Dominare il dolore, difendersi dalle angosce, controllare le frustrazioni della vita sono problemi antichi quanto l’uomo. Con il suo stile suggestivo e inconfondibile, Seneca parla nelle Consolazioni della sofferenza e della morte, del mistero dell’infinito e del trascorrere del tempo; conosce la tenerezza degli affetti, i cedimenti della volontà, le insidie della solitudine. E insieme si leva alla contemplazione commossa della natura e del cosmo, riconoscendovi il segno di una ragione suprema ai cui ritmi segreti si accorda il destino mortale dell’uomo. L’introduzione di Alfonso Traina guida a comprendere gli aspetti del pensiero di Seneca, che come pochi altri seppe penetrare ed esprimere i drammi esistenziali e le contraddizioni dell’animo umano.
Lucius Annaeus Seneca (often known simply as Seneca or Seneca the Younger); ca. 4 BC – 65 AD) was a Roman Stoic philosopher, statesman, and dramatist of the Silver Age of Latin literature. He was tutor and later advisor to emperor Nero, who later forced him to commit suicide for alleged complicity in the Pisonian conspiracy to have him assassinated.
gran libro que realmente te consuela, por mas que no sea para ti estos textos ni vivas las mismas circunstancias de los protagonistas, me gusto bastante la claridad del pensamiento de Seneca y esa tranquilidad para expresar ideas, realmente cumple su objetivo, te consuela.
Teselliler (MS 40-45), Seneca'nın "Teselli Üzerine" (De Consolatione) isimli üç ciltlik bir yapıtını simgeler. Bunlardan biri, evladını kaybeden Marcia adında Romalı bir kadına, öbürü kendisinden uzakta olan annesi Helvia'ya -Seneca bu sırada Korsika bölgesinde sürgünde yaşıyor- , üçüncüsü de Claudius'un dilekçe yazmanı, azatlı Polybius'a seslenir ve tesellilerini aktarır. Bu teselliler, diyaloglar (dialogi) olarak da bilinir. Ayrıca Teselliler'i okurken Seneca'nın yaygın olan Stoa öğretileriyle de fazlasıyla karşılaşırız. Şimdi biraz daha derine, eserin içine dalalım. Seneca'nın yazdığı bu teselliler -onlarca sayfa metin- bildiğimiz teselliler gibi uçucu ve etkisiz değil. Aksine insanın aklına ve ruhuna çok sert, sarsıcı bir biçimde vuran, insanda büyük sarsıntılar yaratan teselliler oluyor. Yani insanı kendine getiriyor diyebiliriz.
İlk bölümde Marcia'yı, oğlunu kaybetmiş bir anne olarak görüyoruz. Seneca burada Marcia gibi evlat acısı yaşamış kadınları örneklendirerek Marcia'ya iyi ya da kötü ruh halinde olma tercihini bırakarak teselliler sunuyor.
İkinci bölümde annesi Helvia'ya, kendisinin sürgünde oluşunun bir zarar olmadığını, aksine faydası olduğunu ve burada araştırmalar yaptığını iletiyor (Seneca, 7 yıl boyunca Korsika'da kendini eğitti, araştırmalara gömüldü. Sonucunda da tanıdığımız Seneca ortaya çıktı). Bunun için de annesinin mutlu olması gerektiğini, bunu bir lütuf olarak görmesini söyleyerek tesellilerini sunuyor.
Üçüncü ve son bölümde ise Seneca, İmparator Claudius'un -Claudius, Seneca'yı sürgüne yollayan imparatordu- azatlı dilekçe yazmanı Polybius'a yakın olabilmek için, deyim yerindeyse yağcılık yaparak, erkek kardeşini kaybetmesi üzerine Polybius'a samimiyetten uzak teselliler sunuyor. İlerleyen süreçte bunun dalkavukça bir hareket olduğunu kabul eden Seneca sürgünden dönemiyor ve hatasını anlayıp utanç içinde kendi kabuğuna çekiliyor. Çalışmalarına burada devam ediyor.
İncelemem bu şekildeydi. Kısaca, Teselliler'i okumanızı çok isterim.
This was a good book. In the book, Seneca writes a series of letters to different friends of his who are grieving and he consoles them through his philosophical reflections.
I enjoyed and was convinced, by Seneca's arguments against Materialism; and, I enjoyed his arguments saying that the practice and attainment of virtue are more important than great wealth; but, I disagreed with his view that the human body was a prison.
All in all, this book is worth reading for Seneca's arguments against Materialism.
Mi primer acercamiento a Séneca, es, a mi parecer, muy bueno. No es un libro especialmente sencillo de leer, sin embargo, tampoco es uno demasiado denso y abrumador. En mi opinión, es uno de esos libros que se tiene que leer despacio para poder saborear cada frase llena de reflexión y juicio. Para aquellos que queremos aprender un poco de filosofía por propia cuenta, es una forma amena de empezar. Definitivamente lo recomiendo mucho.
Önce zarf sonra mazruf: 15-20 sayfa okumuş okumamıştım ki "bu olağanüstü çeviriyi kim yapmış olabilir?" diye bir düşünce aldı beni. Hemen baktım, Kenan Sarıalioğlu imiş. Azıcık bir araştırmayla gördüm ki kendisi usta bir çevirmen, yazar ve şair. Türkçeye bu denli hakimiyet ve böylesi bir akıcılık ancak böyle mümkün olabilirdi zaten. Eğer bulabilseydim bir teşekkür maili atacaktım kendisine. Pek sanmam ama belki burayı okuyordur. Kendisine şu hiçbir şeyin para etmediği çağda bunca emek harcadığı için binlerce teşekkür. Üniversite talebelerine çeviri yaptıran dandik yayınevleri utansın!
Teselliler'e gelince... Gerçek anlamda bir kitap değil mektuplardan ibaret olduğu için okurken iki eski arkadaşın yanındaki ikisine de mesafeli üçüncü kişi gibi kalıyor insan. Bilmediğiniz bir arka plana dayalı, tanımadığınız bir sürü ismin geçtiği, sizi içine almayan bir konuşma. Bu sırada bir sigara yakabilir ve telefonunuza bakmak isteyebilirdiniz ama konular pek acıklı (malum, teselliler...) olduğundan bunu da yapma şansınız yok. Üstelik ikinci mektubu saymazsak, herhangi başka birini hiç ilgilendiren bir tarafı da yok. İlk mektup evlat acısı üzerine, üçüncü mektupsa Sarıalioğlu'nun hakkıyla belirttiği üzere "Seneca'nın pek de gizleyemediği bir yağcılık"tan ibaret.
Tesellilerin ne kadar teselli olduğu ise ayrı bir muamma. Evi yıkılana "Bugüne kadar başının üstünde bir çatı olduğuna sevin!", çocuğu ölene "Kocan olmasa çocuğun da olmayacaktı, bak aslan gibi kocan var, hem ölüm ölüm dediğin nedir ki gülüm?" tarzı abuk subuk tesellilere (bir de üstüne "kolu bacağı olmayanları da düşün" eklerseniz triumvirateye erişmiş olursunuz) kendi hayatımda da katlanamıyorum. O yüzden beni açmadı bu kitap. Sizin hoşunuza gittiyse amenna.
Sarà che ho un debole per Seneca, ma non posso esimermi dal definire ogni sua opera un capolavoro. E tra le altre le "consolationes" sono forse le più profonde e affascinanti. Seneca affronta temi delicati con una grazia ed una finezza letteraria che lascia ancora stupiti dopo secoli di distanza. Credo che tutti debbano leggere almeno una volta Seneca, per ritrovare quell'interiorità, quei valori su cui sorvoliamo oggi, vivendo in una società dinamica, che non favorisce molto la coltivazione del proprio animo interno.
I absolutely loved this. Seneca talks about different virtues and how to handle grief. There is so much wisdom in this, this is something you need to read again and again.
Lucius Annaeus Seneca, un tânăr politician și orator roman, este exilat în 41 d.Hr., în urma unei acuzații de adulter cu nepoata împăratului Claudius, Iulia Livilla, soră a fostului împărat Caligula. Gurile rele spun că împărăteasa Messalina a înscenat acest scandal pentru a scăpa de Iulia Livilla. Există însă destule șanse ca acuzațiile să fie adevărate, având în vedere că Seneca a avut parte toată viața de o relație privilegiată cu surorile lui Caligula. Din acest exil în insula Corsica, Seneca a scris cu o singură țintă în gând, să se întoarcă la Roma, unde să ocupe un loc cât mai convenabil în cadrul acelor elite politice care conduceau Imperiul Roman. Aceste consolații nu reprezintă scrisori personale adresate unor prieteni apropiați, ci sunt scrisori publice, destinate unui public mai larg decât destinatarul scrisorii. Prima dintre consolații îi este adresată Marciei, fiica istoricului Aulus Cremutius Cordus. Seneca însuși ne dă cheia sub care putem citi această scrisoare, atunci când o numește pe Marcia prietenă a Iuliei Augusta (Livia, prima împărăteasă a Romei). Următoarea consolație îi este adresată lui Polybius, secretarul personal al lui Claudius. Deși motivul oficial este să-l consoleze pe Polybius pentru moartea prematură a fratelui său, Seneca ocupă mai mult loc din scrisoare cu propria sa petiție pentru a i se ridica exilul, și cu lingușelile adresate împăratului Claudius. Acestea din urmă sunt cu atât mai rușinoase, cu cât, după moartea lui Claudius, Seneca a încercat să facă dispărute toate copiile Consolației către Polybius și a făcut tot posibilul să murdărească imaginea lui Claudius prin satira sa politică, Apocolocyntosis. A treia dintre consolații îi este adresată mamei sale, Helvia. În această scrisoare, sub pretextul consolării propriei mame, Seneca încearcă un exercițiu de imagine prin care se prezintă pe el însuși ca un erou stoic, un filosof care învinge vicisitudinile sorții, și rămâne liber și fericit în mijlocul surghiunului. Seneca se compară cu Marcellus, unul dintre opozanții politici ai lui Caesar. De asemenea, el își compară domiciliul forțat din Corsica, în cadrul căruia beneficia de sclavi și tot luxul pe care-l avea un senator roman la o vilă a sa de la țară, cu un surghiun pe insula Gyaros, insulă din Marea Egee, aridă și lipsită de surse de apă potabilă. Pentru a înțelege mai bine cât de forțată este comparația, Seneca însuși menționează colonii romane în Corsica, ceea ce sugerează că unii compatrioți ai săi s-au mutat de bună voie pe această insulă, în timp ce despre Gyaros, Tiberius (un împărat nu neapărat recunoscut pentru clemența sa) a spus odată, când i s-a sugerat să exileze pe cineva acolo, că exilul nu este o condamnare la moarte și un exilat trebuie să dețină mijloacele necesare pentru a trăi acolo unde este surghiunit. În pofida celor sus-menționate, Consolațiile lui Seneca nu sunt lipsite de valoare pentru cititor, fie că cititorul caută în ele o frescă a societății romane în primul secol după Hristos, sau modul în care sufletul omului reacționează la marile necazuri ale vieții. Deși nu este încă la nivelul acelui scriitor și filosof care, douăzeci de ani mai târziu, va scrie Scrisorile către Lucilius, Seneca poate fi convingător în argumentele sale și arată o bună cunoaștere a mecanismelor specifice psihicului uman.
Kitap, değer verdiği insanları kaybeden üç farklı kişiye Seneca tarafından yollanan teselli mektuplarından oluşuyor. Bu insanlardan birisi Seneca'nın çok saygı duyduğu, oğluğunu savaşta kaybeden bir kadın olan Marcia'ya, bir diğeri annesine (Seneca sürgün ediliyor), bir diğeri de Polybius diye o dönemin imparatorunun yancılarından birisine yazılıyor. İlk iki kısım bayağı güzeldi, sonuncusu pek zevk vermedi, ki zaten Seneca sonuncusunu İmparator'dan af almak için bir fırsat olarak değerlendirme amacıyla yazıyor.
Kendimizi hayatın talihsizliklerine önceden hazırlama (negative visualisation) konusunda söyledikleri, bunu bazı noktalarda savaşa önceden hazırlanmaya benzetmesi vs. çok hoşuma gitti. Bence Stoacılık gibi bir hayat felsefesini uygulamak, çeşitli zorluklar ile karşılaştığımızda belimizin bükülmemesi açısından oldukça önemli.
Human nature hasn't change a bit and regarding all this evil so deeply rooted in people along with all the vanity and presumption I cannot praise enough these Sages of old.
Mi ha consolato mentre non sapevo d'averne bisogno. Ho iniziato a leggerlo esclusivamente per un'interrogazione, ma alla fine non riuscivo più a staccarmene.