"Lipeste-ti palma de a mea, ca si cand te-ai ruga, obisnuia sa-mi spuna Lyndley. Apoi plimba-ti degetul aratator si cel mare peste amandoua... Asa se simte moartea."
Un roman interesant in care m-am lasat sedusa de lumea misterioasa si fascinanta pe care autoarea o tese in jurul Salemului, despre cititul in dantela, despre "Cercul" alcatuit din femeile care brodeaza dantela de Ipswitch necesara cititului si de trairile interioare nesigure si zbuciumate ale eroinei. Am vazut in comentarii ca acest ultim aspect a dezorientat cititorii facandu-i sa nu le placa atat de mult romanul, insa eu consider tocmai schimbarile de optica narativa ca fiind punctul forte al povestii si asta face ca romanul sa nu devina plictisitor si neinteresant. Nu totul trebuie sa fie usor de citit si nu totul trebuie sa fie pe intelesul cititorului, fiind absolut firesc ca dupa o carte sa ramai cu unele lucruri in negura, care poate mai tarziu, la a 3-a sau a 4-a revizuire ti se vor releva. Mie personal imi place aceasta fragmentare a cartii si lipsa ei de cursivitate.
Aparuta in 2006, cartea reprezinta debutul autoarei in literatura. Aceasta locuieste in Salem si a lucrat la Hollywood ca scenarista de film.
In ceea ce priveste actiunea, ne este prezentata incitanta si enigmatica poveste a unei vechi familii din Salem. Eroina, Towner Whitney, ca si celelalte femei din familia ei are darul citirii in dantela. Ea este capabila chiar sa faca previziuni ale viitorului si trecutului doar cu ajutorul unei simple bucati de dantela. Cand afla de disparitia matusii ei Eva, aceasta se hotareste sa plece din California si sa se intoarca acasa in Salem. Ajunsa acolo, pe Towner o napadesc amintirile din copilarie sau adolescenta si ni se releva gandurile ei despre sinuciderea cumplita a surorii sale Lyndley, perioada petrecuta in casa de nebuni dupa caderea nervoasa pe care a suferit-o dupa moartea acesteia, relatia rece pe care o are cu mama ei, May si latura intunecata a unchiului sau Cal Boynton, ce a dus la cele mai mari nenorociri ale familiei. Vom afla si despre relatia cu fostul ei iubit Jack dar si noua ei pasiune pentru politistul Rafferty. Nimic nu este insa ceea ce pare si pe tot parcursul cartii cititorul nu stie niciodata ce este real, ce e nebunie si cum s-au petrecut cu adevarat lucrurile. Nu putem nici macar o clipa sa o credem pe cuvant pe naratoare.
Povestea ni se desfasoara din doua perspective: la persoana intai, cand Towner isi deapana amintirile si la persoana a treia din punctul de vedere al politistului care cerceteaza atat disparitia si moartea matusii, cat si faradelegile lui Cal. Pe langa asta avem inserat si jurnalul eroinei, tinut pe timpul cat a fost internata la spitalul de nebuni.
Sfarsitul mi s-a parut spectaculos, are un twist destul de subtil, care poate sa placa sau nu cititorilor. Eu l-am luat ca atare si consider ca este un mod de a rezolva actiunea cartii si a misterelor din ea.
In concluzie va recomand romanul, are personaje vii - precum Cal Boynton, villain-ul cartii, sau matusa Eva - bine conturate, originale, descrie o lume magica si captivanta iar personal am ramas fascinata de tehnica cititului in dantela si de modul de fabricare al acesteia. De asemenea m-a cucerit atmosfera lugubra si oarecum bantuita a insulei Cainelui Galben. Pe scurt, nu as schimba nimic la roman.
Atasez si cateva citate care mi-au ramas in minte:
"Moartea nu durea. Revenirea la viata, insa, era de nesuportat."
"Asta era una dintre regulile de buna-purtare ale Evei: nu citesti gandurile cuiva decat daca esti invitat sa o faci. Altfel, un gest ca acesta devine suparator. E ca si cum ai intra ilegal pe o proprietate privata."
"Unul dintre secretele manierelor elegante este sa inveti sa asculti."
"Daca te uiti cu atentie, observi pretutindeni oglinzi. Asta spunea intotdeauna Eva. Indaratul acestei lumi se gasesc altele."