Istoria loviturilor de stat în România 1821-1999, Vol. 1: Revoluţie şi francmasonerie

by Alex Mihai Stoenescu

Genres: History, Nonfiction, Romanian Literature

First published January 1, 2001

Reviews

[Adrian Zamfirescu · Rating 5 out of 5]

Este de fapt o carte despre istoria Romaniei moderne în care autorul dezvaluie în urma unui intens proces de documentare mecanismele subterane ce au stat în spatele evenimentelor cunoscute: Revolutia lui Tudor Vladimirescu, alegerea lui Al Ioan Cuza, caderea acestuia, sau, unele, mai putin cunoscute, cum ar fi felul în care puterile europene doreau să-și impune interesele în Tarile Romane, mai ales insistenta neobosita a Rusiei de provoacare a dezordinii interne și de transformare a acestora în gubernie tarista asemeni nefericitei Basarabii, revoltele din 1860 dela Craiova și Pitesti, Iasi, asasinarea primului ministru Barbu Catargiu în 1862, lovitura de stat din 1864, actele de coruptie ale camarilei lui Cuza, revolta dela București din august 1865, miscarea separatista dela Iasi din aprilie 1866 în care erau afisate plancarde cu lozinci “Valahi, duceti-va de unde ati venit!” și “Vrem să ne conducem singuri!”, Republica dela Ploiesti din august 1870, incidentele din martie 1871 dela București, etc. Revoltele mai sus mentionate au fost reprimate armat, inclusiv cu interventia artileriei și s-au consemnat victime, morti si raniti atat din partea manifestantilor cat și a fortelor de reprimare.

Exista multe situatii în care strictetea instrumentului istoricului desparte mitul de realitate, nu cu intentia de a etapa asa cum e acum moda unor asa zisi istorici care răstălmăcesc istoria în chip monstruos doar din setea de a atrage atentia asupra propriilor persoane și care din nefericire au și titlul de profesori universitari, ci doar din nevoia obiectiva de clarificare.

În acest context, autorul doar lasa să fie aratate multiplele fațete ale personajelor istorice intelegand ca acestea au fost în primul rand oameni, fiecare cu bune și rele, cu plusuri și minusuri, nevoiti să actioneze de cele mai multe ori în situatii limita, asumandu-și riscuri, gresind sau facand bine.
Binevenit, ultimul capitol din carte, este dedicat explicitarii unor termeni specifici și a istoriei și a modului de manifestare a francmasoneriei și a altor societati asemantoare, avand în vedere faptul ca acestea apar pe tot parcursul lucrarii în spatele evenimentelor istorice ce au dus la formarea Romaniei moderne.

Acolo unde în doar putine cazuri resursele au lipsuri în sustinerea documentarii evenimentelor, autorul dezvolta teorii cu ajutorul logicii asemeni unui criminalist pus să descopere resorturile ascunse ale “faptei”, dar pe toata intinderea lucrarii sursele de informatii sunt precise și mentionate de fiecare data, dau tinuta riguros stiintifica a volumului.

Nu putem să nu fim impresionati de vasta intindere a documentarii, dela lucrari a unor autori cunoscuti (Xenopol, Iorga, Eminescu, Berindei, Giurescu, s.a.) la lucrari de circulatie mai restransa (teze de doctorat, culegeri de scrisori), trecand prin jurnale, biografii, documente de arhiva și mergand pana la lucrari ce tin de istoria literaturii sau culegeri de folclor.

Într-un cuvant, desi avem de a face cu o lucrare de istorie, aceasta te prinde și nu te poti opri din a citi cu nesat pagina după pagina pentru a afla deznodamantul, asemenea ca în cazul oricarei excelente carti de actiune.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

O analiză concentrată asupra şocurilor politice şi sociale care au zdruncinat statul modern român de-a lungul celor peste 150 de ani de existenţă poate fi o modalitate inedită de a privi istoria României dintr-un alt punct de vedere decât cel convenţional. Ar însemna, totodată, să încerci a lumina din nou evenimente istorice cunoscute, dar ridicându-le din întunericul discursului de manual şi înfăţişându-le dintr-o altă perspectivă cauzală. Marele risc pe care îl comportă analiza limitată la şocurile suferite de un regim politic este să te laşi atras de spectaculozitatea unui astfel de eveniment istoric şi să produci o speculaţie facilă asupra importanţei sale, mizând pe tentaţia gregară pentru detaliul pitoresc. Premisa demersului de faţă mi se pare însă fundamentală.

Dacă acceptăm că revoluţiile, răscoalele şi loviturile de stat nu sunt evenimente întâmplătoare şi au avut întotdeauna o cauză majoră, profundă şi impersonală în organizarea şi funcţionarea statului român modern, atunci care a fost această cauză în stare să le producă la intervale atât de scurte, România cunoscând din 1821 şi până astăzi 3 revoluţii, 2 răscoale şi nu mai puţin de 15 lovituri de stat şi tentative de lovitură de stat? Ce societate şi ce fel de naţiune au avut nevoie sau au putut admite o succesiune atât de periculoasă de evenimente violente majore în existenţa sa?

Noi am trecut prin mai multe faze ale abordării istoriografice, urmărind de fiecare dată să slujim o anumită necesitate politică a momentului. Mereu a fost nevoie de istoricul care să justifice istoria în funcţie de fenomenul politic pe care îl străbătea ţara. Din acest punct de vedere, între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi sfârsitul secolului al XX-lea, istoricii noştri sunt cei mai străluciţi emuli ai oamenilor politici. Altfel spus, la români, istoricii au pus mereu umărul la construcţia statului, tocmai pentru faptul că statul s-a legitimate până acum în primul rând după criteriul istoric. Este unul dintre motivele pentru care profesorul sau cercetătorul în istorie a avut şi are un loc distinct şi înalt în percepţia populară. Astăzi, România este pusă în faţa unei noi provocări: i se cere să renunţe la legitimarea istorică ― temele originii, continuităţii, unităţii naţionale şi teritoriale nu mai au importanţă imediată şi trebuie trimise monobloc istoriografiei ― şi este obligată să-şi legitimeze statul prin performanţă politică ― democraţie + economie de piaţă.

[Diana · Rating 4 out of 5]

Ce mi-a placut la cartea asta a fost obiectivitvitea dar si simtul umorului cu care au fost tratate evenimentele istorice. Am invatat insa ca Istoria nu poate fi nici obiectiva si nici adevarata. Nu este doar o suma a evenimentelor, este ceea ce transforma poporul in natiune.
Istoria moderna a romanilor incepe in 1821 odata cu revolutia lui Tudor Vladimirescu. Sau cel putin revolutie se spune prin cartile noastre de istorie ca a fost. Acesta e punctul de pornire al cartii. Ca lucrurile nu au stat chiar cum ni s-a spus noua prin liceu ca au stat. Primul volum din lucrare pune accent pe ideea asta si relateaza evenimentele pana in 1870, la scurta vreme dupa urcarea pe tron a lui Carol I.

[Razvan Nita · Rating 5 out of 5]

Excelentă.