând împăratul şi împărăteasa leacurile, s-au întors veseli la palat şi peste câteva zile împărăteasa s-a simţit însărcinată. Toată împărăţia şi toată curtea şi toţi slujitorii s-au veselit de această întâmplare. Mai-nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se puse pe un plâns, de n-a putut nici un vraci să-l împace. Atunci împăratul a început să-i făgăduiască toate bunurile din lume, dar nici aşa n-a fost cu putinţă să-l facă să tacă.

[Alexandru Cocioabă · Rating 5 out of 5]

Un împărat batran își dorea un fecior si acestuia i se îndeplinește dorința de catre Dumnezeu. Carmuitorul l-a sfătuit pe baiat sa nu calce pe pământul lui jumătate de om calare pe jumătate de picior de iepure șchiop deoarece e necruțător. După ce a murit împăratul, feciorul a condus țara și a respectat sfaturile date pana când intr-o zi calca pe pamantul acelui om. El ii cere lui Aleodor sa o aducă pe fata împăratului verde fiindca i-a călcat pe pământ. În drum spre imparat, el întâlnește o stiuca, un corb si un taune care promit ca il vor ajuta la nevoie. Ajuns la curtea imparatului verde, acesta ii spune ca ii va da fata daca el reuseste sa se ascundă trei zile fără a fi găsit.Cu ajutorul animalelor întâlnite, Aledor trece probele si ia fata.Dupa ce fata vede cu cine se va căsători, aceasta il înroșește pe jumatate de om calare pe jumatate de picior de iepure schiop, acesta murind de ciuda. Dupa moartea acestuia, Aleodor ia pământul și se însoară cu fata!

[Razvan Banciu · Rating 4 out of 5]

Alături de Ion Creangă, Ispirescu este unul dintre cei mai asidui culegători de folclor românesc, sursele sale fiind dintre cele mai variate. Mama sa, prieteni, oameni mai în vârstă, diferite cunoștințe, mai mult sau mai puțin întâmplătoare, întâlnite de-a lungul peregrinărilor sale prin țară, toți au contribuit la apariția unui volum respectabil, atât ca formă cât și ca întindere.
Patruzeci de povești/povestiri grupate pot face deliciul oricărui copil amator (ok, poate nu este cazul generației actuale, ale cărei preocupări sunt de cu totul altă natură...) iar titluri precum Greuceanu sau Prâslea cel voinic și merele de aur sunt deja intrate în antologia basmului românesc...

[Valentina Neacșa · Rating 4 out of 5]

Prea lunga

[Silvia · Rating 5 out of 5]

Foarte faine basmele, multe dar am cu ce asemăna la 9!

[cypher · Rating 4 out of 5]

Classic Romanian folk stories, for children. Some parts are ok, some parts are a bit too violent. What does that say about us and our folklore? What about the fact that these are for small-small children?
I'm used to it, 5 stars!
In our defense (speaking for all of Romania here, more like an offense):
What are Hans Christian Andersen's stories like? - Very popular? - Worse!

[David Eusebiu · Rating 3 out of 5]

Basmele care mi-au facut copilaria mai frumoasa!