În mod evident, orice recenzie citești la volumul acesta, în mai toate vei afla de faptul că e prima bandă la care a lucrat Morrison ptr industria americană, că s-a dorit să fie o replică la Swamp Thing, în intenția ei ecologistă și, mai ales, că toată lumea a rămas marcată de numărul „The Coyote Gospel”, ceea ce probabil era firesc în acel moment. Acum, citindu-l mi se pare mai interesant ca tehnică decât ca mesaj eco, anti-violență și omagiu adus bietului coiot.
Dacă treci însă peste recenziile și plecăciunile fanilor, poți să de te distrezi destul de bine pentru că Grant Morrison ia un personaj obscur din istoria DC și-l aruncă în fața reflectoarelor, pentru că asta își dorea Buddy Baker, erou de ocazie, ajuns în preajma vârstei de 30 de ani. O viață de erou, care să-i aducă faimă și bani, pentru a-și întreține familia și a nu mai trăi doar din salariul soției. Problema e că superputerile lui sunt ocazionale, împrumută din puterile ființelor din jurul său (păsări, insecte, animale diverse), dar fără să fie cu adevărat un super-erou recunoscut de public. De altfel, nici familia lui nu prea are încredere în cariera lui de super-erou. Exceptând primele numere, în care povestea e mai dezvoltată și e gândită ca un soi de biografie a lui Buddy și a familiei sale, restul numerelor sunt fie povești scurte, individuale, fie povești interconectate cu diverse evenimente DC care mai mult te încurcă decât să ajute.
Pentru publicul fidel DC, de-a lungul numerelor, apar diverși eroi din lumea DC ca Superman sau Martian Manhunter, sau răufăcători mai mult sau mai puțin cunoscuți, așa încât să simți că ești pe un teren familiar. Mie mi-au plăcut mai mult poveștile casnice, faptul că fiul rebel e fan Metallica, dar băieții care-i fură bicicleta și se iau de el, cel puțin unul dintre puști are tricou cu Bon Jovi, apoi multele scene amuzante și absurde despre viața de super-erou eșuat etc. Evident că personajul nostru devine un soi de Captain Planet al promovării drepturilor animalelor și al veganismului (deși familia lui nu e de acord). Însă dincolo de mesajul ecologist puternic există suficient umor, ironie și replici și întâmplări inteligente cât să te simți confortabil cu poveștile. Există și multe locuri comune specifice genului, așa că dacă te apuci de citit Animal Man pentru poveștile dubioase ale lui Morrison, nu cred că e chiar story-ul potrivit.