What do you think?
Rate this book
Podul diavolului
În multe colţuri de rai se ascund sâmburii iadului. Un asemenea colţ este Saint-Cirq-Lapopie, o aşezare atârnată deasupra râului Lot şi onorată cândva de prezenţa unui mare poet. Numai că farmecul sub care cad turiştii de cum pun piciorul în acest loc începe să se fisureze când coaja aparenţelor crapă şi afişul pitoresc se vede străpuns de nelinişti, întrebări şi secrete de demult. Ce ascund unul sau altul dintre localnici? Ce întâmplări le-au marcat trecutul şi revin ca să le bântuie prezentul? Şi mai ales ce legătură este între vieţile lor prinse în vârtej şi Pont Valentré din Cahors, ridicat cu peste şapte sute de ani în urmă în oraşul străbătut cândva de muschetarii lui Dumas? Se spune, de altfel, că fiecare pod are blestemul lui. Pentru unii, enunţul e un clişeu sau un cârlig de marketing. Pentru alţii, de exemplu pentru o cercetătoare septuagenară, un prilej de analiză amănunţită. Să fie oare adevărat că Pont Valentré stă sub un blestem iscat din încălcarea pactului cu diavolul? Şi să fie cu putinţă ca un justiţiar din umbră să plivească buruienile umane din Saint-Cirq-Lapopie, manevrat de o confrerie cu un nume straniu?
Podul Diavolului este o aventură rural-urbană cu viraje, mistere şi surprize. În acelaşi timp, romanul lui Radu Paraschivescu îl plimbă pe cititor prin culorile şi aromele din Périgord, indiferent dacă e vorba de o peşteră preistorică, un restaurant Michelin, o cetate străveche sau conacul unui baron ciudat, care îşi ia paharele de acasă când trebuie să bea ceva în oraş.
Podul Diavolului este o aventură rural-urbană cu viraje, mistere şi surprize. În acelaşi timp, romanul lui Radu Paraschivescu îl plimbă pe cititor prin culorile şi aromele din Périgord, indiferent dacă e vorba de o peşteră preistorică, un restaurant Michelin, o cetate străveche sau conacul unui baron ciudat, care îşi ia paharele de acasă când trebuie să bea ceva în oraş.
352 pages, Paperback
Published January 1, 2022
15 people are currently reading
207 people want to read
About the author
Radu Paraschivescu
141 books568 followersRadu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote:
Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007
Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006
Ghidul nesimţitului - 2006
Dintre sute de clişee - 2009
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
February 2, 2023
La Cahors, într-o regiune spectaculoasă a Franței, turiștii vor descoperi cu siguranță Pont Valentré, căruia i se mai spune și Podul diavolului. În jurul acestui pod, își construiește Radu Paraschivescu cel mai recent volum, care poate fi considerat cu ușurință un roman polițist, un roman de mistere, în care crimele se înlănțuie într-o atmosferă aproape paradiziacă, populată de localnici angajați în industria turismului (și nu numai), obosiți de asaltul turiștilor numeroși, pasionați de Franța rurală.
La prima vedere, crimele par proveni dintr-un fel de răzbunare sau măcar dintr-o încercare de revenire la sensul pur, fără păcat, biblic al lumii - sunt uciși sau sunt urmăriți pentru a fi uciși adulterini, onaniști, homosexuali. Dar dincolo de povestea imprevizibilă propriu-zisă - cadavre în Cahors, în apropierea Podului diavolului, crime care se petrec de cele mai multe ori în splendidul sat din apropiere, Saint-Cirq-Lapopie - autorul ne oferă și o trecere în revistă, bine documentată istoric, a tuturor podurilor pline de povești diavolești, din Franța, Italia, Elveția și nu numai, iar splendoarea romanului vine și din detaliile inedite care ne transportă, la fiecare pas, în ruralul francez, printre muzee, librării, denumiri originale și preparate culinare neasemuite.
La prima vedere, crimele par proveni dintr-un fel de răzbunare sau măcar dintr-o încercare de revenire la sensul pur, fără păcat, biblic al lumii - sunt uciși sau sunt urmăriți pentru a fi uciși adulterini, onaniști, homosexuali. Dar dincolo de povestea imprevizibilă propriu-zisă - cadavre în Cahors, în apropierea Podului diavolului, crime care se petrec de cele mai multe ori în splendidul sat din apropiere, Saint-Cirq-Lapopie - autorul ne oferă și o trecere în revistă, bine documentată istoric, a tuturor podurilor pline de povești diavolești, din Franța, Italia, Elveția și nu numai, iar splendoarea romanului vine și din detaliile inedite care ne transportă, la fiecare pas, în ruralul francez, printre muzee, librării, denumiri originale și preparate culinare neasemuite.
February 4, 2023
Mi-a plăcut "Podul Diavolului" de Radu Paraschivescu. Este un roman cu de toate: personaje multe, diversitate, locuri, umor, produse culinare, sport, suspans și nu în ultimul rând crime. Este o carte faină, pe alocuri enervantă ,mă refer la frază, care uneori este simplistă și alteori plină de franțuzisme. Sunt și descrieri foarte bine realizate: auditive, olfactive. Ceea ce este minunat la acest roman este faptul că nu-i intuiești finalul.
Este un roman bun, polițist/ aventură care te poartă prin locuri minunate despre care cu siguranță nu ai aflat încă.
P.S. Coperta cărții este foarte frumoasă.
3 ⭐ pentru scriitură + 1⭐ pentru poveste.
Este un roman bun, polițist/ aventură care te poartă prin locuri minunate despre care cu siguranță nu ai aflat încă.
P.S. Coperta cărții este foarte frumoasă.
3 ⭐ pentru scriitură + 1⭐ pentru poveste.
January 31, 2023
A patra carte de Radu Paraschivescu și al doilea roman, deci nu pot realiza comparații foarte ample. Totuși, mi-a plăcut mult mai mult decât ,,Acul de aur și ochii Glorianei’’, dar asta este posibil să se datoreze faptului că ,,Podul Diavolului’’ aduce evenimente mult mai prezente/moderne.
Am avut impresia, inițial, că este o carte ușor superficială, dar chiar nu este deloc așa.
Construită armonios, regăsindu-se în paginile sale stilul specific al lui Radu Paraschivescu, aduce puțin a roman polițist și chiar reușește să surprindă în final.
Interesante și inserțiile ce prezintă poveștile mai multor poduri blestemate din Europa.
Am avut impresia, inițial, că este o carte ușor superficială, dar chiar nu este deloc așa.
Construită armonios, regăsindu-se în paginile sale stilul specific al lui Radu Paraschivescu, aduce puțin a roman polițist și chiar reușește să surprindă în final.
Interesante și inserțiile ce prezintă poveștile mai multor poduri blestemate din Europa.
December 31, 2024
Am terminat „Podul diavolului” și a fost fun. Așteptările au fost zero (nu am mai citit nimic de Paraschivescu), așa că m-am bucurat c-a fost ușor de citit, mi-a părut bine că am înțeles scurtele replici în franceză (Duolingo premium FTW) care, de altfel, dacă nu le-aș fi înțeles, ar fi fost un dealbreaker. Însă locurile prin care m-a plimbat au fost plăcute, personajele interesante, fiecare cu particularitățile proprii, iar cunoștințele autorului în legătură cu actrițele și actorii din industria pentru adulți m-au impresionat.
În concluzie, e un whodunnit pastoral cu mult șarm.
În concluzie, e un whodunnit pastoral cu mult șarm.
May 31, 2023
Al doilea contact al meu cu Radu Paraschivescu, din postura de scriitor, nu face decat sa-mi intareasca parerea initiala ca volumele sale sunt carti usurele, de citit pe plaja, fara ca asta sa fie, insa, un lucru rau.
Podul diavolului se citeste usor, te atrage in povestea politista si fara pretentia de a revolutiona genul, te face sa uiti putin de grijile zilnice.
De altfel, chiar daca romanul acesta este diferit de "Acul de aur si ochii Glorianei", pot spune ca se simte "stilul" lui Radu Paraschivescu, pentru ca acesta in mod clar are un "stil" si mai cred ca are si o "reteta", pe care a descoperit-o ca functioneaza, si o foloseste in scrierile sale, sau cel putin in aceste doua romane.
Altfel, cartea reprezinta e declaratie de dragoste a autorului pentru satele din sudul Frantei si o ocazie de a se juca cu tot felul de referinte ce tin de pasiunile sale (arta - pictura, muzica, cinematografie, literatura, muzica; dar si fotbal, gastronomie sau filme deocheate).
Mi-au placut foarte mult bucatile despre diversele legende ce au aparut in jurul unei multitudini de poduri din Europa occidentala, iar revenind la actiunea propriu-zisa, care asa cum am zis "te prinde", are parte, totusi, de un sfarsit cam grabit.
In concluzie, cred ca ar placea amatorilor de romane politiste dar si celor care sunt in cautare de ceva usor si rapid de citit.
Podul diavolului se citeste usor, te atrage in povestea politista si fara pretentia de a revolutiona genul, te face sa uiti putin de grijile zilnice.
De altfel, chiar daca romanul acesta este diferit de "Acul de aur si ochii Glorianei", pot spune ca se simte "stilul" lui Radu Paraschivescu, pentru ca acesta in mod clar are un "stil" si mai cred ca are si o "reteta", pe care a descoperit-o ca functioneaza, si o foloseste in scrierile sale, sau cel putin in aceste doua romane.
Altfel, cartea reprezinta e declaratie de dragoste a autorului pentru satele din sudul Frantei si o ocazie de a se juca cu tot felul de referinte ce tin de pasiunile sale (arta - pictura, muzica, cinematografie, literatura, muzica; dar si fotbal, gastronomie sau filme deocheate).
Mi-au placut foarte mult bucatile despre diversele legende ce au aparut in jurul unei multitudini de poduri din Europa occidentala, iar revenind la actiunea propriu-zisa, care asa cum am zis "te prinde", are parte, totusi, de un sfarsit cam grabit.
In concluzie, cred ca ar placea amatorilor de romane politiste dar si celor care sunt in cautare de ceva usor si rapid de citit.
February 21, 2023
Romanul lui Radu Paraschivescu a trezit în mine nostalgia scrierilor lui Alexandre Dumas.
Diavolul își bagă coada și de această dată, iar legendele despre construirea podurilor, nu fac altceva decât să evidențieze disperarea ființei umane, cât și dorința ei ascunsă de a-l înșela pe diavol. În acest roman atât personajele cât și cititorii sunt intrigați de desfășurarea acțiunii, de numărul crimelor dorite a aduce ordinea privind relațiile dintre oameni. Blestemele își au și ele rostul, chiar dacă omul modern privește cu scepticism acest lucru, până într-un anumit punct. Acel punct este provocat de senzațiile de neliniște, de pitorescul locului atins de gheara diavolului și de faptul că fiecare personaj tăinuiește ceva. Toate acestea sunt cuprinse în romanul "Podul Diavolului", o scriere plină de mister, intrigi, umor, nebunie și taine.
Diavolul își bagă coada și de această dată, iar legendele despre construirea podurilor, nu fac altceva decât să evidențieze disperarea ființei umane, cât și dorința ei ascunsă de a-l înșela pe diavol. În acest roman atât personajele cât și cititorii sunt intrigați de desfășurarea acțiunii, de numărul crimelor dorite a aduce ordinea privind relațiile dintre oameni. Blestemele își au și ele rostul, chiar dacă omul modern privește cu scepticism acest lucru, până într-un anumit punct. Acel punct este provocat de senzațiile de neliniște, de pitorescul locului atins de gheara diavolului și de faptul că fiecare personaj tăinuiește ceva. Toate acestea sunt cuprinse în romanul "Podul Diavolului", o scriere plină de mister, intrigi, umor, nebunie și taine.
Read
February 11, 2025Radu Paraschivescu spune ca n-a mai scris pana acum o carte ca asta. N-am de unde sa stiu ca i-am citit doar 3 carti, dintre care una mi-a placut la nebunie (Cu inima smulsa din piept). Mi-a placut si asta din simplul motiv ca e entertaining, in special prin stilul si tonul autorului: un vocabular foarte bogat si colorat, plin de expresii in diverse limbi - netraduse pentru necunoscatori (nu m-am hotarat daca e de bine sau de rau) - figuri de stil si umor. Pentru asta nota 10. Tot 10 si pentru paginile anecdotice despre legendele podurilor diavolului din toata lumea. Dar vorbind despre asta, poate aceste pagini ar fi trebuit sa fie mai putine pentru ca autorul sa investeasca spatiul in dezvoltarea personajelor care sunt cam unidimensionale si cam... searbede. Singurul cu nitica profunzime ar fi, dpmdv Narbo de Rent, pentru ca doar lui ii aflam povestea din copilarie si pana in ziua curenta. Sa nu mai spun ca pe Mathilde o uita complet dupa ce aceasta il paraseste pe detectiv.
Ca de obicei, nu am facut pe detectiva la randu-mi, pentru a afla cine era criminalul, desi la final mi-am adus aminte ca daca eram mai atenta la Introducere, era foarte evident de acolo. Si apropos de introducere... de ce ai pune atatea spoilere inaintea povestii nu pot intelege... Era ideal daca toate explicatiile ar fi fost asezate frumos, la finalul cartii.
Dar per total, e o lectura usoara, antrenanta, relaxanta.
Ca de obicei, nu am facut pe detectiva la randu-mi, pentru a afla cine era criminalul, desi la final mi-am adus aminte ca daca eram mai atenta la Introducere, era foarte evident de acolo. Si apropos de introducere... de ce ai pune atatea spoilere inaintea povestii nu pot intelege... Era ideal daca toate explicatiile ar fi fost asezate frumos, la finalul cartii.
Dar per total, e o lectura usoara, antrenanta, relaxanta.
October 25, 2023
Cartea aceasta clar nu a fost pentru mine. Încă de la început am simțit că avansez destul de greu cu lectura. Mi-a luat 2 săptămâni să o citesc, în condițiile în care are 350 de pagini.
La început m-a deranjat faptul că s-au folosit destul de des fraze în engleză și franceză, dar fără a fi traduse în josul paginii sau la sfârșitul cărții. Nu știu franceza foarte bine și la un moment dat a devenit obositor să mă opresc din lectură și să traduc.
Apoi, cu cât am avansat, am observat și sumedenia de nume/denumiri menționate. La fiecare 2 pagini se mai menționau câteva denumire, locații, personalități, etc. La un moment dat am simțit că mă pierd printre ele.
Pe la jumătatea cărții am simțit cu adevărat că se conturează și povestea și m-am gândit că probabil o să fie mai bine. M-am înșelat.😅
Ideea cred că ar fi fost bună, dar nu a fost deloc pusă în evidență. Autorul a pus accentul pe orice altceva decât ceea ce ar fi făcut cartea cel puțin decentă.
A fost extrem de multă descriere și am simțit că citesc mai mult o carte de istorie/arhitectură.😅
Sincer, chiar îmi pare rău când dau această notă și de aceea nu o fac foarte des. Dar de data aceasta chiar nu am niciun motiv să ofer mai mult.
La început m-a deranjat faptul că s-au folosit destul de des fraze în engleză și franceză, dar fără a fi traduse în josul paginii sau la sfârșitul cărții. Nu știu franceza foarte bine și la un moment dat a devenit obositor să mă opresc din lectură și să traduc.
Apoi, cu cât am avansat, am observat și sumedenia de nume/denumiri menționate. La fiecare 2 pagini se mai menționau câteva denumire, locații, personalități, etc. La un moment dat am simțit că mă pierd printre ele.
Pe la jumătatea cărții am simțit cu adevărat că se conturează și povestea și m-am gândit că probabil o să fie mai bine. M-am înșelat.😅
Ideea cred că ar fi fost bună, dar nu a fost deloc pusă în evidență. Autorul a pus accentul pe orice altceva decât ceea ce ar fi făcut cartea cel puțin decentă.
A fost extrem de multă descriere și am simțit că citesc mai mult o carte de istorie/arhitectură.😅
Sincer, chiar îmi pare rău când dau această notă și de aceea nu o fac foarte des. Dar de data aceasta chiar nu am niciun motiv să ofer mai mult.
March 17, 2023
,,Podul diavolului" mi-a făcut impresia unui roman relaxat, scris dintr-o prețuire interioară, o fascinație cultă pentru meleagurile europene, în special cele ale Franței. Caracterul pseudo-documentarist, care m-a atras cel mai mult, dar care ar fi fost prea anost, este completat de o acțiune cu iz turistico-polițist, narată la prezent, într-un stil modern, dinamic, cu ecouri englezești. Se simte scriitura matură, bine controlată, dar deloc obscură, uneori ironică, alteori alunecând spre un umor satiric, care amintește de numeroasele pamflete dedicate spațiului românesc, fără a păstra, însă, aciditatea și grimasa disprețuitoare.
November 18, 2023
Este prima mea lectură de acest fel a autorului (asta dacă nu pun la socoteală Garoafe la bordel), și mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam.
Radu Paraschivescu impresionează prin stilul său, prin acest fel de a scrie. La primele pagini m-am gândit la vechile romane franceze ale lui Michel Zévaco.
"Podul Diavolului" pare a fi un roman istoric, din categoria celor scrise de autorii francezi sau englezi. Are ceva care te atrage într-un mod sublim. Poate că sunt personajele menite să te atragă, și care reprezintă, după modelul francez, tipologii umane care există chiar și astăzi.
E suficient să citești primele pagini și să îți dai seama că te lași atras în poveste. Scrierea este facilă și este uneori o lectură amuzantă.
Poate că greul romanului vine atunci când dai de propozițiile în limba franceză (asta dacă ai făcut germana și nu cunoști o iotă de limbă franceză) sau de cele în limba engleză.
Unele personaje sunt adorabile, precum cuplul Bernard-Anne care mi se pare copios, altele te enervează până la absurd, așa cum a fost pentru mine baronul. Dar sunt și alte personaje cu un destin tragi-comic, așa cum sunt, spre exemplu, cei care au murit sau sunt pe cale să moară.
Blestemele, în cartea lui Radu Paraschivescu, par de o absurditate ieșită din comun. Dar conturează un univers controversat și te ajută, ca cititor, să îți pui întrebarea "ce părere au locuitorii din orașul/satul x de faptul că locul lor natal devine un punct aglomerat, turistic, asaltat de oameni gălăgioși veniți din toate colțurile lumii?". Astfel, se rupe un colț de rai, se distruge o lume liniștită.
Romanul este unul excepțional, până la ultima pagină, și recomand cu căldură.
Radu Paraschivescu impresionează prin stilul său, prin acest fel de a scrie. La primele pagini m-am gândit la vechile romane franceze ale lui Michel Zévaco.
"Podul Diavolului" pare a fi un roman istoric, din categoria celor scrise de autorii francezi sau englezi. Are ceva care te atrage într-un mod sublim. Poate că sunt personajele menite să te atragă, și care reprezintă, după modelul francez, tipologii umane care există chiar și astăzi.
E suficient să citești primele pagini și să îți dai seama că te lași atras în poveste. Scrierea este facilă și este uneori o lectură amuzantă.
Poate că greul romanului vine atunci când dai de propozițiile în limba franceză (asta dacă ai făcut germana și nu cunoști o iotă de limbă franceză) sau de cele în limba engleză.
Unele personaje sunt adorabile, precum cuplul Bernard-Anne care mi se pare copios, altele te enervează până la absurd, așa cum a fost pentru mine baronul. Dar sunt și alte personaje cu un destin tragi-comic, așa cum sunt, spre exemplu, cei care au murit sau sunt pe cale să moară.
Blestemele, în cartea lui Radu Paraschivescu, par de o absurditate ieșită din comun. Dar conturează un univers controversat și te ajută, ca cititor, să îți pui întrebarea "ce părere au locuitorii din orașul/satul x de faptul că locul lor natal devine un punct aglomerat, turistic, asaltat de oameni gălăgioși veniți din toate colțurile lumii?". Astfel, se rupe un colț de rai, se distruge o lume liniștită.
Romanul este unul excepțional, până la ultima pagină, și recomand cu căldură.
April 3, 2023
O carte scrisa extrem de bine si o poveste gen policier cu multe personaje si ceva istorie, totul foarte bine pus la punct.
January 19, 2023
"...diavolul n-o iubește pe Urgell, ci pur și simplu vrea sa si-o adauge la colecția de suflete. O colec��ie bogata , impresionanta , un muzeu de foste vieți, cu exemple din Tokyo și Corint, din Ternana și Glasgow , din Famagusta și Villefranche-sur-Mer. O colecție de existente fixate în insectarul diabolic și totodată o colecție de pariuri câștigate."
Romanul merita citit pentru poveste și pentru destinație.
Romanul merita citit pentru poveste și pentru destinație.
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 15, 2023
Radu Paraschivescu este un trickster de prima mana, din speța lui Fowles și lui Eco. Și deși nu citesc romane polițiste și știam ca o sa fiu pacalita, m-am lăsat dusă de poveste și am dat gata cartea în 2 zile (ca deh, mai trebuie sa mergem și la serviciu). Multumesc de ilustrata. Nu ajung prea curând în Perigord, dar când o sa ajung o sa vreau sa vad și podul ala. 🙂
January 24, 2024
Stilul bun, plăcut, relaxant chiar, însă povestea întinsă pe mult prea multe pagini. Trebuia să fie, ori mai scurta, ori ceva mai complexă, parcă nu a avut temei, parcă a fost o supa calda după o zi friguroasă, dar fara sare.
April 29, 2023
Un policier in adevaratul sens al cuvantului. Cateodata cliseistic, alteori surprinzator de neasteptat in constructie. Intermezzo-urile descriptive ale podurilor "blestemate" tratate ca inserturi intre capitolele romanului sunt o surpriza placuta.
Melanjul straniu de descrieri ale unor locuri si landmark-uri idilice din Franta, trairile microbistice ale unui personaj principal si secretele mai mult sau mai putin sordide ale locuitorilor micutului satuc idilic induce o stare de nerabdare in parcurgerea romanului.
O evadare binevenita din cotidianul de multe ori prea agitat.
Melanjul straniu de descrieri ale unor locuri si landmark-uri idilice din Franta, trairile microbistice ale unui personaj principal si secretele mai mult sau mai putin sordide ale locuitorilor micutului satuc idilic induce o stare de nerabdare in parcurgerea romanului.
O evadare binevenita din cotidianul de multe ori prea agitat.
March 28, 2023
Un altfel de roman comparativ cu ce am mai citit de Radu Paraschivescu. Mi-a plăcut povestea, m-a făcut să fiu curioasă sa aflu care dintre personajele de acolo a avut chef de “joacă”. M-a uimit volumul mare de informații despre poduri, locuri și legende.
Însă cel mai mult îmi place atenția și iubirea pentru cuvinte.
Are Radu Paraschivescu un fel anume de a vorbi și tare mult îmi place.
Călătorie plăcută!
Însă cel mai mult îmi place atenția și iubirea pentru cuvinte.
Are Radu Paraschivescu un fel anume de a vorbi și tare mult îmi place.
Călătorie plăcută!
April 8, 2024
clever policier set in France, maybe worth 4 stars for the plot and most of the writing, however the French inserts should have been translated, because not everyone understands this (in the meantime minor) language nowadays
January 7, 2025
No. 1 📚 / 2025
Rating : 3,5⭐
Nu ai cum să nu îndrăgești cărțile lui Radu Paraschivescu!
***
În stilul său inconfundabil - profund, pe alocuri ironic și predominant ludic - construiește întotdeauna cu măiestrie remarcabilă o atmosferă autentică în toate cărțile sale, folosind un limbaj care combină iscusit frazele rafinate și expresiile colocviale, pe care le "condimentează" ( atunci când contextul o cere, să ne înțelegem! ) cu bine-cunoscutele remarci "buruienoase" : ce nu face omul de dragul literaturii?
***
Domnul Paraschivescu, ca orice intelectual care se respectă, citește foarte mult și, de plăcere sau din interes profesional, călătorește (probabil? ) la fel de mult.
Și nu de puține ori cărțile citite, călătoriile, oamenii și locurile vizitate îi inspiră poveștile.
***
Exact așa se întâmplă și în cazul cărții "Podul Diavolului", care i se conturează în minte după întoarcerea din vacanța de 8 zile petrecută în Périgord Noir (Franța).
***
Mitologia, istoria și legendele sunt teme recurente în cărțile autorului şi exact pe acestea își va clădi și de data aceasta istorisirea.
***
Acțiunea este centrată pe construcția podului din Cahors (podul Valentré - care există în realitate în pitoreasca așezare franceză) și a altor poduri din Europa, a căror realizare este învăluită în mister și, conform legendelor populare, încă se află sub semnul blestemelor. Despre acestea din urmă aflăm prin intermediul unor povești în interiorul poveștii lui Paraschivescu ☺️ (ți-am spus că autorul este maestru la construirea intrigilor pe mai multe planuri în cartea asta?)
***
O noutate (cel puțin pentru mine) este introducerea în poveste a unor crime și a investigației care derivă din acestea (nu am citit nimic până acum scris de domnul Paraschivescu care să aibă acest aer "policier" ).
Acum nu te aștepta la cine știe ce thriller psihologic! - este mai degrabă o poveste ușor previzibilă, care m-a dus cu gândul la serialul "Miss Marple" ☺️ sau mai degrabă la "Crimele din Midsummer"- știți voi, ăla cu inspectorul Barnaby - omul legii, în cazul de față, este un personaj de sex masculin.
E drept că cititorul află destul de repede identitatea criminalului dar rămâne curiozitatea privitoare la trecutul lui, la rolul său în comunitatea respectivă, la motivele comiterii fărădelegilor, toate acestea scoase la iveală de abilitatea investigativă a comisarului Michel Durcis, într-un final ușor grăbit (după umila mea părere), fix precum cele din filmele mai sus menționate.
Să ne înțelegem : eu nu am ratat nici un episod din "Midsummer Murders" 😁, de aici și nota apreciativă la adresa cărții!
***
Mi-a plăcut, de asemenea, asocierea pe care o face autorul la începutul cărții cu drama lui Goethe - Faust - ca o reflexie subtilă asupra temelor fundamentale abordate: sacrificiul, cunoaşterea și compromisul, toate acestea fiind elemente necesare în construcția podurilor "blestemate".
Radu Paraschivescu integrează drama goetheeană ( oare există cuvântul ăsta 🤔?) într-un mod metaforic, explorând dilemele morale și spirituale ale personajelor sale, similar pactului faustian dintre om și diavol.
***
Am citit-o extrem de repede, întrucât este structurată în capitole scurte, fiecare cu ritm propriu ( unele alerte, altele pline de suspans, unele introspective) care contribuie la imaginea de ansamblu a comunității din Cahors.
Autorul îmbină povestea principală a cărții cu digresiuni pline de umor și înțelepciune.
***
Dialogurile dintre personaje sunt de-a dreptul savuroase, uneori "picante", cu observații pătrunzătoare asupra naturii umane.
***
Un aspect care ar putea știrbi cumva plăcerea deplină a lecturii este faptul că, pe alocuri, există dialoguri în limba engleză și franceză care nu au o traducere în notele de subsol. Așadar, dacă nu ești familiarizat cu aceste limbi, ține un dicționar la îndemână!
***
Deși acțiunea se rotește în jurul legendelor, există în carte și elemente care au corespondență în realitate : podul din Cahors, librăria Trandafirul Imposibil, pensiunile Auberge du Sombral și Maison Isaure, brutăria și salonul de ceai, chiar și faimosul DIABLOTIN, pe care îl poți regăsi și pe copertă și care este un fel de abțibild din piatră fixat pe pod.
***
Îți recomand cartea asta?
Categoric!
Cei care apreciază (deja) stilul rafinat, ironic și profund al lui Paraschivescu vor descoperi în acest roman o poveste captivantă, bine ancorată în cultura și tradițiile locale iar cei fascinați de legende, povești despre pacturi cu Diavolul, sacrificii și simbolistica podurilor, această carte va oferi o reinterpretare originală și provocatoare a acestor teme.
Rating : 3,5⭐
Nu ai cum să nu îndrăgești cărțile lui Radu Paraschivescu!
***
În stilul său inconfundabil - profund, pe alocuri ironic și predominant ludic - construiește întotdeauna cu măiestrie remarcabilă o atmosferă autentică în toate cărțile sale, folosind un limbaj care combină iscusit frazele rafinate și expresiile colocviale, pe care le "condimentează" ( atunci când contextul o cere, să ne înțelegem! ) cu bine-cunoscutele remarci "buruienoase" : ce nu face omul de dragul literaturii?
***
Domnul Paraschivescu, ca orice intelectual care se respectă, citește foarte mult și, de plăcere sau din interes profesional, călătorește (probabil? ) la fel de mult.
Și nu de puține ori cărțile citite, călătoriile, oamenii și locurile vizitate îi inspiră poveștile.
***
Exact așa se întâmplă și în cazul cărții "Podul Diavolului", care i se conturează în minte după întoarcerea din vacanța de 8 zile petrecută în Périgord Noir (Franța).
***
Mitologia, istoria și legendele sunt teme recurente în cărțile autorului şi exact pe acestea își va clădi și de data aceasta istorisirea.
***
Acțiunea este centrată pe construcția podului din Cahors (podul Valentré - care există în realitate în pitoreasca așezare franceză) și a altor poduri din Europa, a căror realizare este învăluită în mister și, conform legendelor populare, încă se află sub semnul blestemelor. Despre acestea din urmă aflăm prin intermediul unor povești în interiorul poveștii lui Paraschivescu ☺️ (ți-am spus că autorul este maestru la construirea intrigilor pe mai multe planuri în cartea asta?)
***
O noutate (cel puțin pentru mine) este introducerea în poveste a unor crime și a investigației care derivă din acestea (nu am citit nimic până acum scris de domnul Paraschivescu care să aibă acest aer "policier" ).
Acum nu te aștepta la cine știe ce thriller psihologic! - este mai degrabă o poveste ușor previzibilă, care m-a dus cu gândul la serialul "Miss Marple" ☺️ sau mai degrabă la "Crimele din Midsummer"- știți voi, ăla cu inspectorul Barnaby - omul legii, în cazul de față, este un personaj de sex masculin.
E drept că cititorul află destul de repede identitatea criminalului dar rămâne curiozitatea privitoare la trecutul lui, la rolul său în comunitatea respectivă, la motivele comiterii fărădelegilor, toate acestea scoase la iveală de abilitatea investigativă a comisarului Michel Durcis, într-un final ușor grăbit (după umila mea părere), fix precum cele din filmele mai sus menționate.
Să ne înțelegem : eu nu am ratat nici un episod din "Midsummer Murders" 😁, de aici și nota apreciativă la adresa cărții!
***
Mi-a plăcut, de asemenea, asocierea pe care o face autorul la începutul cărții cu drama lui Goethe - Faust - ca o reflexie subtilă asupra temelor fundamentale abordate: sacrificiul, cunoaşterea și compromisul, toate acestea fiind elemente necesare în construcția podurilor "blestemate".
Radu Paraschivescu integrează drama goetheeană ( oare există cuvântul ăsta 🤔?) într-un mod metaforic, explorând dilemele morale și spirituale ale personajelor sale, similar pactului faustian dintre om și diavol.
***
Am citit-o extrem de repede, întrucât este structurată în capitole scurte, fiecare cu ritm propriu ( unele alerte, altele pline de suspans, unele introspective) care contribuie la imaginea de ansamblu a comunității din Cahors.
Autorul îmbină povestea principală a cărții cu digresiuni pline de umor și înțelepciune.
***
Dialogurile dintre personaje sunt de-a dreptul savuroase, uneori "picante", cu observații pătrunzătoare asupra naturii umane.
***
Un aspect care ar putea știrbi cumva plăcerea deplină a lecturii este faptul că, pe alocuri, există dialoguri în limba engleză și franceză care nu au o traducere în notele de subsol. Așadar, dacă nu ești familiarizat cu aceste limbi, ține un dicționar la îndemână!
***
Deși acțiunea se rotește în jurul legendelor, există în carte și elemente care au corespondență în realitate : podul din Cahors, librăria Trandafirul Imposibil, pensiunile Auberge du Sombral și Maison Isaure, brutăria și salonul de ceai, chiar și faimosul DIABLOTIN, pe care îl poți regăsi și pe copertă și care este un fel de abțibild din piatră fixat pe pod.
***
Îți recomand cartea asta?
Categoric!
Cei care apreciază (deja) stilul rafinat, ironic și profund al lui Paraschivescu vor descoperi în acest roman o poveste captivantă, bine ancorată în cultura și tradițiile locale iar cei fascinați de legende, povești despre pacturi cu Diavolul, sacrificii și simbolistica podurilor, această carte va oferi o reinterpretare originală și provocatoare a acestor teme.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 15, 2025
Simpatică, mi-a plăcut.
April 8, 2023
“Are o frumusețe care pe localnici îi lasă rece, inclusiv pe caniculă, dar pe turiști îi înlemnește.”
February 4, 2023
Foarte interesant roman polițist din categoria who dunnit / carte de călătorie (ies 2 vacanțe din ea, una prin Périgord și una bonus în Toscana :)))))
Scriitura prinde, cu mențiunea că uneori excesul de exemple dă impresia că-și dăscălește cititorul (iți vine să spui “da, da, am înțeles de juma’ de pagină deja). Cartea e clar peste Ochiul Glorianei (care începe bine dar se termină abrupt de parcă trebuia predată la editură și a scris ultimele capitole într-o noapte) e mai închegată și mai bine povestită. Punct în plus pt tratatul despre poduri și pt numele personajelor ;)
Scriitura prinde, cu mențiunea că uneori excesul de exemple dă impresia că-și dăscălește cititorul (iți vine să spui “da, da, am înțeles de juma’ de pagină deja). Cartea e clar peste Ochiul Glorianei (care începe bine dar se termină abrupt de parcă trebuia predată la editură și a scris ultimele capitole într-o noapte) e mai închegată și mai bine povestită. Punct în plus pt tratatul despre poduri și pt numele personajelor ;)
July 10, 2024
Autorul ține neapărat să ne împărtășească pe tot parcursul cărții vastele sale cunoștințe de limba franceză. Carte conține nenumărate citate, versuri, dialoguri în limba franceză, netraduse, deci dacă nu ești un cunoscător al acestei limbi va trebui să îți întrerupi constant lectura pentru a cauta traducerea.
August 21, 2024
Comuna Saint-Cirq-Lapopie, sta deasupra raului Lot. La cca 20 de km se gaseste orasul muschetarilor domnului de Treville, Cahors, oras care “se lauda cu unul dintre magnificele exemplare de arhitectura militara din Franta secolului al paisprezecelea: Pont Valentre.”
Doi calatori ajung in acest satuc linistit si idilic si, in loc de pace si impresii turistice de vacanta, nimeresc exact in desfasurarea unor crime in lant. Cum sunt ei implicati in poveste, ar trebui sa descoperiti singuri.
Ce mi-a placut:
- Se citeste usor;
- M-a facut sa cred ca e un autor francez; a venit cu multe detalii (reale sau imaginate), foarte multe nume franceze (de locuri, magazine, oameni), a folosit destul de mult limba franceza, etc.;
- Mi se pare foarte interesant ca, cu toate ca nu stiu franceza, nu am simtit neaparat nevoia explicatilor de subsol;
- Ritmul pe care il are cartea, tonul destul de vesel al lui Radu Paraschivescu.
Ce nu mi-a placut: cred ca nu as putea mentiona ceva anume, doar ca pur si simplu nu mi-a mers la suflet, nu cred ca va ramane mult timp in mintea mea. Inca trebuie sa ma mai gandesc daca mi-as fi dorit o actiune definita altfel, personaje creionate mai subtil, sau amandoua.
Ca si nota generala, cred ca e o carte placuta pentru vacanta, si Radu Paraschivescu este oricum un autor ce trebuie citit.
Doi calatori ajung in acest satuc linistit si idilic si, in loc de pace si impresii turistice de vacanta, nimeresc exact in desfasurarea unor crime in lant. Cum sunt ei implicati in poveste, ar trebui sa descoperiti singuri.
Ce mi-a placut:
- Se citeste usor;
- M-a facut sa cred ca e un autor francez; a venit cu multe detalii (reale sau imaginate), foarte multe nume franceze (de locuri, magazine, oameni), a folosit destul de mult limba franceza, etc.;
- Mi se pare foarte interesant ca, cu toate ca nu stiu franceza, nu am simtit neaparat nevoia explicatilor de subsol;
- Ritmul pe care il are cartea, tonul destul de vesel al lui Radu Paraschivescu.
Ce nu mi-a placut: cred ca nu as putea mentiona ceva anume, doar ca pur si simplu nu mi-a mers la suflet, nu cred ca va ramane mult timp in mintea mea. Inca trebuie sa ma mai gandesc daca mi-as fi dorit o actiune definita altfel, personaje creionate mai subtil, sau amandoua.
Ca si nota generala, cred ca e o carte placuta pentru vacanta, si Radu Paraschivescu este oricum un autor ce trebuie citit.
May 18, 2023
Un roman polițist excelent în care detaliile acțiunii se împletesc cu legendele din Franța, legate de poduri și blesteme. O lectură foarte bună a unui autor care nu mai are nevoie de nicio prezentare.
February 23, 2025
love myself a very good read
Displaying 1 - 26 of 26 reviews