What do you think?
Rate this book
Rădăcini
... asistam la duelul dintre Nory “feminista”, prietena a Elenai Draganescu, si Dia, sora eroinei. Cea dintai e fata naturala a mosierului Baldovin. Crescuta ca atare, in educatia ei s-au amestecat, cu inconstienta, atentia si dispretul, obligatia si dezinteresul; Nory e o veleitatra si totodata un fel de razvratita din ambitie. Lipsita de feminitate, barbatoasa, energica, face politica, avocatura, se intereseaza de toate. Desi afiseaza un total dispret pentru purtarile ditinse, o fascineaza aerele de mare domna ale Diei, descendenta adevarata a Baldovinilor.Intre cele doua femei se nasc o afectiune si o ostilitate cu “radacini” adanci in trecut. Nory vrea prin sora sa vitrega sa-si regaseasca spita, sa-si reia locul pe care socoteste ca societatea i l-a uzurpat. Dia insa are sadit in sange stilul de a se lasa servita, de a socoti orice gest afectuos al ei un dar princiar. Fara sa vrea, o jigneste permanent pe Nory. Toate planurile acesteia esueaza. Dia nu poate intelege insistenta surorii sale, o enerveaza imixtiunule ei, desi Nory o intretine.
- GenresRomanian Literature
543 pages, Hardcover
First published January 1, 1938
1 person is currently reading
88 people want to read
About the author
Hortensia Papadat-Bengescu
18 books51 followersHortensia Papadat-Bengescu a fost o prozatoare, romancieră și nuvelistă importantă din perioada interbelică.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Debutează în presa culturală cu articole în limba franceză (1912). Scrie și poezii în această limbă.
În anul 1913 publică la revista Viața românească, formarea sa ca scriitoare fiind marcată de personalitatea lui Garabet Ibrăileanu, cel care o ajuta sa debuteze. Debuteaza editorial in 1919 cu volumul "Ape adânci", lăudat de Garabet Ibrăileanu. În timpul Primului Război Mondial lucrează ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, experiența fiind apoi relatată în romanul Balaurul.
Din anul 1919 începe să colaboreze cu cenaclul criticului Eugen Lovinescu și să publice în revista acestuia, Sburătorul. De acum, rolul hotărâtor în orientarea prozatoarei spre romanul european modern, îl are Eugen Lovinescu, unul din puținii susținători ai scriitoarelor femei. Toate romanele sale vor fi citite întâi în cenaclu și apoi publicate. Scriitorul preferat al autoarei este Marcel Proust, a cărui metodă de creație o regăsim, mai mult sau mai puțin, și în romanele ei. Autoarea scrie și publică mai multe volume de nuvele. A fost supranumită "Marea Europeană", o recunoaștere a meritelor ei evidente în modernizarea romanului românesc și sincronizarea lui cu cel european.
La îndemnul lui Eugen Lovinescu, evoluează spre o proza "obiectivă", așa cum se va vedea în ciclul familiei Hallipa (Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini). Din 1933, se stabilește în capitală. Scrie Logodnicul (1933), și, în 1946, obține Premiul Național pentru proză. Restul proiectelor de romane rămân nefinalizate.
Interzisă de regimul comunist și trăind la bătrânețe fără mijloace de subzistență, Hortensia Papadat-Bengescu a murit dată complet uitării de colegi și de criticii literari, la data de 5 martie 1955 la București, la vârsta de 79 de ani. După 1965 a fost treptat reintegrată în circuitul literar si academic.
Opera literară
Începuturile literare ale Hortensiei Papadat-Bengescu, situate sub semnul colaborării cu revista Viața românească, se caracterizează printr-o proză de fină analiză a celor mai subtile reacții ale sufletului feminin. Prozatoarea suplinește „un deficit colosal de existență” (Femei, între ele) urmărind atent „perpetua mișcare interioară a gândului în mers”. Scrieri precum Ape adânci, Femeia în fața oglinzii sunt realizate predominant dintr-o perspectivă care se apropie de o minuțioasă notare a senzațiilor, „extazul lent al miracolului de a exista”.
Participarea scriitoarei la ședințele cenaclului Sburătorul, căruia îi și dedică de altfel primele ei romane, îi influențează modalitatea de expresie literară, îndrumând-o spre extinderea câmpului de observație.
Investigația psihologică se adâncește în romanele Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul Sburătorului, Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
September 16, 2020
Povestea domnișoarei Nory Baldovin și a surorii sale, Dia, este depănată într-un fel confuz, plictisitor și prea mult lungit. O lectură mai puțin plăcută decât a volumelor anterioare, cartea totuși întregește soarta Elenei Hallipa-Drăgănescu, dar doar menționează fără detalii asupra destinului lor celelalte personaje ale trilogiei Hallipilor. Poate că autoarea plănuia să le rotunjească povestea în alte volume care nu s-au mai întâmplat.
O ediție cu prea multe greșeli de tipar.
O ediție cu prea multe greșeli de tipar.
January 10, 2023
poate 3.5 sa fi mers.
am sentimente mixte fata de acest ultim roman al tetralogiei (sunt curios cum e straina). hpb a ridicat nivelul romanului in primele 3 romane pentru ca in acesta sa ne duca intr-o zona lirica, as zice pe alocuri bucolica.
e adevarat, dramele sunt tot acolo. tripletele nu lipsesc. tragedia,insa ii lioseste acea taietura rece, mai cinica si mai cruda a lumii acesteia.
aici este si nu este din ciclu, nory face si ea parte din familia halippa extinsa. insa este prea lung, prea descriptiv. balzacian in multe locuri.
drumul inainte-inapoi intre trecut si prezent, intre copilaria lui nory si biata de acum cu dia, insistentrle pe anumite teme ( deleanu, caro si madona, chiar aneta pascu) fac, din punctul meu de vedere sa isi pirada forta pe care celelalte romanr au avut-o.
imginea rece. bruta, forta cuvintelor, a istorisirii care am regasit-o in celrlalte parti din tetralogia se pierd aici, sunt mult voalate.
am simtit ca romanul e lungit, adica ar fi trebuit scurtat si editat, macar sa. isifi oastrat mai multa forta.
partea a 3 a a romanului mi-a placut cel mai mult tocmai pentru ca aduce tragedia in fata, cruzimea si direrea care taie in carne vie si desavirsesc scriitura.
nu stiu ce se intimplain straina, dar mi-ar fi placut ca romanul sa aduca final si pentru celelalte personaje din clclu, care aici sunt absente. doar pomenitr si in treacat. se vede ca nu a fost gandita de la inceput ca un ciclu si a aparut ulterior dorinta de a avea continuari.
se vede si in diversele inconcordante ale romanului pe care le-am sesizat si in celelalte.
ramin cu un gust placut si convins de maiestria hortensiei, sunt incintat ca am avut, in sfarsit, ocazia sa citesc ciclul complet si sa descopar aceste bijuterii.
am sentimente mixte fata de acest ultim roman al tetralogiei (sunt curios cum e straina). hpb a ridicat nivelul romanului in primele 3 romane pentru ca in acesta sa ne duca intr-o zona lirica, as zice pe alocuri bucolica.
e adevarat, dramele sunt tot acolo. tripletele nu lipsesc. tragedia,insa ii lioseste acea taietura rece, mai cinica si mai cruda a lumii acesteia.
aici este si nu este din ciclu, nory face si ea parte din familia halippa extinsa. insa este prea lung, prea descriptiv. balzacian in multe locuri.
drumul inainte-inapoi intre trecut si prezent, intre copilaria lui nory si biata de acum cu dia, insistentrle pe anumite teme ( deleanu, caro si madona, chiar aneta pascu) fac, din punctul meu de vedere sa isi pirada forta pe care celelalte romanr au avut-o.
imginea rece. bruta, forta cuvintelor, a istorisirii care am regasit-o in celrlalte parti din tetralogia se pierd aici, sunt mult voalate.
am simtit ca romanul e lungit, adica ar fi trebuit scurtat si editat, macar sa. isifi oastrat mai multa forta.
partea a 3 a a romanului mi-a placut cel mai mult tocmai pentru ca aduce tragedia in fata, cruzimea si direrea care taie in carne vie si desavirsesc scriitura.
nu stiu ce se intimplain straina, dar mi-ar fi placut ca romanul sa aduca final si pentru celelalte personaje din clclu, care aici sunt absente. doar pomenitr si in treacat. se vede ca nu a fost gandita de la inceput ca un ciclu si a aparut ulterior dorinta de a avea continuari.
se vede si in diversele inconcordante ale romanului pe care le-am sesizat si in celelalte.
ramin cu un gust placut si convins de maiestria hortensiei, sunt incintat ca am avut, in sfarsit, ocazia sa citesc ciclul complet si sa descopar aceste bijuterii.
This entire review has been hidden because of spoilers.
January 2, 2022
unlike the previous works from "ciclul hallipilor", this volume grew on me. i didn't quite like it at first, but i knew i wouldn't be let down by the genius of the writer. turns out i was right. :p
aneta reminded me of sia and i enjoyed getting to know dia. i didn't expect to read about lică again, but i wasn't surprised to find out he was just as unlikable as in the previous novels. :)
here are some quotes that caught my eye:
"se ofilise timpuriu, ca țărancele, deși nu avusese traiul lor necăjit. ele se veștejeau de aer, de soare, de vânt, ea se ofilise la umbră, după geamuri de verandă."
"norica suspina la fel, revoltată că femeia trebuie să urmeze pe bărbat."
"pe ea se știa frigidă, n-o interesa ce interesează pe bărbați în dragoste și mai ales nu vrea nici un fel de jug."
"(...) unul din mofturile lui boierești, transformat în axiomă: 'un om pus în comun cu altul în orice clipă a traiului e degradat. vitele și ocnașii, care nu pot dispune de ei, aceia sunt puși în comun.'"
"gelozia unei femei iubite e un omagiu!"
"în locul ei nu s-ar fi băgat așa de curând la stăpân. cuvântul măritiș îi amintea pe tatăl ei, care striga din ușă să-i dea masa, și ce zor, ce ceartă era dacă cumva se întârzia dejunul!"
"când cineva a închis ușa după mine, ceea ce vorbește înapoia ușii nu mă privește pe mine, ci educația celui care bârfește!"
"trecutul era pentru mari totul... trăia din el, cu el; prezentul îl însăila cum putea, îl neglija... totul era pentru ea suvenirile și așteptările unei întoarceri a trecutului subt vreo formă."
aneta reminded me of sia and i enjoyed getting to know dia. i didn't expect to read about lică again, but i wasn't surprised to find out he was just as unlikable as in the previous novels. :)
here are some quotes that caught my eye:
"se ofilise timpuriu, ca țărancele, deși nu avusese traiul lor necăjit. ele se veștejeau de aer, de soare, de vânt, ea se ofilise la umbră, după geamuri de verandă."
"norica suspina la fel, revoltată că femeia trebuie să urmeze pe bărbat."
"pe ea se știa frigidă, n-o interesa ce interesează pe bărbați în dragoste și mai ales nu vrea nici un fel de jug."
"(...) unul din mofturile lui boierești, transformat în axiomă: 'un om pus în comun cu altul în orice clipă a traiului e degradat. vitele și ocnașii, care nu pot dispune de ei, aceia sunt puși în comun.'"
"gelozia unei femei iubite e un omagiu!"
"în locul ei nu s-ar fi băgat așa de curând la stăpân. cuvântul măritiș îi amintea pe tatăl ei, care striga din ușă să-i dea masa, și ce zor, ce ceartă era dacă cumva se întârzia dejunul!"
"când cineva a închis ușa după mine, ceea ce vorbește înapoia ușii nu mă privește pe mine, ci educația celui care bârfește!"
"trecutul era pentru mari totul... trăia din el, cu el; prezentul îl însăila cum putea, îl neglija... totul era pentru ea suvenirile și așteptările unei întoarceri a trecutului subt vreo formă."
January 16, 2022
what am i supposed to do with my life now that i've finished all the books from "ciclul hallipilor"? :)
here are some quotes that caught my eye:
"involuntar ochii i se opreau pe gâtul ei gol, micul decolteu caracteristic tutulor rochiilor ce le purta, un decolteu îngust ce se pierdea în dantele în dreptul sânilor descoperea, dezgolea suportul gâtului marmoreean, orbitor, apoi lumina cărnii se micșora treptat, încadrată de dunga corsajului, dispărea ca urma unui parfum."
"dejunul fusese frugal; nu amintea cu nimic risipa de la moșia hallipilor pe vremuri și nici mesele chic din casa elenei drăgănescu, pe timpul snobismului. (...) privind fața de masă și șervetele din pânză de casă, nory își amintea olanda fină, brodată cu inițiale, din sufrageria de pe bulevardul lascăr catargiu. (...) ce vor fi devenit atâtea pânzeturi, atâta argintărie și porțelanuri!"
"egoismul ei lua forma deghizată a discreției; avea destul de suferit ea însăși pentru a se mai încărca cu suferințele altora."
"cum oare avusese curajul să renunțe la ziua cea de mâine, de la care putea aștepta ceva - fie că nimica n-avea să vie?"
"din flori! - ce poreclă frumoasă...unui dar atâta de amarnic..."
here are some quotes that caught my eye:
"involuntar ochii i se opreau pe gâtul ei gol, micul decolteu caracteristic tutulor rochiilor ce le purta, un decolteu îngust ce se pierdea în dantele în dreptul sânilor descoperea, dezgolea suportul gâtului marmoreean, orbitor, apoi lumina cărnii se micșora treptat, încadrată de dunga corsajului, dispărea ca urma unui parfum."
"dejunul fusese frugal; nu amintea cu nimic risipa de la moșia hallipilor pe vremuri și nici mesele chic din casa elenei drăgănescu, pe timpul snobismului. (...) privind fața de masă și șervetele din pânză de casă, nory își amintea olanda fină, brodată cu inițiale, din sufrageria de pe bulevardul lascăr catargiu. (...) ce vor fi devenit atâtea pânzeturi, atâta argintărie și porțelanuri!"
"egoismul ei lua forma deghizată a discreției; avea destul de suferit ea însăși pentru a se mai încărca cu suferințele altora."
"cum oare avusese curajul să renunțe la ziua cea de mâine, de la care putea aștepta ceva - fie că nimica n-avea să vie?"
"din flori! - ce poreclă frumoasă...unui dar atâta de amarnic..."
December 14, 2024
🧑🏻💼👩❤️👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🎑🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🎡🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮⬜⛲🛥️🌊🫧🐬🟦⬜🌲🍃🌿🟩📒📔📗📘📕📖✉️📑🧧🔖⬛🎩⬜🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨
Displaying 1 - 5 of 5 reviews