What do you think?
Rate this book
The New Testament / Recovery Version Small / Text with language notes / Witness Lee LSM
(Book Jacket Status: Jacketed)
John Drury's clear, marvelously erudite, and richly detailed introduction to the Everyman's Library edition of The New Testament reminds us why the King James Version, first published in 1611, has been the favorite of English readers for centuries. Despite a plethora of new translations in the second half of the twentieth century, the King James Version retains its power and appeal because "it has the intrinsic value of a classic and is an enduring masterpiece."
Drury outlines the fascinating history of this magisterial translation, marveling at the "patient generosity" with which the translators sifted through and distilled a century of previous scholarship. He points out that their work has endured not only because of the astonishing care they took to reflect faithfully the syntax of the original Hebrew and Greek–which enabled them to dispense with the densely entangled prose style that characterized English writing at the time–but also because of their concern to writers from Milton to Coleridge to George Eliot. From the doctrinal richness of the letters of St. Paul to those four masterpieces of storytelling, the Gospels, The New Testament has served as a source of inspiration for centuries.
To quote George Steiner on the centrality of the Bible: "What you have in hand is not a book. It is the book. That, of course, is what 'Bible' means. It is the book which, not only in Western humanity, defines the concept of a text. All our other books, however different in matter or method, relate, be it indirectly, to this book of books…All other books are inhabited by the murmur of that distant source."
John Drury's clear, marvelously erudite, and richly detailed introduction to the Everyman's Library edition of The New Testament reminds us why the King James Version, first published in 1611, has been the favorite of English readers for centuries. Despite a plethora of new translations in the second half of the twentieth century, the King James Version retains its power and appeal because "it has the intrinsic value of a classic and is an enduring masterpiece."
Drury outlines the fascinating history of this magisterial translation, marveling at the "patient generosity" with which the translators sifted through and distilled a century of previous scholarship. He points out that their work has endured not only because of the astonishing care they took to reflect faithfully the syntax of the original Hebrew and Greek–which enabled them to dispense with the densely entangled prose style that characterized English writing at the time–but also because of their concern to writers from Milton to Coleridge to George Eliot. From the doctrinal richness of the letters of St. Paul to those four masterpieces of storytelling, the Gospels, The New Testament has served as a source of inspiration for centuries.
To quote George Steiner on the centrality of the Bible: "What you have in hand is not a book. It is the book. That, of course, is what 'Bible' means. It is the book which, not only in Western humanity, defines the concept of a text. All our other books, however different in matter or method, relate, be it indirectly, to this book of books…All other books are inhabited by the murmur of that distant source."
450 pages, Paperback
First published January 1, 367
138 people are currently reading
536 people want to read
About the author
Anonymous
791k books3,364 followersBooks can be attributed to "Anonymous" for several reasons:
* They are officially published under that name
* They are traditional stories not attributed to a specific author
* They are religious texts not generally attributed to a specific author
Books whose authorship is merely uncertain should be attributed to Unknown.
See also: Anonymous
* They are officially published under that name
* They are traditional stories not attributed to a specific author
* They are religious texts not generally attributed to a specific author
Books whose authorship is merely uncertain should be attributed to Unknown.
See also: Anonymous
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 105 reviews
May 7, 2021
Pretty homophobic, misogynistic and has very toxic undertones in its portreyal of relationships. It gets two stars tho because it wonderfully reflects how homophobic, misogynistic and toxic was the time when it was written.
Would recommend to a historian and nobody else.
Other than that it was poorly written and I would, definetly, not call it a page turner.
Would recommend to a historian and nobody else.
Other than that it was poorly written and I would, definetly, not call it a page turner.
March 16, 2016
"Lucrurile sfinte" au reprezentat întotdeauna un subiect sensibil pentru opinia publică, dar şi pentru individ, luat ca atare, deoarece, nu de puţine ori, acesta se complace într-o anumită stare atunci când religiozitatea i se pare ceva general-acceptat ori -dimpotrivă!- atunci când refuză -iniţial dintr-o pornire subiectivă şi superficială pe care ori o abandonează, ori o urmează- nevoia lui de divinitate.
Mie-mi vine cu atât mai greu să scriu despre Evanghelii, cu cât trăiesc într-o societate postmodernă în care lumea ideilor pur-abstracte este, în genere, umbrită de influenţele care se abat asupra mediului social sau de momentele din realitatea mediată a individului.
Mă străduiesc (dar nu cred că o să mă pot ţine de cuvânt) să vorbesc detaşat, preluând vocea unei conştiinţe sobre, care judecată aşa-zisa moralitate antică din perspectiva contemporană (atât cât s-au exercitat -voluntar sau nu- influenţele contemporane asupra mea).
Tema mea de acum e reprezentată exclusiv de mesajul Evangheliilor.
Asupra Vechiului Testament resimt o aversiune aparte, bazată nu pe antisemitism (sunt socialist la nivel de convingeri şi simt nevoia să arăt asta), deoarece capacitatea mea hermeneutică -destul de antrenată şi de migăloasă, îmi place să cred- nu a reuşit, deşi s-a străduit, să intercepteze vreun dram de moralitate sau vreun lucru detaşat de anomalie care -ipotetic- ar fi putut dăinui progresului. Din contra: textele religioase nu au reuşit nicicând să aducă pacea, ci au adus războiul. Ei, asta cu privire la Vechiul Testament (care nu face subiectul acestui eseu).
Citind Noul Testament, mi s-a spulberat şi ultima iluzie pe care o aveam asupra vreunei nuanţe de moralitate în ceea ce-l priveşte pe legendarul Iisus Hristos.
Îmi veţi reproşa că sunt arogant, în mod cert (şi eu aş fi făcut-o, dacă n-aş fi citit chestiunea în cauza), dar citit-aţi (măcar) Noul Testament?
Mă rog, ideea iniţială era să nu-mi pierd cumpătul. Căzut-am în păcat.
Trebuie să menţionez că am primid ediţia pe care am citit-o de la un prieten de confesiune (ceva) baptistă. Tipărită în Germania (dar în limba română, ca mijloc de "informare" în masă, distribuită apoi -în mai multe limbi- în întreagă Europa), am avut grijă să o compar cu alte ediţii pentru a evita citirea unui element de propagandă confesională.
Mulţi dintre noi ştim -fără doar şi poate- că nu există nimic omenesc în Dumnezeul Vechiului Testament. Ei bine, după ce am citit Noul Testament, rogu-vă să-mi permiteţi să afirm că nici în Iisus Hristos nu există nimic omenesc. Tot ceea ce a băgat individului pe gât Biserica, filmele alea cu patimile, icoanele, Hristosul răstignit sunt totalmente nişte inepţii scornite cu varii scopuri. *chiar rog a se citi Noul Testament*. Omul, o ştim, este o fiinţă care empatizează cu "cei aflaţi în suferinţă", îi compătimesc şi-i iubesc.
Ba bine că nu-i deloc aşa. În textele celor patru evanghelişti, Iisus nu numai că nu se arată simţitor, dar manifestă tendinţe de aroganţă şi de -o, ce mare!- megalomanie.
E drept că n-am trăit în Iudeile şi Galileile de sub stăpânirea romană, însă, cu toate acestea, refuz să cred că un popor pagan -aşadar, nu se mai pune problema iudeilor, "civilizaţi" de către români- s-ar fi putut adapta moralei (specific hitleriste, a propos) conform căreia elementele neroditoare trebuie înlăturate: "deci orice pom care nu va face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc" (Matei; 4; 10). Sesizăm, desigur, metafora. Şi ne punem întrebarea: care-i obârşia "pomului care nu face rod bun" dacă nu aşa-zisul Tată? Ce-ar însemna asta?! O revoltă a Sfintei Treimi împotriva propriei ei convingeri?! Împotriva Creaţiei?! *Nu, nu ţin neapărat să mă raportez tot în "acelaşi cerc strâmt". Dar, aşa, pentru a sesiza detalii...*
Intrând mai adânc în Evenghelii, îi înţeleg pe literaţii Evului Mediu, pe clasici, pe romantici şi chiar pe modernii care au scris bazându-se pe arhicunoscutele "Fericiri" (Luca; 6; 20-23). "Fericirile" reprezintă un aspect al Bibliei care au atins posteritatea (şi, din punctul meu de vedere, vor dăinui veşnic): nevoia omului educat sentimental/intelectual de a avea un sprijin în suferinţă. Motivul e des întâlnit în arte, iar nu puţini sunt artiştii care vrut-au să ajungă la biruinţă prin suferinţă: ori au lăsat că urmă a trecerii lor pe pământ opere de o valoare inestimabilă, ori au atârnat în grindă (da! e o stare critică!). Compătimirea o merită, orişicare ar fi avut să fie destinul lor.
Pe de altă parte, se observă lesne folosirea anumitor verbe în Evanghelii, care sar în ochi prin duritatea lor critică: "s-au înspăimântat", "s-au temut". Se observă formă de plural a verbelor. Ei bine, ele fac referire la aşa-numita "mulţime". Ce rol joacă "mulţimea" în Evanghelii? Joacă rolul cel mai însemnat, căci în jurul ei planează toate. Se mi se permită să fac o schimbare la nivelul conjuncţiei, în legendara replică a lui Lăpuşneanul: "proşti ŞI mulţi".
Scopul meu nu e acela de a scrie un tratat sumar cu privire la Noul Testament (sunt prea indignat în subiectivitatea mea de care doream să mă detaşez), ci acela de a releva imaginea reală -aşa cum o redă Biblia- a lui Iisus.
Biserica şi mişcările religioase l-au proictat pe acesta ca un ambasador al păcii eterne. Tertipul ieftin a mers -om bun!- în Evul Mediu, când strămoşul tău -ca şi al meu, de altfel- era şerb şi tot ce ştia, ştia din gura popii. Sigur, exemplele de "oameni ai lui Dumnezeu", bonomi, care au avut intenţii evolutive sunt numeroase. Dar scopul -aruncând o privire de ansamblu- nu a fost cel scontat. Genocidul spaniolilor în America în numele creştinătăţii?! Inchiziţia?! Dar (!), rog a se face distincţia între religia creştină că formă primară a definirii lumii şi "opera" care a ieşit prin folosirea de către reprezentanţii acestui curent religios a mişcărilor confesionale ulterioare.
În fapt, rămăsesem la pace. *N-ai cum să nu te abaţi când vorbeşti de de-astea: sunt prea multe de zis şi scrii în delir*
Vorbele-i aparţin celui care ar fi trebuit să fie Mântuitor: "Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia."
Sigur! Un cititor al acestui text scris de un diletant al adevărului că formă a iluziei vremelnice, va deschide Biblia la pasajul citat şi-mi va reproşa că vorbele lui Iisus pot fi interpretate în text ca produs al unui sentiment de revoltă împotriva orânduirii. Se prea poate, e drept! *Deşi ar trebui să fim al dracului de permisivi.* Însă cum rămâne cu smerenia "celor ce plâng", "celor săraci în duh"? Dacă scopul Bibliei a fost introducerea paradoxului că formă a expresivităţii (ce ştim noi?!), ce pot eu obiecta?! Pledoaria mea ar fi în van, dar -ni se spune!- să întoarcem şi celălalt obraz.
O altă problematică a Bibliei -a religiei creştine în general, adică- pe care eu nu am reuşit s-o dibuiesc niciodată, pentru că mi s-a părut pe cât de paradoxală, pe atât de josnică, este aceea a folosirii -chiar în BIBLIE- a conceptului de "popor". Am reflectat nu de puţine ori asupra relaţiei dintre Geneză - concept de "popor" (avut-am insomnii), iar termenii relaţiei sunt atât de scârnăvi încât se exclud reciproc. Cum?! Păi bine! Dumnezeu a creat, în "Geneza", omul. Cum se poate ca ulterior să se vorbească de "popor"? Se va găsi o minte luminată să-şi pună problema în felul următor (dacă plecăm de la premisa creaţionistă): gruparea oamenilor în societăţi distincţie, care nu colaborează, ci concurează detaşat între ele, a determinat, în sfera limbajului, apariţia conceptului amintit. Să admitem, domnul meu! Dar cu ce drept se poate vorbi de un "popor ales"?! Înţeleg faptul că Biblia a fost scrisă de evrei (repet: nu sunt antisemitist), însă e de-a dreptul paradoxal faptul. "Veţi fi urâţi de toate popoarele pentru Numele Meu" (Matei; 24; 9). Numai mie-mi aduce a ceva... Auschwitz?!
Cea din urmă problematică pe care o expun aici (destul de comună, de altfel) este relaţia dintre (atât de ambigua) Sfânta Treime şi Evanghelii. Scrie negru pe alb că Tatăl şi Fiul dialoghează. Aşadar: o conştiinţa care întruchipează trei conştiinţe, dar care are o intenţie comună, clară, permite a se comunica în plan real între două dintre cele trei conştiinţe distincte, dar nu prea?! Ah?! Expresivitate, nu?! Bine, dar cum rămâne cu acel "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Matei; 27;46). Vedem, desigur, şi repetiţia.
Pe lângă asta, mă surprinde caracterul confuz al prorocirilor. Nu de puţine ori, Iisus săvârseste anumite acte "pentru a se împlini Scripturile". Cum dumnezeule mare se poate interpreta asta?! Adică Tatăl Tău -care eşti şi tu, de altfel- le-a orânduit pe toate, acestea au mers strună până la venirea ta, apoi tu săvârşeşti anumite fapte pentru a "se împlini Scripturile"?! Destul de ambiguu. Lucrul acesta mă face să cred că textele celor patru evanghelişti au fost scrise în mod special pentru "a se împlini scripturile".
În concluzie, iezuiţii (eu îi admir, pe bune!) au fost destul de dibaci în prelucrarea Evangheliilor astfel încât acestea să reziste Evului Mediu. Dar pentru modernitate... nu prea. Duşmanul creştinismului, oricât se arată el cumatru, azi, este PROGRESUL...
Andrei Tamaş,
15 martie 2016
Mie-mi vine cu atât mai greu să scriu despre Evanghelii, cu cât trăiesc într-o societate postmodernă în care lumea ideilor pur-abstracte este, în genere, umbrită de influenţele care se abat asupra mediului social sau de momentele din realitatea mediată a individului.
Mă străduiesc (dar nu cred că o să mă pot ţine de cuvânt) să vorbesc detaşat, preluând vocea unei conştiinţe sobre, care judecată aşa-zisa moralitate antică din perspectiva contemporană (atât cât s-au exercitat -voluntar sau nu- influenţele contemporane asupra mea).
Tema mea de acum e reprezentată exclusiv de mesajul Evangheliilor.
Asupra Vechiului Testament resimt o aversiune aparte, bazată nu pe antisemitism (sunt socialist la nivel de convingeri şi simt nevoia să arăt asta), deoarece capacitatea mea hermeneutică -destul de antrenată şi de migăloasă, îmi place să cred- nu a reuşit, deşi s-a străduit, să intercepteze vreun dram de moralitate sau vreun lucru detaşat de anomalie care -ipotetic- ar fi putut dăinui progresului. Din contra: textele religioase nu au reuşit nicicând să aducă pacea, ci au adus războiul. Ei, asta cu privire la Vechiul Testament (care nu face subiectul acestui eseu).
Citind Noul Testament, mi s-a spulberat şi ultima iluzie pe care o aveam asupra vreunei nuanţe de moralitate în ceea ce-l priveşte pe legendarul Iisus Hristos.
Îmi veţi reproşa că sunt arogant, în mod cert (şi eu aş fi făcut-o, dacă n-aş fi citit chestiunea în cauza), dar citit-aţi (măcar) Noul Testament?
Mă rog, ideea iniţială era să nu-mi pierd cumpătul. Căzut-am în păcat.
Trebuie să menţionez că am primid ediţia pe care am citit-o de la un prieten de confesiune (ceva) baptistă. Tipărită în Germania (dar în limba română, ca mijloc de "informare" în masă, distribuită apoi -în mai multe limbi- în întreagă Europa), am avut grijă să o compar cu alte ediţii pentru a evita citirea unui element de propagandă confesională.
Mulţi dintre noi ştim -fără doar şi poate- că nu există nimic omenesc în Dumnezeul Vechiului Testament. Ei bine, după ce am citit Noul Testament, rogu-vă să-mi permiteţi să afirm că nici în Iisus Hristos nu există nimic omenesc. Tot ceea ce a băgat individului pe gât Biserica, filmele alea cu patimile, icoanele, Hristosul răstignit sunt totalmente nişte inepţii scornite cu varii scopuri. *chiar rog a se citi Noul Testament*. Omul, o ştim, este o fiinţă care empatizează cu "cei aflaţi în suferinţă", îi compătimesc şi-i iubesc.
Ba bine că nu-i deloc aşa. În textele celor patru evanghelişti, Iisus nu numai că nu se arată simţitor, dar manifestă tendinţe de aroganţă şi de -o, ce mare!- megalomanie.
E drept că n-am trăit în Iudeile şi Galileile de sub stăpânirea romană, însă, cu toate acestea, refuz să cred că un popor pagan -aşadar, nu se mai pune problema iudeilor, "civilizaţi" de către români- s-ar fi putut adapta moralei (specific hitleriste, a propos) conform căreia elementele neroditoare trebuie înlăturate: "deci orice pom care nu va face rod bun va fi tăiat şi aruncat în foc" (Matei; 4; 10). Sesizăm, desigur, metafora. Şi ne punem întrebarea: care-i obârşia "pomului care nu face rod bun" dacă nu aşa-zisul Tată? Ce-ar însemna asta?! O revoltă a Sfintei Treimi împotriva propriei ei convingeri?! Împotriva Creaţiei?! *Nu, nu ţin neapărat să mă raportez tot în "acelaşi cerc strâmt". Dar, aşa, pentru a sesiza detalii...*
Intrând mai adânc în Evenghelii, îi înţeleg pe literaţii Evului Mediu, pe clasici, pe romantici şi chiar pe modernii care au scris bazându-se pe arhicunoscutele "Fericiri" (Luca; 6; 20-23). "Fericirile" reprezintă un aspect al Bibliei care au atins posteritatea (şi, din punctul meu de vedere, vor dăinui veşnic): nevoia omului educat sentimental/intelectual de a avea un sprijin în suferinţă. Motivul e des întâlnit în arte, iar nu puţini sunt artiştii care vrut-au să ajungă la biruinţă prin suferinţă: ori au lăsat că urmă a trecerii lor pe pământ opere de o valoare inestimabilă, ori au atârnat în grindă (da! e o stare critică!). Compătimirea o merită, orişicare ar fi avut să fie destinul lor.
Pe de altă parte, se observă lesne folosirea anumitor verbe în Evanghelii, care sar în ochi prin duritatea lor critică: "s-au înspăimântat", "s-au temut". Se observă formă de plural a verbelor. Ei bine, ele fac referire la aşa-numita "mulţime". Ce rol joacă "mulţimea" în Evanghelii? Joacă rolul cel mai însemnat, căci în jurul ei planează toate. Se mi se permită să fac o schimbare la nivelul conjuncţiei, în legendara replică a lui Lăpuşneanul: "proşti ŞI mulţi".
Scopul meu nu e acela de a scrie un tratat sumar cu privire la Noul Testament (sunt prea indignat în subiectivitatea mea de care doream să mă detaşez), ci acela de a releva imaginea reală -aşa cum o redă Biblia- a lui Iisus.
Biserica şi mişcările religioase l-au proictat pe acesta ca un ambasador al păcii eterne. Tertipul ieftin a mers -om bun!- în Evul Mediu, când strămoşul tău -ca şi al meu, de altfel- era şerb şi tot ce ştia, ştia din gura popii. Sigur, exemplele de "oameni ai lui Dumnezeu", bonomi, care au avut intenţii evolutive sunt numeroase. Dar scopul -aruncând o privire de ansamblu- nu a fost cel scontat. Genocidul spaniolilor în America în numele creştinătăţii?! Inchiziţia?! Dar (!), rog a se face distincţia între religia creştină că formă primară a definirii lumii şi "opera" care a ieşit prin folosirea de către reprezentanţii acestui curent religios a mişcărilor confesionale ulterioare.
În fapt, rămăsesem la pace. *N-ai cum să nu te abaţi când vorbeşti de de-astea: sunt prea multe de zis şi scrii în delir*
Vorbele-i aparţin celui care ar fi trebuit să fie Mântuitor: "Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia."
Sigur! Un cititor al acestui text scris de un diletant al adevărului că formă a iluziei vremelnice, va deschide Biblia la pasajul citat şi-mi va reproşa că vorbele lui Iisus pot fi interpretate în text ca produs al unui sentiment de revoltă împotriva orânduirii. Se prea poate, e drept! *Deşi ar trebui să fim al dracului de permisivi.* Însă cum rămâne cu smerenia "celor ce plâng", "celor săraci în duh"? Dacă scopul Bibliei a fost introducerea paradoxului că formă a expresivităţii (ce ştim noi?!), ce pot eu obiecta?! Pledoaria mea ar fi în van, dar -ni se spune!- să întoarcem şi celălalt obraz.
O altă problematică a Bibliei -a religiei creştine în general, adică- pe care eu nu am reuşit s-o dibuiesc niciodată, pentru că mi s-a părut pe cât de paradoxală, pe atât de josnică, este aceea a folosirii -chiar în BIBLIE- a conceptului de "popor". Am reflectat nu de puţine ori asupra relaţiei dintre Geneză - concept de "popor" (avut-am insomnii), iar termenii relaţiei sunt atât de scârnăvi încât se exclud reciproc. Cum?! Păi bine! Dumnezeu a creat, în "Geneza", omul. Cum se poate ca ulterior să se vorbească de "popor"? Se va găsi o minte luminată să-şi pună problema în felul următor (dacă plecăm de la premisa creaţionistă): gruparea oamenilor în societăţi distincţie, care nu colaborează, ci concurează detaşat între ele, a determinat, în sfera limbajului, apariţia conceptului amintit. Să admitem, domnul meu! Dar cu ce drept se poate vorbi de un "popor ales"?! Înţeleg faptul că Biblia a fost scrisă de evrei (repet: nu sunt antisemitist), însă e de-a dreptul paradoxal faptul. "Veţi fi urâţi de toate popoarele pentru Numele Meu" (Matei; 24; 9). Numai mie-mi aduce a ceva... Auschwitz?!
Cea din urmă problematică pe care o expun aici (destul de comună, de altfel) este relaţia dintre (atât de ambigua) Sfânta Treime şi Evanghelii. Scrie negru pe alb că Tatăl şi Fiul dialoghează. Aşadar: o conştiinţa care întruchipează trei conştiinţe, dar care are o intenţie comună, clară, permite a se comunica în plan real între două dintre cele trei conştiinţe distincte, dar nu prea?! Ah?! Expresivitate, nu?! Bine, dar cum rămâne cu acel "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Matei; 27;46). Vedem, desigur, şi repetiţia.
Pe lângă asta, mă surprinde caracterul confuz al prorocirilor. Nu de puţine ori, Iisus săvârseste anumite acte "pentru a se împlini Scripturile". Cum dumnezeule mare se poate interpreta asta?! Adică Tatăl Tău -care eşti şi tu, de altfel- le-a orânduit pe toate, acestea au mers strună până la venirea ta, apoi tu săvârşeşti anumite fapte pentru a "se împlini Scripturile"?! Destul de ambiguu. Lucrul acesta mă face să cred că textele celor patru evanghelişti au fost scrise în mod special pentru "a se împlini scripturile".
În concluzie, iezuiţii (eu îi admir, pe bune!) au fost destul de dibaci în prelucrarea Evangheliilor astfel încât acestea să reziste Evului Mediu. Dar pentru modernitate... nu prea. Duşmanul creştinismului, oricât se arată el cumatru, azi, este PROGRESUL...
Andrei Tamaş,
15 martie 2016
November 2, 2016
A zombie invasion, Jesus healing people with spit, prophet-slave-girls, wizards ... When you read the bible as literature and not scripture you will notice that the Bible isn't a very Christian book, and you will realize that Christianity in the generations after Jesus was even more diverse than it is to day.
The first third of the NT is the gospels, four quite different accounts of the life of Jesus. Mark is the story about a foul-tempered wizard. Luke is the oriental fairy tale of a mystic, interspersed with obscure parables on theology. Matthew is about the absolutist who demanded complete subjugation to the Jewish law and turning the other cheek. Luke is a mystery story about the identity of Jesus.
Q: Which is the only gospel where Jesus speaks ethics. A: Matthew. Q: What are the ethics of Matthew. A: Complete subjugation (Islam) to Jesus's interpretation of the Jewish law. Q: Wait a minute, Jesus was a tolerant lefty who liked non-violence, equality and all that stuff? A: Cherry-picking! According to Matthew Jesus was an extremist crack pot who went out of all bounds both in being nice to the poor and in insisting everyone should follow Jewish law to perfection.
Q: Was Mary the mother of Jesus? A: Depends on which gospel you read. Q: Was Jesus born in Bethlehem? A: Depends on the gospel. Q: Did Jesus have siblings? A: Yes. Q: Was Jesus god? A: Depends on the gospel! (Matthew never says Jesus is god. Perhaps the Jesus of Mathew is a prophet, or god temporarily possessed Jesus? Why would Jesus otherwise cry out "My God, my God, why have you abandoned me?" when he hung on the cross? ... By the way there is a Zombie invasion after Jesus dies in Matthew."
Leaving the gospels we get to acts of the apostles which is a kind of adventure-novel about the religion maker Paul. This book should be seen as fiction, as its Paul knows magic and founded dozens of churches. The story also features a couple of Greek slave girls who can see in to the future, and a bunch of genuine gentile wizards (who are way inferior to Paul).
After acts we get to the genuine (and forged) letters by Paul. In these we get a fifth account about Jesus. Paul never actually met Jesus during his first stay at earth, but Jesus occasional speaks to Paul in visions. As you progress through the epistles it becomes clear that the Jesus of Paul is about as similar to the Jesus of Matthew as professor Dumbledore is to Saruman. It is like Paul never actually heard the story about Jesus, but only knew it via misunderstood clichés.
The new testament drops pretty severely in quality after Paul's first few letters, and there is not much to comment upon until we reach the apocalypse, which is in a word strange.
The first third of the NT is the gospels, four quite different accounts of the life of Jesus. Mark is the story about a foul-tempered wizard. Luke is the oriental fairy tale of a mystic, interspersed with obscure parables on theology. Matthew is about the absolutist who demanded complete subjugation to the Jewish law and turning the other cheek. Luke is a mystery story about the identity of Jesus.
Q: Which is the only gospel where Jesus speaks ethics. A: Matthew. Q: What are the ethics of Matthew. A: Complete subjugation (Islam) to Jesus's interpretation of the Jewish law. Q: Wait a minute, Jesus was a tolerant lefty who liked non-violence, equality and all that stuff? A: Cherry-picking! According to Matthew Jesus was an extremist crack pot who went out of all bounds both in being nice to the poor and in insisting everyone should follow Jewish law to perfection.
Q: Was Mary the mother of Jesus? A: Depends on which gospel you read. Q: Was Jesus born in Bethlehem? A: Depends on the gospel. Q: Did Jesus have siblings? A: Yes. Q: Was Jesus god? A: Depends on the gospel! (Matthew never says Jesus is god. Perhaps the Jesus of Mathew is a prophet, or god temporarily possessed Jesus? Why would Jesus otherwise cry out "My God, my God, why have you abandoned me?" when he hung on the cross? ... By the way there is a Zombie invasion after Jesus dies in Matthew."
Leaving the gospels we get to acts of the apostles which is a kind of adventure-novel about the religion maker Paul. This book should be seen as fiction, as its Paul knows magic and founded dozens of churches. The story also features a couple of Greek slave girls who can see in to the future, and a bunch of genuine gentile wizards (who are way inferior to Paul).
After acts we get to the genuine (and forged) letters by Paul. In these we get a fifth account about Jesus. Paul never actually met Jesus during his first stay at earth, but Jesus occasional speaks to Paul in visions. As you progress through the epistles it becomes clear that the Jesus of Paul is about as similar to the Jesus of Matthew as professor Dumbledore is to Saruman. It is like Paul never actually heard the story about Jesus, but only knew it via misunderstood clichés.
The new testament drops pretty severely in quality after Paul's first few letters, and there is not much to comment upon until we reach the apocalypse, which is in a word strange.
October 26, 2011
Jesus is peerless - but not friendless. Indeed a measure of what makes him without peer is the huge number of good and noble people who have aspired and still aspire to friendship with him. And whether friend, enemy or simply stranger to Jesus, what an infinite Friend and Advocate every human being has in the peerless only begotten Son of our Father which is in heaven! "Since by man came death, by man came also the resurrection of the dead. For as in Adam all die, even so in Christ shall all be made alive."As I near completing yet another rereading of this marvellous compilation of writings of a few who attained friendship with the Master, I am moved by what he said (after his resurrection) to his beloved disciple John: " Behold, I stand at the door and knock: if any man hear my voice, and open the door, I will come in to him, and will sup with him, and he with me." and wonder if the most serious malnutrition problem of our time is that so many know not how to - or even decline to sup with their Saviour and truest friend.
January 16, 2024
As someone with a background in psychology rather than theology, delving into the New Testament King James Version was an intellectually stimulating experience. The profound narratives, moral teachings, and historical context presented in the New Testament are undeniably captivating, providing readers with a unique perspective on the foundations of Christianity. But on the other hand, this is one of the worst versions and translations out there. Let me elaborate.
The language, while undoubtedly rich and poetic, can be challenging for non-native English readers. As someone who falls into that category, I must admit that navigating through the archaic language was a hurdle. Some verses were just incomprehensible to me.
On the positive side, this conservative version is capable of transporting readers to the cultural and linguistic context of its time. The majestic prose adds a sense of reverence and solemnity, enhancing the overall reading experience.
But, considering a more critical perspective, Dr. Bart Ehrman's critiques cannot be dismissed lightly. His scholarly analysis draws attention to the challenges associated with the King James Version, such as issues of textual reliability and the potential for theological biases introduced during translation. Ehrman's insights prompt readers to approach the text with a discerning eye, encouraging a thoughtful exploration of the historical and linguistic nuances that may impact its interpretation.
One notable criticism, aligned with Ehrman's perspective, is the potential for the King James Version to convey certain theological biases that might influence the reader's understanding of the original texts. This brings to light the importance of cross-referencing with more contemporary translations and scholarly commentaries to gain a more comprehensive understanding. So I recommend looking for a more historically accurate translation that hasn't been deeply influenced by theological, as well as, cultural bias.
In conclusion, my journey with the New Testament has been both rewarding and challenging. The linguistic barriers posed by the archaic language demand persistence, but the insights gained into fundamentalism and the Right are invaluable. Dr. Bart Ehrman's critiques serve as a reminder to approach this revered text with a critical mindset, fostering a deeper appreciation for the complexities inherent in its translation and transmission over the centuries. Despite its linguistic challenges, the King James Version remains a conservative book that beckons readers to engage in a thoughtful exploration of faith, history, and the human psyche. But on a more personal level, I don't recommend this version for people on the Left, and also, I wouldn't recommend it to anyone who is not a native English reader.
The language, while undoubtedly rich and poetic, can be challenging for non-native English readers. As someone who falls into that category, I must admit that navigating through the archaic language was a hurdle. Some verses were just incomprehensible to me.
On the positive side, this conservative version is capable of transporting readers to the cultural and linguistic context of its time. The majestic prose adds a sense of reverence and solemnity, enhancing the overall reading experience.
But, considering a more critical perspective, Dr. Bart Ehrman's critiques cannot be dismissed lightly. His scholarly analysis draws attention to the challenges associated with the King James Version, such as issues of textual reliability and the potential for theological biases introduced during translation. Ehrman's insights prompt readers to approach the text with a discerning eye, encouraging a thoughtful exploration of the historical and linguistic nuances that may impact its interpretation.
One notable criticism, aligned with Ehrman's perspective, is the potential for the King James Version to convey certain theological biases that might influence the reader's understanding of the original texts. This brings to light the importance of cross-referencing with more contemporary translations and scholarly commentaries to gain a more comprehensive understanding. So I recommend looking for a more historically accurate translation that hasn't been deeply influenced by theological, as well as, cultural bias.
In conclusion, my journey with the New Testament has been both rewarding and challenging. The linguistic barriers posed by the archaic language demand persistence, but the insights gained into fundamentalism and the Right are invaluable. Dr. Bart Ehrman's critiques serve as a reminder to approach this revered text with a critical mindset, fostering a deeper appreciation for the complexities inherent in its translation and transmission over the centuries. Despite its linguistic challenges, the King James Version remains a conservative book that beckons readers to engage in a thoughtful exploration of faith, history, and the human psyche. But on a more personal level, I don't recommend this version for people on the Left, and also, I wouldn't recommend it to anyone who is not a native English reader.
Read
July 10, 2018Look, I don’t want to start a religious war here, and I’m not a believer so it’s not like I really have a dog in the fight, but there’s just nothing in this to match the sheer aesthetic genius of Genesis, let alone the brutal profundity of Job or Ecclesiastes. On the other hand, Matthew 6:17 is kinda my jam.
September 15, 2021
I don't know how to review The Bible but I'll say this. This definitely has a valuable message and is worth reading regardless of religious or social ideology. The moral integrity of this book is definitely worth considering. Although I'll be honest it's pretty dry at times.
February 27, 2017
You know, honestly, I thought there'd be more Jesus in this.
Read
May 4, 2017I'm not sure I like what breaking the Bible into the Old and New Testaments to boost my yearly read count says about me.
I'm also not sure I like Paul very much.
I'm also not sure I like Paul very much.
September 2, 2024
მეცხრე საათი იქნებოდა, რომ შესძახა იესომ დიდი ხმით: "ელი, ელი! ლამა საბაქთანი?" რაც ნიშნავს: "ღმერთო ჩემო, ღმერთო ჩემო, რად მიმატოვე?"
სახარების საუკეთესო ვერსი და ალბათ ყველაზე დიდი რამ, რაც ქრისტიანულ ლიტერატურაში დაწერილა
სახარების საუკეთესო ვერსი და ალბათ ყველაზე დიდი რამ, რაც ქრისტიანულ ლიტერატურაში დაწერილა
Read
August 1, 2017Well, everyone knows the story: Conceived by a substance surrounding and exceeding everything and everyone, a child is born into an impoverished family in a barren land. Yet three wise travellers know the child to be the one who is awaited and foretold by the prophecy. Many years his whereabouts are uncertain, but he does return: grown up and with a reputation that precedes him. He returns to the capital in a fashion that makes everyone take notion of him: with passion and fire and vigour, committed to change the old ways of the structure and order, always staggering between being smug and being mistreated. In a tumbling series of events, he has to face a painful death through someone he considered a close friend. Yet again, the one from the prophecy returns once more, brought back in a new form by a power far beyond our world.
In its core, all the drama is somewhat good actually and shows a fair incorporation of mythologems and archetypes. But there can never be an excuse for lobotomising dialogues and a protagonist with facial expressivity and articulation like a bowl of cereals. And no matter what anyone says, those Midichlorians are pure rubbish!
In its core, all the drama is somewhat good actually and shows a fair incorporation of mythologems and archetypes. But there can never be an excuse for lobotomising dialogues and a protagonist with facial expressivity and articulation like a bowl of cereals. And no matter what anyone says, those Midichlorians are pure rubbish!
February 6, 2017
This is the first time I've read the New Testament straight through. I started with the gospels and once I finished I was like, what the heck. Let's just keep going.
Reading through the NT, verse by verse, book by book, puts the tenets of Christianity in a whole new light. Too many Christians swallow whatever comes from a pulpit (and yes, Fox News counts). The only way to get the real story--the real truth--is to read it.
The NT is definitely a time consuming read, especially if you're just reading one chapter a night like I did. If you're looking for some highlights, here are my favorite books: Mark, Philippians, James, 1 Peter, 2 Peter, Acts, Galatians, Ephesians, 1 Corinthians, and Matthew.
Reading through the NT, verse by verse, book by book, puts the tenets of Christianity in a whole new light. Too many Christians swallow whatever comes from a pulpit (and yes, Fox News counts). The only way to get the real story--the real truth--is to read it.
The NT is definitely a time consuming read, especially if you're just reading one chapter a night like I did. If you're looking for some highlights, here are my favorite books: Mark, Philippians, James, 1 Peter, 2 Peter, Acts, Galatians, Ephesians, 1 Corinthians, and Matthew.
August 15, 2022
Four lives of a saint (repetitive hagiography). Paul builds a church (bossy megalomania). My favorite bit is Revelations (bonkers).
May 30, 2024
Two thumbs up!
October 27, 2023
The New Testament is about Jesus Christ and His life on the earth. His teachings. And most importantly His atoning sacrifice for all mankind.
I know Jesus lives! That He knows and loves me and you. And that as we come unto Him, He can heal, comfort, and deliver us. He is the light, the life, and the way!
I know Jesus lives! That He knows and loves me and you. And that as we come unto Him, He can heal, comfort, and deliver us. He is the light, the life, and the way!
November 3, 2019
Džiaugiuosi atradęs senąją lietuvišką raštiją. Skaitydamas 300-400 metų senumo tekstus girdžiu tą kalbą, kuria dar vaikas būdamas kalbėdavausi su savo seneliais. Nors ir ne visi žodžiai suprantami, tačiau kalbėsena tokia artima, lyg tai ir yra tikroji gimtoji kalba.
December 21, 2023
It’s reeeeeeal good. Every time.
December 30, 2011
Bit of a mishmash really. Lots of familiar stories, an insight into the values of the times, much repetition. Some wonderful resonant language. Much of it is of no particular interest unless you're a student of religion or have some other reason to read it. As a general reader I found it more of a slog than, say, James Joyce's Ulysses (and some of it frankly more bewildering too). Not something I'd want to recommend or read again, but at least it's a 'great book' to tick off my list.
November 5, 2020
The Christian books of the Holy Bible, consisting of the four Gospels of Jesus Christ, the Acts of the Apostles, the numerous letters of Saint Paul and other early holy men, and finally the Revelation. Profoundly inspiring on its own, the New Testament is even more affirming when taken in context of the Old Testament, for therein lies the promise God gave His people. The New Testament is God's promise fulfilled.
February 23, 2018
Definitely one of he greatest books ever. Its entire purpose exists in helping mankind achieve their best. I sure hope I'm not at my best but I know that abiding by these teachings I will get there.
This time through I listened to this amazing book and it is quite fascinating how you hear things different when you listen to it.
This time through I listened to this amazing book and it is quite fascinating how you hear things different when you listen to it.
December 26, 2021
I actually read the NT in my Beautiful Word NKJV version, but couldn't find just a NT to put on my book list.
#litlife192021 A Book of Letters
#litlife192021 A Book of Letters
August 20, 2023
En række af bøger og skrifter, under det samlede navn Det Nye Testamente, jeg altid vender tilbage til. Derfor er det måske forkert at sige, at jeg har endegyldigt *læst* den, for jeg vender - som sagt - altid tilbage til den. Man er aldrig færdig med at læse Det Nye Testamente. Der er ingen tvivl om dette skrift er den højeste gudsgivet etiske lære, der findes - især de fire hellige evangelier.
I Det Nye Testamente finder mennesket sin absolutte pligt overfor Gud og sine medmennesker - nemlig at elske begge.
Jeg læste for første gang i Det Nye Testamente i foråret 2019 og lærer stadigvæk meget nyt om det og fra det. Teksten kan ikke læses uden så at handle derefter.
»Vær ordets gørere, ikke blot dets hørere, ellers bedrager I jer selv.«
- Jakobs Brev 1:22
Det kræver stort mod, tålmodighed og vilje - men vigtigst af alt kærlighed! - at kunne følge Jesu ord. Der er hård tale i denne bog - og hvem kan følge den? Jeg forsøger - på trods af alle mine fejl - at leve efter denne bog i alt. Men det er svært.
Det er umuligt at forstå vores samfund, vores levevis, jura, etik, litteratur og vores historie uden en forståelse af Det Nye Testamente, såvel som Det Gamle. Dermed også nødvendigheden af at kunne komme - i hvertfald evangelierne - i hu, hvis man ønsker sig en klassisk dannelse.
Det Nye Testamente er skrevet med henblik på at få mennesket til at tro på Jesus Kristus som Guds enbårne Søn - jeg tror, hjælp min vantro!
Jeg har nok ikke den mest ortodokse forståelse af hvad kristendom er. Jeg har en generel uvilje mod at gøre en smuk og guddommelig levevis til dogmatik. Derfor kan jeg blot sige, at kristendom er at gøre godt mod alle, og at elske Gud - på trods af alt.
“A thorough knowledge of the Bible is worth more than a college education”
- Theodore Roosevelt
“I put a New Testament among your books for the very same reasons, and with the very same hopes, that made me write an easy account of it for you, when you were a little child. Because it is the best book that ever was, or will be, known in the world; and because it teaches you the best lessons by which any human creature, who tries to be truthful and faithful to duty, can possibly be guided.”
- Charles Dickens
I Det Nye Testamente finder mennesket sin absolutte pligt overfor Gud og sine medmennesker - nemlig at elske begge.
Jeg læste for første gang i Det Nye Testamente i foråret 2019 og lærer stadigvæk meget nyt om det og fra det. Teksten kan ikke læses uden så at handle derefter.
»Vær ordets gørere, ikke blot dets hørere, ellers bedrager I jer selv.«
- Jakobs Brev 1:22
Det kræver stort mod, tålmodighed og vilje - men vigtigst af alt kærlighed! - at kunne følge Jesu ord. Der er hård tale i denne bog - og hvem kan følge den? Jeg forsøger - på trods af alle mine fejl - at leve efter denne bog i alt. Men det er svært.
Det er umuligt at forstå vores samfund, vores levevis, jura, etik, litteratur og vores historie uden en forståelse af Det Nye Testamente, såvel som Det Gamle. Dermed også nødvendigheden af at kunne komme - i hvertfald evangelierne - i hu, hvis man ønsker sig en klassisk dannelse.
Det Nye Testamente er skrevet med henblik på at få mennesket til at tro på Jesus Kristus som Guds enbårne Søn - jeg tror, hjælp min vantro!
Jeg har nok ikke den mest ortodokse forståelse af hvad kristendom er. Jeg har en generel uvilje mod at gøre en smuk og guddommelig levevis til dogmatik. Derfor kan jeg blot sige, at kristendom er at gøre godt mod alle, og at elske Gud - på trods af alt.
“A thorough knowledge of the Bible is worth more than a college education”
- Theodore Roosevelt
“I put a New Testament among your books for the very same reasons, and with the very same hopes, that made me write an easy account of it for you, when you were a little child. Because it is the best book that ever was, or will be, known in the world; and because it teaches you the best lessons by which any human creature, who tries to be truthful and faithful to duty, can possibly be guided.”
- Charles Dickens
November 8, 2024
Absolutely essential reading for any English speaker for it's great use of the English language and influence upon Anglosphere-culture in general. Also recommended for Orthodox Christians and those interested in Ancient Christianity considering it is a formal equivalence translation of a Byzantine Type Greek New Testament in a reverent and liturgical style. Criticism can be made of some unfortunate Puritan and Calvinist bias in some translation choices that do not acuratly reflect the meaning of the Greek in its ancient context, but compared to modern translations (which often omit many verses found in the Byzantine text or depart significantly from traditional interpretations) the KJV stands unparalleled among English Bible translations.
For the best reading experience I highly recommend using a Paragraphed edition, like the cheap Paragraphed New Testament sold by the Trinitarian Bible Society.
For the best reading experience I highly recommend using a Paragraphed edition, like the cheap Paragraphed New Testament sold by the Trinitarian Bible Society.
October 1, 2019
Truly, truly, I tell you: with this book I am well pleased. An excellent modern translation which (almost) allows the original text to be understood - apart from the Book of Revelations which is some of the craziest shit I've ever read and is SURELY the psychedelic ramblings of a monk who doesn't take the opportunity to leave his monastery basement as often as he should. I also feel there are an unnecessarily large number of Epistles in the book (over half the book is just letters!), however I understand this is not a complaint I can direct towards Richard Lattimore. Overall, it's not just a Good book, but a Great book.
December 29, 2019
Um, am I allowed to rate this less than a 5? The gospels were good, but the epistles, particularly the early ones, were full of pointless meandering and really cryptic passages. I guess my beef is not with the King James Version, but with the fact that it is still commonly used, despite archaic language, cryptic passages, and unending barriers to understanding. Insisting on this older version just seems so exclusionary to your average person who doesn’t have a strong grasp of Shakespearean English.
December 23, 2024
Alexander Scourby is my favorite narrator of the Bible. This year I continued the annual tradition of listening to him read the four gospels during the month of December.
These gospels are a literary, cultural, and most importantly, a spiritual treasure. My favorite of the four gospels is Luke, followed by John.
All Scourby’s King James Version narrations on YouTube. But I listen to it on the KJV Audio Bible app.
These gospels are a literary, cultural, and most importantly, a spiritual treasure. My favorite of the four gospels is Luke, followed by John.
All Scourby’s King James Version narrations on YouTube. But I listen to it on the KJV Audio Bible app.
June 5, 2019
This will be read and re-read throughout my life sometimes just in verses or chapters or books within the book. So really I will never be finished reading The New Testament along with The Old Testament The Holy Bible
December 17, 2023
I had an incredible experience studying the New Testament this year! I learned so much about Jesus Christ. I especially loved looking for all the names of Jesus in the NT. The names alone say so much about His character.
December 24, 2023
We read this aloud together as a family together with "Come Follow Me'. This is the newer half of the Bible that talks about Jesus Christ, His life, His ministry. I always love reading the New Testament.
November 27, 2017
I Love God,God is Great and Powerful.Amen
Displaying 1 - 30 of 105 reviews