Mâine o să fiu fericit

by Gabriel Cărtărescu

"E atât de mult din puritatea gnosticilor în versurile lui Gabriel Cărtărescu: din vointa lor de lumină, din dragostea lor pentru bine, din oroarea lor de universul rău croit, din convingerea lor că trupul nu-i ceea ce se vede, că adevăratul corp e interior. ("Ar fi frumos să înţeleg ce se întâmplă / mi-ar plăcea să fiu / pe dinăuntru din nou", spune el undeva.) Că, în cuvintele altui admirabil adolescent gnostic, Rimbaud, "nu suntem în lume, adevărata viaţă e absentă". Nu altceva spune, la tot pasul, Gabriel. Aidoma celor mai puri dintre gnostici, si el simte că se află într-o lume fără substanţă ontologică reală, o lume în care "nimic nu era tridimensional / sau dimensional pur si simplu". Tot ca la ei, şi lumea lui e numai voinţă de puritate ("o lumină cât vreau eu de pură") & de reintrare în adevărata lume - sau de reparare a lumii ăsteia defecte. "Am miere în piept", zice undeva; sau: "dacă observ un gând rău / să-I sugrum până rămâne / fără oxigen", sau: "as imbrăţisa conexiunile rupte / ca să le leg la loc".Debutul lui, realmente extraordinar, atât de neasemănător cu ce scriu colegii lui de generaţie, e asadar documentul unei credinţe absolutiste în poezie - de la care asteaptă nu doar sa-l exprime, ci pur si simplu să repare lumea. (Si e foarte probabil că nici poezia nu mai are atâta credinţă in ea insăsi.)" Radu Vancu

Genres: Poetry, Romanian Literature

120 pages, Paperback

Published January 1, 2022

Reviews

[Christian Bistriceanu]

O poezie naivă. Sper că în mod voit naivă.

[Ioana]

"mâine o să fiu fericit" este volumul de debut al lui Gabriel Cărtărescu, fiul scriitorilor Mircea Cărtărescu și Ioana Nicolaie.
Milenial pur sânge, poezia sa este actuală, fluidă, inocentă și eliberatoare. Este intimă în aceeași măsură în care este purtătoarea emoțiilor unei generații. Așa cum nici tinerii nu vor răspunsuri, ci doar refugiu, înțelegere sau o oglindire a propriilor emoții derutante, poemele lui Gabriel nu sunt perfecte, dar sunt o voce puternică pentru o generație aflată în căutarea sinelui și a unui scop de dus mai departe. Am scris mai multe despre volum într-un articol publicat pe blog.

https://ciobanuldeazi.home.blog/2023/...

„cândva, când eram foarte mic,
mi-am zis că nu existăm decât când ne gândim
că existăm
dacă este așa
atunci unii nu există deloc„

[Iva Pasch]

Când eram mic credeam
că anii se repetă
îmi amintesc de zilele când învățam
ce este lumea

oare cum arată golul din mintea noastră
de când ne naștem?
dacă mă gandesc destul
pot să mi-l amintesc?

știu doar că n-o să mai fie un 2007 prea curând.
știu doar că mi-e frică
știu doar că, la comandă, pot atinge
o stare conștientă
dar conștiența asta extremă
mă sperie și mă gandesc la altceva

când am fost conștient prima oară?
când voi fi ultima oară?
mi-aș dori o minte mai bună
să pot înțelege mai multe lucruri
să scap
să plec undeva.
.
.
.
mi-e dor de vata de zahăr
și de prieteni
culorile, liniile, cascadele
se rotunjesc și se bagă în cutii
din câte-o emoție rămâne scheletul

[Nicole]

Am multe semne de întrebare

[Edina (azi_citim)]

sincer, ce-a fost asta

[Jess]

Poetry is one of my favorite genres to read. I enjoyed this poetry book that was composed of relatable feelings. I appreciate openness and honesty in writing that all humans can relate to. We are all more alike than we think we are.

[Anibalector]

Sunt câteva poeme în cartea asta cu adevărat speciale, pe care le-am recitit. E și multă umplutură, ca la (aproape) orice volum de debut. Nu știu cât și cum au contribuit părinții la volum, dar nu pare să se fi implicat mai mult decât cu câteva sfaturi. Volumul e personal, se observă o voce care își caută independența.

[RAI]

Un debut de 3 stele: este și ceva profunzime pe alocuri, dar și multe încercări, imprecizii, experimente mai mult sau mai puțin reușite.

[pros.n.cons_ ris]

He, he, hei




Ce gând îți vine
apă, măr, sardine,
poate-un lup schițat
și anihilat
poate o maimuță vie
cărămizi și colivie
poate un metal iubit
plâns, pierdut, nelămurit

Carapace pe un miel
miel pierdut, bietul de el
gândul care-i o stafie
cine știe, poate vie
mie-mi place să vâslesc
ce-ar rima oare cu esc
he, he, hei și trololol,
mă duc să mă-ngrop în mall

vai de viață și de moarte
vai de multe artefacte
vai de scris și de oțet
vai și vai de comitet
un șurub aristocrat
o pisică mi l-a dat
pisicile aristocrate
regizate de Socrate
și-apoi câmpul olfactiv
prins ușor în adjectiv

du-te fă-ți din lut un cal
și îl plimbă prin canal
șobolanii mei drăguți
de tristețe surdo-muți
bine, hai c-am încheiat,
de ce ești difuzorat?

du-te, culcă-te și mori
poate reînvii în zori.


(p. 31-32)

[Irina Baciu]

20.03

Astăzi
m-am trezit puțin diferit

ieri nu eram chiar așa
ca acum

mâine o să fiu fericit.

Laitmotive în poezia lui Cărtărescu: lasagna, KFC, copac, șuruburi

[Geta]

L-am citit pentru că e băiatul lui Mircea Cărtărescu. Nu găsesc nimic spectacular în poezia lui. Un debut sub presiunea părinților poate. Un debut în viteză oricum.

[Luca Florentina]

Am citit acum ceva timp acest volum, mi-a plăcut.