Cele mai frumoase poveşti ale omenirii sunt anonime, iar cei mai iscusiţi povestitori sunt cei care inventează lumi şi reinventează lumea. Această minunată stirpe a „mincinoşilor", născută în zorii civilizaţiei din nevoia oamenilor de a desluşi tainele vieţii şi ale morţii, ne încântă şi astăzi cu istorii pline de farmec. Poetice, amuzante, profunde, pilduitoare, venind din spaţiul buddhist sau islamic, chinez, african ori evreiesc, indian sau amerindian, poveştile transcend graniţele istorice şi culturale, răspunzând, de-a dreptul ori pe cărări ocolite, întrebărilor care ne-au frământat dintotdeauna.
Vii, alerte, uneori deconcertante sau fals naive, istoriile alese în acest volum sunt cele mai frumoase şi mai pline de miez dintre cele adunate de-a lungul a câteva zeci de ani de neobositul Jean-Claude Carrière. Pagină după pagină, poveştile surprind diferenţele, subtile ori vădite, între o tradiţie şi alta, recompunând spiritul umanităţii în cele mai diverse ipostaze ale sale.
„Poveştile – inventate într-o zi de cine ştie ce geniu necunoscut – vin să semene îndoiala, să întărească ori să zguduie legile, să îndrepte ori să strice raporturile familiale şi sociale, să tulbure politica, să aţâţe ceea ce se află dincolo de noi, nevrând să se arate. Aduc în traiul nostru paşnic ceva neaşteptat, ciudat, un grăunte de nelinişte. Ating uşor tot ceea ce frământă omenirea, precum scânteile unui foc. De aceea mi se pare că merită numele de «poveşti filozofice».“ (Jean-Claude Carrière)
„Poveştile – inventate într-o zi de cine ştie ce geniu necunoscut – vin să semene îndoiala, să întărească ori să zguduie legile, să îndrepte ori să strice raporturile familiale şi sociale, să tulbure politica, să aţâţe ceea ce se află dincolo de noi, nevrând să se arate. Aduc în traiul nostru paşnic ceva neaşteptat, ciudat, un grăunte de nelinişte. Ating uşor tot ceea ce frământă omenirea, precum scânteile unui foc. De aceea mi se pare că merită numele de «poveşti filozofice».“
Comprei este livro pois como é referido na sua apresentação, expõe contos de muitas origens geográficas e temporais, que tinham / têm o objetivo de servir de ensinamento de princípios ou simplesmente divertir. Ora através deste tipo de contos temos um vislumbre do quadro de valores das sociedades, e essa perspetiva para mim é aliciante. Como balanço geral, diria que fiquei um pouco dececionado, mas possivelmente por culpa minha. Isto porque boa parte dos contos, lidos à luz do nosso tempo, perderam na minha opinião o seu sentido de aplicação. Penso que o autor poderia ter tido em conta essa perspetiva e fazer uma seleção mais cuidada, o que levaria talvez a uma redução dos contos em cada livro para cerca de metade. Note-se que mesmo com esta crítica gostei de ler todas as histórias, quer porque muitas delas continuam bastantes interessantes, quer mesmo porque as que não as considerei como tal, me levaram a refletir sobre o que possa ter sido o efeito que terá tido sobre elas o tempo / desenvolvimento social.
Nota final: Depois desta leitura li o livro anterior semelhante "Tertúlia de mentirosos". A minha avaliação é equivalente.