What do you think?
Rate this book
Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică
La adăpostul zidurilor mănăstirilor sau conacelor boierești moldo-valahe, ale cancelariilor maghiare și ale palatelor voievodale s-a desfășurat timp de secole un război nevăzut. Un război neobosit, subtil și crâncen. Războiul pentru origini. De unde venim? Cine a fost aici mai întâi? Cine poate să-și ceară drepturi și întâietate? Războiul acesta este cu atât mai cumplit, cu cât unele cronici și documente, probabil maghiare, preluate și folosite și de unii cronicari români, vorbesc despre venirea cândva, târziu, a românilor ca tâlhari trimiși în ajutor ungurilor contra invadatorilor din estul sălbatic. Oroare, rușine, ofensă, strigă cronicarii și cărturarii români, care nu întârzie să aducă ei înșiși dovezi ale vechimii antice daco-romane și ale continuității românilor în aceste locuri, ca scut contra pretențiilor politice și teritoriale ale vecinilor mai puternici. Dovezi pentru mândria care începea să fie națională.
Volumul de față este o analiză a tuturor acestor surse medievale și moderne, plasate în timp, spațiu și context cultural-politic. Este o scufundare în adâncurile scrisului istoric central- și est-european; Ovidiu Pecican încearcă să ajungă la izvoarele care au iscat toate aceste controverse și lupte istoriografice timp de câteva veacuri.
Cine suntem? De ce originile românilor sunt atât de obscure? Care sunt legendele și evenimentele istorice de la care au pornit primele cronici defăimătoare? E oare vorba despre rea-credință, sau despre imaginația scăpată din frâu a unor secretari și copiști din Evul Mediu? Care a fost rolul românilor în apărarea Regatului Ungar? Care sunt argumentele cărturarilor „naționaliști“? Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele, pe care nimeni nu și le-a pus până acum, le aflăm din paginile unei cărți de istorie scrise ca o poveste fără sfârșit.
Volumul de față este o analiză a tuturor acestor surse medievale și moderne, plasate în timp, spațiu și context cultural-politic. Este o scufundare în adâncurile scrisului istoric central- și est-european; Ovidiu Pecican încearcă să ajungă la izvoarele care au iscat toate aceste controverse și lupte istoriografice timp de câteva veacuri.
Cine suntem? De ce originile românilor sunt atât de obscure? Care sunt legendele și evenimentele istorice de la care au pornit primele cronici defăimătoare? E oare vorba despre rea-credință, sau despre imaginația scăpată din frâu a unor secretari și copiști din Evul Mediu? Care a fost rolul românilor în apărarea Regatului Ungar? Care sunt argumentele cărturarilor „naționaliști“? Răspunsul la aceste întrebări și la multe altele, pe care nimeni nu și le-a pus până acum, le aflăm din paginile unei cărți de istorie scrise ca o poveste fără sfârșit.
400 pages, Paperback
Published December 11, 2022
4 people are currently reading
82 people want to read
About the author
Ovidiu Pecican
45 books13 followersScriitor, istoric și publicist.
Este doctor in istorie (1998) si profesor la Facultatea de Studii Europene a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Autor al unor volume de istorie care sondeaza structurile sociale si interactiunile etnoculturale din Europa Central-Sud-Estica.
Este doctor in istorie (1998) si profesor la Facultatea de Studii Europene a Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Autor al unor volume de istorie care sondeaza structurile sociale si interactiunile etnoculturale din Europa Central-Sud-Estica.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
March 31, 2023
Premisa cartii incepe de la Letopisetul Tarii Moldovei a carturarului Grigore Ureche, prima cronica care s-a pastrat partial pana in ziua de azi. Problema este ca versiunea originala s-a pierdut si defapt ce avem noi astazi este o versiune completata sau terminata de un anume Simion Dascalul. Aceasta versiune contine un pasaj despre o origine legendara a romanilor conform careia un anume rege maghiar Ladislau a cerut ajutor de la Roma impotriva tatarilor si imparatul roman i-a trimis toti rau facatorii din puscariile din Italia. Acesti rau facatori au luptat impotriva tatarilor si drept rasplata au fost lasati de regele maghiar sa se aseze in Maramures iar mai taziu descendentii lor au intemeiat Moldova.
Ovidiu Pecican porneste intr-o lunga cautare a sursei acestei legende si trece prin cronica lui Ureche, apoi prin interpretarile lui Dimitrie Cantemir si apoi prin diverse cronici din Ungaria, Bulgaria, Serbia sau Rusia. Concluzia istoricului este ca legenda a fost copiata de Simion Dascalul probabil dintr-un asa zis Letopiset Unguresc, o cronica ungureasca scrisa probabil in secolul XIV ca instrument propagandistic impotriva romanilor din Regatul Maghiar. Acest Letopiset preia diverse legende si povesti, combina evenimente reale cum ar fi invazia tatarilor cu elemente de basm.
Autorul foloseste atat elemente de istoria dar incearca sa se uite si la mituri si traditii orale ca sa gaseasca legaturile dintre diversele cronici si cum a fost transmisa legenda de-a lungul timpului.
Cartea ar fi foarte interesanta dar din pacate autorul nu prea reuseste sa lege naratiunea prea bine. Diferitele capitole se citesc ca si cum ar fi din carti diferite, nu sunt legate prea bine intre ele. Explicatiile istoricului nu sunt prea clare si uneori nu sunt foarte convingatoare. De asemenea, sunt mult prea multe citate copiate intregi din varii cronici, inclusivi pagini si pagini de citate in limbaj arhaic. Nu prea avea rost sa fie incluse toate citatele intregi, doar mici fragmente erau de ajuns.
In concluzie, subiectul cartii este foarte interesant dar modul in care este prezentat lasa mult de dorit.
Ovidiu Pecican porneste intr-o lunga cautare a sursei acestei legende si trece prin cronica lui Ureche, apoi prin interpretarile lui Dimitrie Cantemir si apoi prin diverse cronici din Ungaria, Bulgaria, Serbia sau Rusia. Concluzia istoricului este ca legenda a fost copiata de Simion Dascalul probabil dintr-un asa zis Letopiset Unguresc, o cronica ungureasca scrisa probabil in secolul XIV ca instrument propagandistic impotriva romanilor din Regatul Maghiar. Acest Letopiset preia diverse legende si povesti, combina evenimente reale cum ar fi invazia tatarilor cu elemente de basm.
Autorul foloseste atat elemente de istoria dar incearca sa se uite si la mituri si traditii orale ca sa gaseasca legaturile dintre diversele cronici si cum a fost transmisa legenda de-a lungul timpului.
Cartea ar fi foarte interesanta dar din pacate autorul nu prea reuseste sa lege naratiunea prea bine. Diferitele capitole se citesc ca si cum ar fi din carti diferite, nu sunt legate prea bine intre ele. Explicatiile istoricului nu sunt prea clare si uneori nu sunt foarte convingatoare. De asemenea, sunt mult prea multe citate copiate intregi din varii cronici, inclusivi pagini si pagini de citate in limbaj arhaic. Nu prea avea rost sa fie incluse toate citatele intregi, doar mici fragmente erau de ajuns.
In concluzie, subiectul cartii este foarte interesant dar modul in care este prezentat lasa mult de dorit.
January 29, 2023
O investigație istorică excelentă, pe care am citit-o pe nerăsuflate, cu sufletul la gură, precum în cazul unor romane detectivistice de calitate. Poate că titlul poate duce ușor în eroare, însă autorul urmărește să afle, și reușește, după o cercetare de peste 30 ani, care au fost sursele unora dintre cele mai acide critici aduse românilor și originii romane a acestora. De asemenea, reușește să elucideze ori să pună măcar intr-o lumina nouă, unele dintre cele mai interesante momente din istoria meleagurilor pe care trăiesc și au trăit românii. Am aflat multe lucruri noi, interesante. Ovidiu Pecican scrie bine această carte de istorie care nu are încă un sfârșit, și care poate le va deschide și altora apetitul de a cerceta mai departe. Voi mai căuta să citesc și altceva de acest autor.
Pentru mine, cartea a fost, după cum singur spune autorul "șansa de a fi descoperit existența unei culturi românești scrise (in slavonă) încă din secolul al XIV-lea, ba chiar mai dinainte, asociată luptei pentru o statalitate proprie și, mai ales, împotriva persecuțiilor religioase din acea vreme. Ce am descoperit, in cele din urmă? Că nu s-a luptat doar cu arma în mână, plătindu-se prețul sângelui, al vieții, ci și printr-un efort al inteligenței informate și educate după tipicul și în stilul vremii." (p. 384).
Pentru mine, cartea a fost, după cum singur spune autorul "șansa de a fi descoperit existența unei culturi românești scrise (in slavonă) încă din secolul al XIV-lea, ba chiar mai dinainte, asociată luptei pentru o statalitate proprie și, mai ales, împotriva persecuțiilor religioase din acea vreme. Ce am descoperit, in cele din urmă? Că nu s-a luptat doar cu arma în mână, plătindu-se prețul sângelui, al vieții, ci și printr-un efort al inteligenței informate și educate după tipicul și în stilul vremii." (p. 384).
September 4, 2023
Unele dintre cele mai importante întrebări personale țin de origine - de unde vin? De unde sunt ai mei? Unde trăiau bunicii? Există vreo urmă documentară despre strămoșii mei de acum 100 de ani? Dar de acum 200 de ani?
Ei bine, Ovidiu Pecican ne prezintă în acest volum o muncă de documentare titanică, întinsă pe câteva decenii, prin care a încercat sa ne răspundă la cât mai multe dintre întrebările despre originile românilor. Și deși numărul mic al izvoarelor descoperite până acum nu ne ajută să pătrundem complet negura timpului, cartea dezvăluie un întreg univers etnic, religios, politic al românilor evului mediu și ne arată o adevărată luptă istoriografică de-a lungul secolelor între vectorii de putere de pe teritoriul actual al României.
Ei bine, Ovidiu Pecican ne prezintă în acest volum o muncă de documentare titanică, întinsă pe câteva decenii, prin care a încercat sa ne răspundă la cât mai multe dintre întrebările despre originile românilor. Și deși numărul mic al izvoarelor descoperite până acum nu ne ajută să pătrundem complet negura timpului, cartea dezvăluie un întreg univers etnic, religios, politic al românilor evului mediu și ne arată o adevărată luptă istoriografică de-a lungul secolelor între vectorii de putere de pe teritoriul actual al României.
March 2, 2024
Subiectul cărții este fascinant şi ca alte cărți de istorie: nu se învață aşa ceva la şcoală. Bine-nțeles, doar nu trebuie să ieşi istoric ci bacalaureat.
Cu toate astea lectura e greoaie, informația e foarte densă şi nu e întotdeauna clar care e firul roşu al capitolului.
Oricum recomand cartea şi opera mai largă a domnului profesor Pecican.
Cu toate astea lectura e greoaie, informația e foarte densă şi nu e întotdeauna clar care e firul roşu al capitolului.
Oricum recomand cartea şi opera mai largă a domnului profesor Pecican.
April 27, 2023
De recomandat celor care vor sa se binedispună cu wishful thinking a la Pecican.Nu comentez acum despre crizele identitare ale românilor care iată răbufnesc regulat dar nu pot sa nu remarc că autorul pare să nu observe că dacă a fost ceva european în stepa oligarhilor, cum am spune azi ( militari ) , cumani și după ei în stepa luată în stăpânire de oligarhii ( militari ) valahi, moldoveni numiți în mod greșit domnitori, de fapt niste caudillos penibili, acel ceva european se datorează numai și numai Regatului Maghiar.
June 30, 2023
Originile românilor care sunt?
Sigur, e aproape 100% sigur că știm, într-un mod suprasimplificat, așa cum suntem învățați la orele de istorie:
- daci + romani = daco-romani
- daco-romani + slavi = români
Totuși, pe parcursul Epocii Medievale circula în Europa o legendă, în mai multe variații, care spunea altceva: că românii ar fi fost infractori ai Bizanțului trimiși să colonizeze Maramureșul și apoi restul Țărilor Române. Inclusiv în Moldova, în Letopisețul Țării Moldovei atribuit lui Grigore Ureche și finalizat de obscurul Simion Dascălul, s-a introdus această teorie, având ca sursă de informație un așa-numit „Letopiseț unguresc” - o cronică de care numai românii știu și care de altfel a fost contestată de contemporanii lui Simion Dascălul, dar și de istoricii de după el.
Ovidiu Pecican însumează în această carte cercetarea lui pe 30 de ani, el scriind și înainte cărți despre acest document enigmatic. În „Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică” el încearcă să dovedească existența acestui „Letopiseț unguresc”, ba chiar originea legendei mai sus menționate. Pe parcursul cărții, aflăm că această origine neortodoxă a românilor este rezultatul mai multor legende diferite, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al spațiului geografic unde acestea se spune că au apărut.
Autorul utilizează o exprimare foarte clară, dar este și foarte personal. De altfel, el nici nu susține că ar fi o carte de istorie propriu-zisă ci ceva asemănător unui „roman-polițist”, abordare care, personal, mi-a plăcut.
Recomand această carte cu cea mai mare căldură.
Aveți grijă de voi!
Sigur, e aproape 100% sigur că știm, într-un mod suprasimplificat, așa cum suntem învățați la orele de istorie:
- daci + romani = daco-romani
- daco-romani + slavi = români
Totuși, pe parcursul Epocii Medievale circula în Europa o legendă, în mai multe variații, care spunea altceva: că românii ar fi fost infractori ai Bizanțului trimiși să colonizeze Maramureșul și apoi restul Țărilor Române. Inclusiv în Moldova, în Letopisețul Țării Moldovei atribuit lui Grigore Ureche și finalizat de obscurul Simion Dascălul, s-a introdus această teorie, având ca sursă de informație un așa-numit „Letopiseț unguresc” - o cronică de care numai românii știu și care de altfel a fost contestată de contemporanii lui Simion Dascălul, dar și de istoricii de după el.
Ovidiu Pecican însumează în această carte cercetarea lui pe 30 de ani, el scriind și înainte cărți despre acest document enigmatic. În „Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică” el încearcă să dovedească existența acestui „Letopiseț unguresc”, ba chiar originea legendei mai sus menționate. Pe parcursul cărții, aflăm că această origine neortodoxă a românilor este rezultatul mai multor legende diferite, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al spațiului geografic unde acestea se spune că au apărut.
Autorul utilizează o exprimare foarte clară, dar este și foarte personal. De altfel, el nici nu susține că ar fi o carte de istorie propriu-zisă ci ceva asemănător unui „roman-polițist”, abordare care, personal, mi-a plăcut.
Recomand această carte cu cea mai mare căldură.
Aveți grijă de voi!
December 15, 2023
5* pentru inițiativă și documentare, 2* pentru punere în pagină (am parcurs volumul destul de greu, cred că putea fi mai bine sistematizat și sintetizat).
September 5, 2025
O investigație istoriografică interesantă, care recurge la numeroase surse primare (cronici, scrisori etc), cu scopul reliefării debutului etnic românesc, prin prisma surselor abordate.
June 16, 2023
In pofida titlului șocant-poetic, după o rapidă frunzărire, am decis sa cumpăr aceasta carte, sperând ca autorul, care pare a fi studiat serios atât letopisețele, cat si legendele si alte documente scrise ce pot da informații privind întemeierea voievodatelor muntene si moldovenești, va prezenta o viziune obiectivă a acelor vremuri pe care nu le cunoaștem decât vag din legendele care ne-au fost predate la scoală drept adevăruri de necontestat.
Volumul păcătuiește prin mulțimea de citate, tipărite cu font care poate fi citit doar cu lupa.
Entuziasmul pentru redarea citatelor l-a făcut pe autor sa uite ca intr-un volum pentru publicul larg e nevoie de sintetizarea datelor si a idelor.
Am încercat sa urmăresc narațiunea in detaliu, dar după un timp nu am mai putut sa mă concentrez, promisiunile unor dezvăluiri șocante nu s-au materializat si m-am pierdut in oceanul de citate, multe lipsite de relevanta.
Dimitrie Cantemir si ceilalți care au fost ultragiați de cele scrie de Simion Dascălul in letopisețul lui Ureche (sau al lui?) nu au reușit sa aducă date care sa contrazică originea sud-dunăreana si nu prea eroică a maramureșenilor care, la cererea coroanei maghiare, au emigrat si stabilit mai târziu in Moldova.
Alte cronici si documente menționate de autor tind sa confirme formarea poporului roman in sudul Dunării, dar această idee e anatema pentru istoriografia si propaganda naționalista.
Personal nu cred ca acceptarea ideii ca ne-am format in sudul Dunării si ne-am amestecat cu numeroase alte triburi înainte de înființarea Munteniei si a Moldovei e o problema – nici un popor european nu e pur dpdv genetic. Faptul ca am ajuns in unele regiuni din Romania actuală mai târziu decât au ajuns ungurii, nu ne știrbește drepturile pe care le avem ca națiune modernă, europeană, independentă.
Istoria e mult prea politizata in Romania si senzația mea e ca autorul s-a temut sa tragă unele concluzii pe care documentele studiate de el le sugerează. Dacă ar fi făcut-o, atât susținătorii AUR cit si alți istorici si comentatori naționaliști l-ar fi pus la zid. Din fericire, nu mai suntem in vremurile dictaturii comuniste, dar teama de a deranja iconografia naționalistă încă exista.
Studiul amănunțit pe care l-a făcut autorul a fost in cele din urma neutralizat de beția de cuvinte (inclusiv prea multe referințe la activitatea personală) si de lipsa unor concluzii clare. Cu părere de rău ii acord doar 3 stele.
Volumul păcătuiește prin mulțimea de citate, tipărite cu font care poate fi citit doar cu lupa.
Entuziasmul pentru redarea citatelor l-a făcut pe autor sa uite ca intr-un volum pentru publicul larg e nevoie de sintetizarea datelor si a idelor.
Am încercat sa urmăresc narațiunea in detaliu, dar după un timp nu am mai putut sa mă concentrez, promisiunile unor dezvăluiri șocante nu s-au materializat si m-am pierdut in oceanul de citate, multe lipsite de relevanta.
Dimitrie Cantemir si ceilalți care au fost ultragiați de cele scrie de Simion Dascălul in letopisețul lui Ureche (sau al lui?) nu au reușit sa aducă date care sa contrazică originea sud-dunăreana si nu prea eroică a maramureșenilor care, la cererea coroanei maghiare, au emigrat si stabilit mai târziu in Moldova.
Alte cronici si documente menționate de autor tind sa confirme formarea poporului roman in sudul Dunării, dar această idee e anatema pentru istoriografia si propaganda naționalista.
Personal nu cred ca acceptarea ideii ca ne-am format in sudul Dunării si ne-am amestecat cu numeroase alte triburi înainte de înființarea Munteniei si a Moldovei e o problema – nici un popor european nu e pur dpdv genetic. Faptul ca am ajuns in unele regiuni din Romania actuală mai târziu decât au ajuns ungurii, nu ne știrbește drepturile pe care le avem ca națiune modernă, europeană, independentă.
Istoria e mult prea politizata in Romania si senzația mea e ca autorul s-a temut sa tragă unele concluzii pe care documentele studiate de el le sugerează. Dacă ar fi făcut-o, atât susținătorii AUR cit si alți istorici si comentatori naționaliști l-ar fi pus la zid. Din fericire, nu mai suntem in vremurile dictaturii comuniste, dar teama de a deranja iconografia naționalistă încă exista.
Studiul amănunțit pe care l-a făcut autorul a fost in cele din urma neutralizat de beția de cuvinte (inclusiv prea multe referințe la activitatea personală) si de lipsa unor concluzii clare. Cu părere de rău ii acord doar 3 stele.
December 11, 2025
Extraordinară. Aveți și interviul pe care i l-am luat autorului, pe youtube, la hate cu kate.
Are foarte mult umor și o personalitate vibrantă care-i întrecere scrierile realizate cu rigurozitate academică. Toate-și caută echilibrul.
Da, limbajul e cam greoi, dar cartea se poate parcurge într-o perioadă mai îndelungată, nu trebuie s-o termine toată lumea ca mine în 3-4 zile ca să-și formuleze structura interviului pentru proiectul de la master.
Să mai zic altceva despre subiect decât că e genial, e o lectură obligatorie într-un mediu înnecat de istorie falsficată în online, e o lucrare de referință, e răspuns la multe întrebări despre origini și despre actualele limitări ale dezvăluirii trecutului de către istorici?
Are foarte mult umor și o personalitate vibrantă care-i întrecere scrierile realizate cu rigurozitate academică. Toate-și caută echilibrul.
Da, limbajul e cam greoi, dar cartea se poate parcurge într-o perioadă mai îndelungată, nu trebuie s-o termine toată lumea ca mine în 3-4 zile ca să-și formuleze structura interviului pentru proiectul de la master.
Să mai zic altceva despre subiect decât că e genial, e o lectură obligatorie într-un mediu înnecat de istorie falsficată în online, e o lucrare de referință, e răspuns la multe întrebări despre origini și despre actualele limitări ale dezvăluirii trecutului de către istorici?
February 11, 2024
Poporul român se trage din niște deținuți. Cam asta-i teza cărții. Pe care autorul s-a pus să o cerceteze. Să vadă de unde până unde a venit această teorie. Care dă o zmetie scatolcească poporul mioritic. Drumul pe care Pecican îl parcurge (și cititorul odată cu el) este fascinant. Mă rog, dacă ești pasionat de istorie.
Cu ce am rămas din carte: ce frumos să îți dedici ani din viață să cercetezi o temă care nu îți place, doar de dragul corectitudinii istorice (sau cum să îi zic)…
Cu ce am rămas din carte: ce frumos să îți dedici ani din viață să cercetezi o temă care nu îți place, doar de dragul corectitudinii istorice (sau cum să îi zic)…
September 2, 2023
Excelenta!!!
November 9, 2025
Este o carte bogată în informații cu multe pasaje din cărțile la care face trimitere. Nu este o lectură ușoară pentru cineva care nu este obișnuit să citească cărți vechi sau istorice.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews