De la primele pagini, am simțit că poeziile Magdei Isanos îmi vor fi pe plac, însă nu mă așteptam să spun că acestea sunt printre cele mai frumoase și modeste versuri pe care le-am citit. Autoarea are un mod unic de a transmite emoții și trăiri, cu o simplitate ce le face și mai prețioase. Mă bucur nespus că am avut ocazia să mă întâlnesc cu frumusețea și delicatețea operei sale. Fiecare poem pare o fereastră deschisă spre sufletul ei, iar citindu-le, ai impresia că îți vorbește cu o sinceritate caldă, de prieten vechi, despre viață, iubire și trecere.
,,Mi-a fost,se vede,scris așa..."
,,Mi-a fost,se vede,scris așa
De la-nceputul lumii chiar
Să fie plînsul partea mea
În lungul zilelor calvar.
Mi-a fost,se vede,scris să plîng
Și pentru cei ce nu știu plînsul,
Doar spini în viața mea să strîng
Nu bucurii ce-aduc surîsul.
Mi-a fost,se vede,scris din veac
În dragoste să n-am noroc,
La nimeni răul să nu-l fac
Și nicăierea să n-am loc.
Să n-am prieteni, nici odihnă;
Cu chinul vieții ce-o trăiesc,
Strămoșilor ce dorm în tihnă
Păcate să le ispășesc."
1972