„In Japonia secolului al XVI-lea, sa fii kabuki („destrabalata”) insemna sa sfidezi conventiile, sa imbratisezi noul (si moda „barbara” adusa de occidentali). Asa i se va spune si lui Okuni, fata de la tara al carei viitor nu prevedea nimic spectaculos, dar care iti afla vocatia in dans. Dansul o va purta spre Kyoto si Edo, dansul ii va deschide drumul spre inima barbatilor, spre palatele samurailor si ale concubinelor imperiale. Insa pe frumoasa Okuni nu o atrage stralucirea aristocratiei. Pentru ea, arta spectacolului se imbogateste in strada, unde viata freamata neingradita. Aici, in fata oamenilor de rand, printre jongleri, muzicanti si femei usoare, daruieste tot ce are mai bun, aici prind viata, din iubirile, dezamagirile si sperantele artistilor, personajele pe care le interpreteaza, aici ia nastere teatrul Kabuki, arta inovatoare ce rupe legatura cu rigidul No. Imbinand ritmurile dansurilor sacre din templele nipone cu muzica vie cantata de oamenii de rand, care isi exprima neingradit pasiunile, Okuni devine prima dansatoare de Kabuki.
Intr-un roman emotionant – in acelasi timp poveste de dragoste si evocare a unei epoci glorioase si sangeroase din istoria Tarii Soarelui Rasare –, Sawako Ariyoshi reuseste, in Dansatoarea de Kabuki, sa dea viata unei figuri legendare a Japoniei.
Este o carte greoaie, deoarece este plina de fapte istorice despre Japonia acelor vremi, perioada lui Taiko, dar si dupa ce Ieyasu Tokugawa ajunge la putere.
Mi-a placut personajul Okuni si Densuke, i-am admirat pana la sfarsit.
„Dansatoarea de Kabuki” o prezinta pe Okuni, femeia care a dat nastere stilului Kabuki schimbandu-i sensul din „destrabalata” in „dans, arta”.
Kabuki desemnează teatrul specific japonez, ideogramele ce-l compun înseamnă "dans", "artă", "muzică", dar cu patru veacuri în urmă avea alte sensuri: "neobişnuit", "şocant" şi chiar "destrăbălat". Teatrul a fost creat de o tânără, Okuni din Izumo, care avea în sânge focul, pasiunea cântecului şi a dansului, dar după ce a susţinut spectacole îndrăzneţe, s-a trezit concurată de alte dansatoare, în scene încărcate de erotism. Datorită acestor femei, "onna-kabuki", asemenea spectacole sunt interzise în 1629, iar kabuki devine teatru jucat exclusiv de actori.
Iubirea ii lipseste lui Okuni desi o cauta toata viata: il ignora pe delicatul Densuke, partenerul perfect pe scena, care o iubeste cu devotament pana la sfarsit, i se daruieste in schimb li Sankuro, tobosarul trupei care mai tarziu o va trada cu cea mai buna prietena a ei, si traieste marea pasiune cu Sanza Nagoya, din veche familie de samurai si talentat cantaret, care o paraseste din orgoliu.
Desi este o carte greoaie prin prisma faptelor istorice, mie mi-a placut, m-a impresionat viata lui Okuni si cum a reusit ea sa se ridice de fiecare data si sa mearga inainte.
O ecomand, mai ales celor pasionati de istoria Japoniei.