What do you think?
Rate this book
Risipitorii
Este un bun roman psihologic, in care fi ecare caz (personaj) in parte reprezinta o ilustrare a esecului temporar sau a ratarii posibile, acestea fiind, pentru Marin Preda, consecinte sau forme de manifestare ale risipirii de sine. De aici, desigur, si titlul romanului. Intreaga scriere este gandita ca o demonstratie a acestei simple axiome morale, expusa de unul dintre „Tinerii [...] isi risipesc, intr-un fel sau altul, tineretea fara s-o stie. “ Principala cauza a acestui fenomen derutant ar fi inefabilul psihologic, manifestat sub forma unui rau obscur al firii, care obstrueaza implinirea de sine si care se poate manifesta prin acte sau actiuni ciuntite, neduse pana la capat, prin crize personale, prin esecuri anticipate sau programate in mod obscur. Scriitorul aglomereaza mai multe cazuri, mai multe enigma morale sau psihologice, pe care le analizeaza, carora le descopera necunoscutele pentru a le gasi rezolvarea. OANA SOARE
439 pages, Paperback
First published January 1, 1963
8 people are currently reading
337 people want to read
About the author
Marin Preda
52 books322 followersMarin Preda was one of the best-known post-World War II Romanian writers.
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
November 8, 2024
Cartea mi-a stârnit mai degrabă revoltă față de modul în care societatea comunistă în formare schimba oamenii aducându-i până în situația în care lăsai un om să moară doar din vanități politice sau îți tradai sentimentele pentru o situație materială mai bună. Acest om nou creat de comuniști, care își risipește viața cu lucruri mărunte, acum nu poate decât să te revolte, atunci era motiv de intrigi și răzbunare pentru cei ce ajungeau, pentru puțin timp, să aibă un pic de putere.
January 19, 2025
Exact cum a spus cineva în recenziile anterioare - "cine poate surprinde mai bine decât Marin Preda spectacolul vieții?"
"Risipitorii", așa cum îi spune și titlul, este despre suferința provocată de timpul pierdut și neînțeles.
Personajele sunt afectate de drama vremurilor pe care le trăiau - anii '50, și de imposibilitatea de a se adapta cerințelor regimului comunist.
Cel mai mult m-a fascinat povestea Constanței și acuratețea cu care Marin Preda a descris stările de depresie și anxietate prin care trecea personajul.
Recomand.
"Risipitorii", așa cum îi spune și titlul, este despre suferința provocată de timpul pierdut și neînțeles.
Personajele sunt afectate de drama vremurilor pe care le trăiau - anii '50, și de imposibilitatea de a se adapta cerințelor regimului comunist.
Cel mai mult m-a fascinat povestea Constanței și acuratețea cu care Marin Preda a descris stările de depresie și anxietate prin care trecea personajul.
Recomand.
Read
November 19, 2024DNF 44%
December 27, 2013
Risipitorii, din unghiul meu de înțelegere, sunt cei care se consumă în oameni și evenimente cărora ei le acordă, temporar, elementul de esențial, dar care, spre nefericire se dovedesc trecătoare lăsând în urmă sentimentul fatal și apăsător de gol, de vid existențial.
Marin Preda, despre Risipitorii: ”Intenția principală a autorului, scriind această carte, a fost foarte simplă: el a vrut să comunice cititorului observațiile sale asupra vieții contemporanilor, și anume: el și-a dat seama că unii oameni exclud din viața lor sentimentul prieteniei, pe care îl sacrifică premeditat, pornind de la ideea că acest sentiment mai mult îi încurcă decât îi ajută în activitatea lor socială. Aceasta a fost o temă. O altă temă, a doua, la fel de simplă, poate fi formulată cam așa: în general, oamenii nu sunt cruțați în viață de suferință. Suferința nu e un lucru dorit, ea totuși vine. Autorul a cunoscut oameni care aveau față de acest fenomen o atitudine care l-a interesat: ei întâmpinau, de pildă, suferința, complet descoperiți. Ce însemna acest lucru? Că suferința care venea nu era pentru ei o surpriză, cu alte cuvinte, că întreaga lor ființă era deja unită și că mobilizarea forțelor sufletești era deja înfăptuită, într-un cuvânt, am descoperit sau mi s-a părut că descopăr un anumit tip uman care a început să mă obsedeze și pe care l-am conceput concret și propus cititorului spre a fi contemplat (sub forma unui personaj literar)(...). Iată deci cele două teme principale și cele două personaje menite să le poarte, e vorba, în primul caz, de doctorul Munteanu și, în al doilea, de personajul feminin Constanța.”
Fascinante au fost într-adevăr, personajul întruchipat de Constanța, însă mai puțin cel întruchipat de George Munteanu și mai mult povestea de dragoste dintre Valeriu/Vale și Anda rămasă nedezvoltată. Vale, așa cum îl percepe și criticul Ovidiu Crohmălniceanu ”își supune permanent actele unei severe analize morale”.
Obositoare mi s-au părut descrierile activităților profesionale din vremea aceea (anii 1952-53), cu detalii despre ierarhiile și responsabilitățile specifice membrilor de partid din spitale și uzinele metalurgice - cele două planuri principale de desfășurare a acțiunii. Un critic numește, pe bună dreptate, ”Risipitorii” drept ”marele roman al orașului socialist”.
O altă opinie avizată care îmi pare, surprinde mai bine decât confesiunile autorului însuși, substanța ”Risipitorilor”: ”Un bun roman psihologic, în care fiecare caz (personaj) în parte reprezintă o ilustrare a eșecului temporar sau a ratării posibile, acestea fiind, pentru Marin Preda, consecințe sau forme de manifestare ale risipirii de sine. De aici, desigur, și titlul romanului. Întreaga scriere este gândită ca o demonstrație a acestei simple axiome: ”Tinerii își risipesc, într-un fel sau altul, tinerețea fără s-o știe”. Principala cauză a acestui fenomen denaturat ar fi inefabilul psihologic, manifestat sub forma unui rău obscur al firii, care obstruează împlinirea de sine și care se poate manifesta prin acte sau acțiuni ciuntite, neduse până la capăt, prin crize personale, prin eșecuri anticipate sau programate în mod obscur. Scriitorul aglomerează mai multe cazuri, mai multe enigme morale sau psihologice, pe care le analizează, cărora le descoperă necunoscutele pentru a le găsi rezolvarea.”
...cu adăugirea că, din punctul meu de vedere, cititor avid, dar dezamăgit de final, eșuează în a le găsi rezolvarea (doctorul Munteanu, Vale) sau le găsește o împăcare într-o cale de compromis(Gabi, Constanța).
Marin Preda, despre Risipitorii: ”Intenția principală a autorului, scriind această carte, a fost foarte simplă: el a vrut să comunice cititorului observațiile sale asupra vieții contemporanilor, și anume: el și-a dat seama că unii oameni exclud din viața lor sentimentul prieteniei, pe care îl sacrifică premeditat, pornind de la ideea că acest sentiment mai mult îi încurcă decât îi ajută în activitatea lor socială. Aceasta a fost o temă. O altă temă, a doua, la fel de simplă, poate fi formulată cam așa: în general, oamenii nu sunt cruțați în viață de suferință. Suferința nu e un lucru dorit, ea totuși vine. Autorul a cunoscut oameni care aveau față de acest fenomen o atitudine care l-a interesat: ei întâmpinau, de pildă, suferința, complet descoperiți. Ce însemna acest lucru? Că suferința care venea nu era pentru ei o surpriză, cu alte cuvinte, că întreaga lor ființă era deja unită și că mobilizarea forțelor sufletești era deja înfăptuită, într-un cuvânt, am descoperit sau mi s-a părut că descopăr un anumit tip uman care a început să mă obsedeze și pe care l-am conceput concret și propus cititorului spre a fi contemplat (sub forma unui personaj literar)(...). Iată deci cele două teme principale și cele două personaje menite să le poarte, e vorba, în primul caz, de doctorul Munteanu și, în al doilea, de personajul feminin Constanța.”
Fascinante au fost într-adevăr, personajul întruchipat de Constanța, însă mai puțin cel întruchipat de George Munteanu și mai mult povestea de dragoste dintre Valeriu/Vale și Anda rămasă nedezvoltată. Vale, așa cum îl percepe și criticul Ovidiu Crohmălniceanu ”își supune permanent actele unei severe analize morale”.
Obositoare mi s-au părut descrierile activităților profesionale din vremea aceea (anii 1952-53), cu detalii despre ierarhiile și responsabilitățile specifice membrilor de partid din spitale și uzinele metalurgice - cele două planuri principale de desfășurare a acțiunii. Un critic numește, pe bună dreptate, ”Risipitorii” drept ”marele roman al orașului socialist”.
O altă opinie avizată care îmi pare, surprinde mai bine decât confesiunile autorului însuși, substanța ”Risipitorilor”: ”Un bun roman psihologic, în care fiecare caz (personaj) în parte reprezintă o ilustrare a eșecului temporar sau a ratării posibile, acestea fiind, pentru Marin Preda, consecințe sau forme de manifestare ale risipirii de sine. De aici, desigur, și titlul romanului. Întreaga scriere este gândită ca o demonstrație a acestei simple axiome: ”Tinerii își risipesc, într-un fel sau altul, tinerețea fără s-o știe”. Principala cauză a acestui fenomen denaturat ar fi inefabilul psihologic, manifestat sub forma unui rău obscur al firii, care obstruează împlinirea de sine și care se poate manifesta prin acte sau acțiuni ciuntite, neduse până la capăt, prin crize personale, prin eșecuri anticipate sau programate în mod obscur. Scriitorul aglomerează mai multe cazuri, mai multe enigme morale sau psihologice, pe care le analizează, cărora le descoperă necunoscutele pentru a le găsi rezolvarea.”
...cu adăugirea că, din punctul meu de vedere, cititor avid, dar dezamăgit de final, eșuează în a le găsi rezolvarea (doctorul Munteanu, Vale) sau le găsește o împăcare într-o cale de compromis(Gabi, Constanța).
September 27, 2015
Fiind o cititoare pasionată de scrierile lui Marin Preda, acest roman nu a făcut altceva decât să îmi reconfirme afinitatea față de scriitura sa. Modul în care redă anumite idei referitoare la inteligența emoțională a indivizilor, capacitatea acestora de a depăși momentele de cumpănă, poate ajuta la creionarea unei hărți mentale personalizate pentru rezolvarea propriilor probleme.
October 20, 2016
Cartea pe care Preda a scris-o de 4 ori, Risipitorii, m-a lasat un pic cu gandurile aiurea. M-am bucurat de viata interioara a personajelor, de dialogurile si trairile lor, dar mi-a lipsit ceva si nu imi dau seama ce. POate ma lamuresc dupa ce reflectez mai mult. Totusi, spre deosebire de alte carti, din asta niciun personaj nu mi s-a lipit de suflet. Sunt cateva pe care le-am indragit, dar niciunul 100% aproape de mine.
January 5, 2019
Ce risipesc oamenii ? Se risipesc pe ei înșiși și îi risipesc și pe ceilalți.
June 20, 2013
Opera impresionanta despre un anumit tip uman: cel contemporan, necrutat de suferinta, traind intr-o realitate diversa, diferita, unde vanitatea, setea de avere, sunt menite sa schimbe, sa incetoseze spiritul uman.
July 20, 2022
Cine surprinde mai bine decât Marin Preda "spectacolul vieții"?
February 28, 2024
O scurta recenzie a romanului "Risipitorii", de Marin Preda.
Daca exista un lucru pentru care sa fiu fericit astazi, este acela ca am terminat acest roman.
Am inceput "Risipitorii" cu un foarte mare entuziasm, dat in primul rand de renumele autorului cat si de buna recomandare facuta de un prieten.
Subiectul acestui roman psihologic, scris in 1962, este cel al unei familii ce se confrunta cu problemele vremii de atunci, probleme puse in mare parte de Partid, CAP, Ateliere, Ceausescu si nu numai.
Daca as incerca sa fac o "disectie" a titlului, as crede ca autorul incearca sa surprinda aici esecul temporar, lipsa de perspectiva si
ratarea personajelor sale. El spune la un moment dat ca "tinerii isi risipesc, intr-un fel sau altul, tineretea fara s-o stie."
Marin Preda scrie foarte bine despre spectacolul vietii de tara si oras, despre necazurile familiei si are un nas extrem de fin pentru
a simti izul conflictului acolo unde nici nu te-ai gandi ca ar putea aparea.
Si totusi, de ce nu mi-a placut?
As incepe prima data cu personajele: Fratii Sterian: Petru, Toma si Anghel, care sunt activisti de partid si isi desfasoara activitatea
la Atelierele Grivita. Petru este bineinteles cazangist, meserie extrem de comuna si de altfel respectata.
Petre, are un fiu si o fiica: Vale si Constanta.
Dar iata ca dupa pensionare, Petre ajunge sa fie presedintele Consilului Popular intr-o comuna suburbana bucuresteana, unde pune astfel bazele unei Gospodarii Agricole Colective.
Vale e metalurg iar Constanta este, dupa lungi incercari o simpla profesoara care ajunge sa faca alfabetizare cu muncitorii de prin tiganie si de prin zonele periculoase ale imprejurimilor Bucurestiului.
As putea scrie mai desparte despre cum se desfasoara actiunea, insa cititul unui astfel de subiect m-a terminat psihic, ar fi pentru mine un efort incomensurabil ca sa mai pot scrie despre el.
Daca sunteti interesati de perioada comunista, daca va plac dialogurile intre activistii de partid sau intrigile ce se itesc pentru
pozitii de conducere, afilieri in cadrul forurilor superioare, daca vreti sa cititi despre inutile probleme politice si nepotismele activistilor, despre numirea functiilor sau nu stiu, despre viata unei familii care nu rasare cu nimic, puteti incerca acest roman.
Dar totusi, Marin Preda include in "Risipitorii" si niste personaje tare interesante: Doctorii Munteanu, Draghici si Sarbu!
Finetea psihologiei lui Marin Preda este redata prin cateva pasaje pe care a trebuit sa le recitesc.
Dialogurile dintre acesti doctori psihiatri sunt singurului lucru care m-au dus la finalizarea cartii.
Oricum, cu fara o prea mare parere de rau, ma voi desparti de acest roman, facand loc unui altuia care va fi pe gustul meu.
Nota: 3/10
Daca exista un lucru pentru care sa fiu fericit astazi, este acela ca am terminat acest roman.
Am inceput "Risipitorii" cu un foarte mare entuziasm, dat in primul rand de renumele autorului cat si de buna recomandare facuta de un prieten.
Subiectul acestui roman psihologic, scris in 1962, este cel al unei familii ce se confrunta cu problemele vremii de atunci, probleme puse in mare parte de Partid, CAP, Ateliere, Ceausescu si nu numai.
Daca as incerca sa fac o "disectie" a titlului, as crede ca autorul incearca sa surprinda aici esecul temporar, lipsa de perspectiva si
ratarea personajelor sale. El spune la un moment dat ca "tinerii isi risipesc, intr-un fel sau altul, tineretea fara s-o stie."
Marin Preda scrie foarte bine despre spectacolul vietii de tara si oras, despre necazurile familiei si are un nas extrem de fin pentru
a simti izul conflictului acolo unde nici nu te-ai gandi ca ar putea aparea.
Si totusi, de ce nu mi-a placut?
As incepe prima data cu personajele: Fratii Sterian: Petru, Toma si Anghel, care sunt activisti de partid si isi desfasoara activitatea
la Atelierele Grivita. Petru este bineinteles cazangist, meserie extrem de comuna si de altfel respectata.
Petre, are un fiu si o fiica: Vale si Constanta.
Dar iata ca dupa pensionare, Petre ajunge sa fie presedintele Consilului Popular intr-o comuna suburbana bucuresteana, unde pune astfel bazele unei Gospodarii Agricole Colective.
Vale e metalurg iar Constanta este, dupa lungi incercari o simpla profesoara care ajunge sa faca alfabetizare cu muncitorii de prin tiganie si de prin zonele periculoase ale imprejurimilor Bucurestiului.
As putea scrie mai desparte despre cum se desfasoara actiunea, insa cititul unui astfel de subiect m-a terminat psihic, ar fi pentru mine un efort incomensurabil ca sa mai pot scrie despre el.
Daca sunteti interesati de perioada comunista, daca va plac dialogurile intre activistii de partid sau intrigile ce se itesc pentru
pozitii de conducere, afilieri in cadrul forurilor superioare, daca vreti sa cititi despre inutile probleme politice si nepotismele activistilor, despre numirea functiilor sau nu stiu, despre viata unei familii care nu rasare cu nimic, puteti incerca acest roman.
Dar totusi, Marin Preda include in "Risipitorii" si niste personaje tare interesante: Doctorii Munteanu, Draghici si Sarbu!
Finetea psihologiei lui Marin Preda este redata prin cateva pasaje pe care a trebuit sa le recitesc.
Dialogurile dintre acesti doctori psihiatri sunt singurului lucru care m-au dus la finalizarea cartii.
Oricum, cu fara o prea mare parere de rau, ma voi desparti de acest roman, facand loc unui altuia care va fi pe gustul meu.
Nota: 3/10
February 22, 2021
„CÎND PETRE STERIAN pătrunse în casa unui negustor de pe Calea Griviţei şi ceru în căsătorie pe aceea dintre fiicele lui care se numea Rodica, el nu avu atunci sentimentul că nu se va mai putea apoi despărţi de fata aceea. Tinerii nu se simt turburaţi de gravitatea marilor acte ale existenţei, şi primul lucru pe care îl făcu el a doua zi cînd intră în secţie şi se opri în faţa dulapurilor să-şi îmbrace salopeta fu să se laude că a dat gata una bogată şi că o să-şi ridice o casă în cartier. ”
March 19, 2025
DNF 70%, bunicica dar nu am timp acum sa intru in carti lungi si nu m-a prins atat de tare actiunea
Displaying 1 - 13 of 13 reviews