Rusoaica

by Gib I. Mihăescu

Nu există nici un roman care să fi fost la fel de prost citit ca Rusoaica lui Gib Mihăescu. Inclusiv de către critica literară a anilor \'30 din secolul trecut. Despre critica de după război e greu de vorbit. Tipărit în 1933, romanul n-a fost reeditat niciodată în timpul comunismului. Nici măcar în ediţiile critice. Motivul este în primul rând titlul. Cu toată „despărţirea” politică a regimului de la Bucureşti de Uniunea Sovietică din aprilie 1964, liderii comunităti români au continuat să menajeze până la sfârşit „marea ţară” prietenă”, era formula obişnuită, de la Răsărit, interzicând orice referire directă. Rusoica e un roman captivant, care se citeşte cu plăcere, dincolo de toate sofisticatele consideraţii ale criticilor. E un roman de aventuri şi de iubire, despre un tânăr care îşi ia dorinţele drept vise şi iluziile drept idealuri. Cu toţii, la o anumită vârstă, păţim acest lucru. Şi până să ne fie ruşine de păţanuia proprie, ne desfătăm cu nemaipomenitele paţanii sentimentale ale locotenentului Ragaiac. Nicolae MANOLESCU

Genres: Romanian Literature, Fiction, 20th Century, Classics, Romance, Novels

302 pages, Hardcover

First published January 1, 1932

About the author

Gib I. Mihăescu (n. 23 aprilie 1894, Drăgăşani - d. 19 octombrie 1935, Bucureşti ), a fost un prozator, romancier şi un dramaturg român interbelic.

A absolvit cursurile Colegiului Naţional "Carol I" din Craiova.

Este autorul volumelor de nuvele Grandiflora în 1928 şi Vedenia în 1929, al unor romane de analiză psihologică a apariţiei unor stări obsesive, îndeosebi erotice: Rusoaica (tradus şi în limba slovacă), Braţul Andromedei, Femeia de ciocolată, Zilele şi nopţile unui student întârziat, Donna Alba. A scris şi piese de teatru (adunate în volumul Pavilionul cu umbre) şi a purtat o interesantă corespondenţă cu Cezar Petrescu, Corneliu Moldovanu, Apriliana Medianu şi Susanne Dovalova, din Bratislava.

Romanele lui Mihăescu au influente ruseşti, mulţi critici vorbind despre "dostoievskianism", însă textele sale, deşi asemănătoare prin obiect, se deosebesc prin luciditate şi limpezime de tenebrele şi atmosfera neguroasă a operei lui Dostoievski.

Valoarea operei lăsate în urma sa de Gib I. Mihaescu l-a aşezat între marii nuvelişti români şi printre cei mai importanţi romancieri ai literaturii noastre.

[EN:] Gib I. Mihăescu (1894-1935) was a Romanian novelist and dramatist.

Born in Drăgăşani, Mihăescu wrote short stories such as Grandiflora, and novels. His work depicts obsessive, often erotic, feelings. His works include Rusoaica ("The Russian Woman"), Femeia de ciocolată ("The woman of Chocolate"), Donna Alba. His style has been compared by several critics to that of Fyodor Dostoevsky.

Reviews

[Andrei Bădică · Rating 4 out of 5]

Blestemul îndelungatei așteptări a faimoasei rusoaice, de către Ragaiac, nu încetează nicio singură clipă măcar. Punctul culminant al materializării visului este marcat de apariția Valiei, care nu trece, însă, prin sectorul locotentului Ragaiac (acesta nici nu o vede), ci prin acela al lui Iliad, colegul său. E o prezență concretă, totuși. Părăsindu-l pe Iliad, Valia redevine necunoscuta și pentru unul și pentru celălalt. În linii mari, "Rusoaica" reprezintă himera locotentului Ragaiac care este izolat în bordeiul de lângă Nistru.

"Din toată această mare și adevărată poveste a omenirei, desprindeam, ca toată lumea care a cetit istoria, un singur învățămînt: îndrăznește orice și vei putea, dacă nu te va ucide vreo clipă de ezitare."

"- Dă-o dracului de viață, dom locotenent. Dacă nu-i mai pune omu nițică frumușață, ce dracu să mai alegi dintr-însa?"

[Ana · Rating 4 out of 5]

Unul dintre prietenii mei cei mai buni mi-a recomandat cartea, spunand ca Mihaescu este unul dintre autorii romani care chiar merita cititi, si ca Rusoaica este printre cele mai bune lucrari ale lui. O zi mai tarziu, aveam cartea in brate si o rontaiam, sceptica la inceput, cum sunt de obicei in fata literaturii romane. Totusi, a inceput sa imi placa inca din primele 20 de pagini si mi-a devenit si mai draga pana la sfarsit. Patru stele bine-meritate, pentru o scriitura foarte fluida si acaparanta si pentru o actiune intriganta.

[MihaElla · Rating 5 out of 5]

Brilliantly written! And, surely, I did not expect that ending. Lieutenant Ragaiac had to really stamp his foot and his madness signature even to the last page of the novel. An awfully funny guy!

I was worried when I started the novel that this is yet another book to put under reflector the woman in some displeasing situations, from physical, mental, moral, spiritual perspective. But I was so wrong. One of the best surprises of the novel in fact. The matter of fact is that here we have the male hero under microscope and revealing himself to the reader in a bunch of awfully terrible situations. I mean funny situations, from my angle of seeing :)

During my read I was continually reminded of my maternal grandmother famous saying: “when or where there is a lot of learning from books, there is also a lot of stupidity”, and, also of a Romanian writer's quote: “The human being has only one duty: not to be stupid” (Ioan Slavici)

In this novel we are thrown back one hundred years (by the by, even the novel was published in 1933), shortly after the end of WW1 when Romania’s territory was larger as bigger part of Bessarabia (modern day as the Republic of Moldova) was united with the rest of the historical Romanian provinces. The novel is titled “The Russian Woman” but maybe it should have been named “Lieutenant Ragaiac, bubbling on the eternal Feminine Ideal” instead :D

Lieutenant Ragaiac talks ceaselessly from first to last page in a whirlpool of thoughts, emotions, impressions, monologues. He was assigned the job of protecting the Eastern border of Bessarabia, somewhere on the Nistru river (Dniester), from allowing migrants to enter the country. The local administration, and with dedication the military staff, was afraid of communists, and especially of females spies. They won’t catch many (and if caught they are compulsorily returned back to the other shore, over the night) and there are careful and strong measures put in place against the 'invasion'. And, however surprising, there are local inhabitants that want to cross the river, on the other side, in search for the red paradise…

During all this time, partly in activity, partly chasing other local woman and getting entangled in some love/sex affairs, lieutenant Ragaiac doesn’t stop dreaming for her, the most ideal woman, who will fulfil all his inner most desires, passions, dreams of a life that is worthy to live. The reality however proves him differently. I had got so intoxicated with Ragaiac that early this morning I had woke up with him in my dream, and, honestly, I can’t recall when I had dreamt last time. But I dreamt of him, and I kicked off my morning with a positive outlook :) Good to be again young and full of madness like lieutenant Ragaiac!

...In rapoartele dumneavoastra eu n-am vazut ca e vorba de nicio femeie...iar siguranta prinde mereu...pe aici, pe la Chisinau, prin toate partile... Pe unde intra femeile astea in tara? Si pe unde ies...caci s-au gasit scrisori la ele... Ei bine, asta n-are sa mai mearga... Orice femeie, perchezitionata pana la piele...

- Sa traiti, domne colonel, totdeauna se procedeaza astfel...

- Perchezitionata pentru gasit scrisori dom'le... nu pentru ce cautati dumneavoastra... daca nu prezinta nimic suspect, expediate imediat inapoi....daca da...aduse sub o puternica escorta...

- La comandament....

- Evident ca la comandament intai, locotenent Iliad... Dumneavoastra lucrati cu comandamentul... Noi, pe urma, deferim justitiei militare.. Ei bine, nicio femeie... dar absolut nici femeie... Adica n-au incercat sa treaca Nistrul, de trei luni, de cand am ocupat frontiera, atatea si atatea comuniste care forforesc pe aici? ... Unde sunt?... Eu n-am vazut nici una... Barbati cat poftesti, femei nici una...

- Eu singur v-am trimes, domnule colonel, sapte... acum trei saptamani...

- Nu vorbesc de tarance de-alea, domnule, care vin sa-si vada rudele, sau sa faca nitica contrabanda... Comuniste, spioane... asa astept'eu... Cand sunt murdare si babe, gata sunteti toti unu si unu la datorie... Dar cand dama e bine... se face scapata... stiu tot, locotenent Iliad, vai de acela pe care-l voi prinde... Baga de seama, nu numai cariera lui va fi periclitata, dar chiar il voi deferi Consiliului de razboi pentru complicitate si tradare... Sunt unii care, ametiti de-o vrajitoare d-astea, sunt in stare chiar sa nimiceasca ori sa ascunda probele suspecte... Stii dumneata ce-nsemneaza, locotenent Iliad?...

- Stiu, domnule colonel, si tocmai de aceea sunt foarte surprins ca dumneavoastra aveti astfel de banuieli asupra...

- Nu zic ca dumneata... si multi altii... sau ca dinadis...dar...ametiti...intelegi dumneata...femeia e lucru dracului, Iliade... din cele mai vechi timpuri istoria ne vorbeste de astfel de cazuri... Ba chiar Biblia, cartea cea sfanta... Am sa dau ordine severe...si am sa indesesc inspectiile inopinate...

[Iustina · Rating 5 out of 5]

Loving a fairytale simply ruins your mind. It's a fact.

[Victor Morosoff · Rating 3 out of 5]

Cu chiu, cu vai, am reușit să o duc la capăt, fără să găsesc, totuși, ceva cu adevărat strălucit in ”Rusoaica”. Per ansamblu, un roman psihologic ce pătrunde (mai pe la trenă, e drept) în pleiada de astfel de opere literare scrise de români în fructuosul interbelic. 2,9/5

[Bogdan · Rating 4 out of 5]

Without doubt this is an interesting novel. It is one of the few type of novels that it is hard to contain in a genre or to label it. At the same time it contains drama elements with a little bit of humor, wit characters and military life from the end of World War I. Ragaiac is indeed in a search of his feminine ideal, an ideal influenced mostly by classic Russian writers. The search itself is a little bit ambiguous, since not even Ragaiac knows exactly what he is searching. Therefore it is easy to divert and try fake leads, like Marusea or Niculina. If he managed to find it or not, I leave you the pleasure to discover by reading the book.

[Gabriela · Rating 5 out of 5]

O capodopera epica a romanului romanesc. Fiecare din noi viseaza la o "rusoaica".

[Naia Pard · Rating 3 out of 5]

An officer revealed how he spent his time at the borders. His fight was not with other armies, but rather with the temptation of the women around their camp.

I can`t believe that there are still voices today that say that romance books are exclusive for women.

A man wrote this fiction in which he is in military uniform and spins women around like he has no care in the whole word.

Well, he has at least one care: how to make a certain Niculina his and only his by charging her husband with made up accusations.

I liked one line of hers in which she said: why would he (the officer) shackle her husband as she did not rember him being bound down when he had entered their home. You, go girl! (at least that crumb of characterization was deserving).

Over all, a good book, considering the time in which was written and the literature in which it appeared. Maybe even above average, really, there were parts that seemed really well put toghether (from a world building perspective, because I could not even have expectations in regard to women being portrayed as humans).
Instagram\\my Blog\\

[valipank · Rating 5 out of 5]

Un roman mai greu de citit și de digerat, cu conotații ușor erotice.
Rusoaica e "balena albă" a lui Ragaiac, locotenent de grăniceri pe Nistru la hotarul României Mari cu URSS.
Valentina Andreevna Grușina, Valia, caută să fugă (ca mulți alții, delaltfel) din țara Raiului pe pamânt şi să treacă Nistrul spre România (sau Evropa) la 5 ani de la Revoluţia Rusă.

Cartea a fost inspirată de o întamplare povestită autorului de un ofiţer de pe Nistru: O domnişoară care, voind să treacă Nistrul încoace, a fost surprinsă de soldaţi şi trimisă înapoi. Pe autor l-a impresionat faptul că domnişoara purta în mână o cutie de vioară. Obligată să treacă înapoi, întâmplarea a făcut ca tocmai atunci să se spargă gheaţa şi fata să se înece.

[Mihaela Andreea · Rating 3 out of 5]

Cu greu am reușit să isprăvesc "Rusoaica". Cadența acțiunii - monotonă, limbaj greoi, bogat în lexeme livrești, ușor pretențioase. Scenele care m-au intrigat au fost cele în care se prezentau faptele lui Serghe Bălan și ceva din dragostea Niculinei. În rest, Ragaiac nu m-a cucerit.

[Cărăşălu · Rating 2 out of 5]

Românii nu stau bine cu romanele, iar Rusoaica nu face excepție. Un ofițer român e staționat pe Nistru, la granița cu URSS, și visează că, într-o zi, va găsi o rusoaică minunată. Acest ofițer e un mare donjuan, bun lider, în timpul liber citește filosofie și rezolvă „matematici”, adică o adunătură de clișee, dar nu personaj. Am citit cartea pînă la capăt numai fiindcă nu citisem demult ceva în română și am vrut să-mi mai aduc aminte de limba care încă nu era atît de neologizată.

[Cristina · Rating 2 out of 5]

mi-a fost foarte greu sa ma concentrez asupra continutului, iar pornirile carnale ale personajului principal, locotenentul Ragaiac, mi-au displacut.
ce ramine cu sufletul?

[Malinka Reads · Rating 4 out of 5]

Impresionant roman scris in vremea cind literatura de actiune era de abia la inceput. Hotarul din Republica Moldova si Romania, in momentul cind R. Moldova este ocupata de rusi. Un soldat roman ce se indragosteste de o basarabeanca si de o rusoaica. Un roman plin de intriga si aventuri, iar finalul vine ca o confirmare a faptului ca omul vrea tot timpul ce nu are. Va invit sa vedeti recenzia mea aici:https://www.youtube.com/watch?v=mwSXL...

[Vlad Boerescu · Rating 3 out of 5]

Personajul principal este obsedat de gandul ca o rusoaica frumoasa, dintr-o categorie sociala inalta, va incerca sa treaca granita prin locul in care el este responsabil cu paza. Colegul lui, Iliad, are parte de acest noroc dar nu stie sa-l fructifice, fiind un om cu mai putina carte. Visul ca Valia, rusoaica care a trebuit sa fie intoarsa inapoi in partea rusa de catre Iliad, la comanda colonelului, ar incerca sa treaca din nou granita prin sectorul lui, devine obsedant.

[alexandra pintea · Rating 3 out of 5]

De citit pentru intensitatea cu care Ragaiac isi imagineaza femeia pe care o asteapta; Nistrul cel meandrat si stepele ce-l inconjoara; limbajul surprinzator, chiar daca greoi si stereotip cateodata.

[anușca · Rating 4 out of 5]

așa e valsul vieței

[Nicoleta]

[Roxana Sabau · Rating 4 out of 5]

E bine să recitești unele opere la maturitate. Eticheta de roman psihologic nu este neapărat eronată, dar este incompletă. Rusoaica este o carte despre sex.

Detașat la Nistru, în perioada interbelică, locotentul Ragaiac, are misiunea de a păzi frontiera româno-sovietică. Puhoaie de refugiați se revarsă peste graniță, clandestin, încercând să fugă din URSS. Dacă sunt capturați, li se permite sau refuză trecerea mai mult în funcție de capriciile ofițerilor români, mai puțin în funcție de vreo prevedere legală.

În tot acest timp, locotenentul Ragaiac face două chestii: sex sau se gândește la sex. Sigur, putem spune că în mintea lui s-a conturat imaginea unei Mata Hari sovietice (Valia) care va trece Nistrul. El o va captura și se va naște o mare pasiune între prizonieră și personajul nostru.

Body count-ul locotenentului crește de la o pagină la alta. La început o avem pe fosta lui iubită, Marusea, care încă suferă după dânsul. Și care, aflăm spre final, a fost nevoită să treacă printr-o rușinoasă procedură de avort, din cauza imprudenței lui Ragaiac.

Apoi, o țărăncuță (Irinuca) din cătunul învecinat cu postul de frontieră. Apoi, Niculina, o Madame Bovary locală, culmea, cumnata Irinei. Apoi, domnul Bovary, soțul Niculinei, un contrabandist notoriu este urmărit și arestat de Ragaiac, într-un episod destul de animat și dramatic.
Important: Irinuca este un spirit liber, care se culcă cu mai mulți soldați, ofițeri etc dar care are totuși câteva limite de ordin moral. Suspectând că Ragaiac s-a întors într-o seară de la cumnata ei Niculina, îl refuză motivând că ,,nu suntem câini”.

Desigur, enigmatica Valia, rusoaica, obsesia locotenentului, o fata morgana sau un personaj real? S-ar părea că misterioasa femeie, a trecut totuși granița pe la postul lui Iliad, prietenul lui Ragaiac. Iliad detaliază un splendid episod post-coital în care, în bordeiul infestat de păduchi de pe malul Nistrului, culege cu tandrețe păduchii din părul de la axila Rusoaicei.

Convins că Rusoaica nu este doar o plăsmuire a imaginației sale, ci un personaj real, Ragaiac se resemnează cu gândul că nu o va întâlni niciodată, aceasta fiind trimisă înapoi peste Nistru la comanda unui colonel.

În scenele finale, Ragaiac se întoarce în ,,civilizație” și părăsim peisajul dezolant și mistic al Nistrului. Merge la nunta Marusei cu un cetățean vârstnic, șters, irelevant. Marusea fuge de la nuntă în odaia lui Ragaiac, unde, desigur, se mai face puțin sex. Odată fără rochia de mireasă, a doua oară cu rochia de mireasă.
Soțul Marusei întrerupe maratonul, bătând civilizat la ușă și solicitându-i acesteia să se întoarcă la nuntă. Proaspăt rănită de refuzul lui Ragaiac de a-i promite o relație, aceasta se conformează.

Ragaiac rămâne liber ca pasărea cerului și, putem doar presupune, cu un body count la fel ca Uniunea Sovietică (în plină expansiune).
Ragaiac: pentru unii un visător obsedat de năluca unei rusoaice, pentru mine un banal fuckboy, ghidat de impulsuri.

Poate pentru că am citit recent Jurnalul lui Mihail Sebastian, care cuprinde câteva scene similare, sunt dezamăgită de faptul că viața sexuală a României Mari este ascunsă în spatele unei perdele de pudoare. Mă bucură să știu că, pentru două scurte decenii, românii au fost nu doar împreună, ci și împreunați.

[Cris · Rating 3 out of 5]

2,5*

Toate personajele masculine ale lui Mihăescu, care sunt și protagonistele cărților sale, par animate de aceeași obsesie: femeia ideală, imaginară, desprinsă parcă din literatură. Această trăsătură se regăsește și în "Donna Alba", înțeleg că și în "Femeia de ciocolată", dar și în "Rusoaica", evident.

Locotenentul Ragaiac este trimis, în 1933, într-o garnizoană pe malul Nistrului, în Basarabia, cu misiunea de a împiedica orice rus sau rusoaică să pătrundă în România. Ironia constă în faptul că acest bărbat antipatic, în opinia mea, speră totuși ca o frumoasă rusoaică să treacă râul înghețat și să-i satisfacă fanteziile. Evident, nu se întâmplă, iar romanul capătă astfel conturul unui univers al așteptării, al fanteziei și al compromisului moral.

Între timp, Ragaiac își umple zilele visând la fantasma rusoaicei și întreținând aventuri cu Niculina, o basarabeancă căsătorită cu un contrabandist, care i se dăruiește cu un calcul rece, pentru succesul soțului ei.

Temele centrale ale romanului, după cum le-am specificat: obsesia masculină, fantezie versus realitate, compromisul moral și izolarea, sunt evidente, însă Mihăescu nu reușește să le dezvolte profund sau să contrabalanseze monotonia și repetitivitatea poveștii.

Romanul mi s-a părut mult prea anost. Personajele sunt derizorii, iar firul narativ simplist. Am citit cu greu, am sărit peste pasaje și m-am gândit să renunț la fiecare zece pagini.

[Casiana]

Puțin bolnav personajul nostru, dar valoarea cărții nu e negociabilă. Merită citită.

[Irina Sava · Rating 3 out of 5]

„Chemam in ajutor literatura sa ma scape de setea de viața!”

[Alice Hoha · Rating 4 out of 5]

La început am considerat-o plictisitoare. Într-un fel, așa și este.
Însă în esență are o poveste interesantă, "despre un tânăr care își ia dorințele drept vise și iluziile drept idealuri." (Nicolae Manolescu)
Ragaiac rămâne, cu siguranță, cu un gust amar după această experiență, dar poate o aștepta în continuare pe "Rusoaică", acel ideal feminin...

[Gabrielle Danoux · Rating 4 out of 5]

Un auteur étonnant : il est toujours question d'hommes et de femmes, mais, par rapport à la "Femme chocolat", c'est ici la nationalité, ou plutôt les mœurs que le héros et son ami y associent, qui sont objet de toutes les obsessions. Le roman prend également une dimension plus politique également et on peut le lire comme la chronique d'une vie à la frontière entre la Roumanie et l'Union Soviétique, qui déverse ses réfugié(e)s, voire une réflexion sur le communisme avant qu'il n'arrive en Roumanie. Bonne traduction, complète à l'exception d'une ligne qui manque ici ou là. L'intrigue est subtile et le suspens semble être une constante chez Gib Mihăescu, je n'en dis pas plus, comme la liberté de l'écriture pour l'époque qui n'hésite pas à friser l'érotisme. Enfin, parler de l'âme russe permet en creux de parler de l'âme roumaine, non sans humour, mais pour le découvrir, il vous faudra atteindre la fin ou presque…
S'il fallait un bémol, sans doute la couverture, aux visées probablement symboliques, mais vous pouvez en juger sans acheter, ce que, par ailleurs, vous pouvez sans crainte, même pour les prochaines traductions, s'il y en a encore un jour…

[Alexandra Balaceanu · Rating 4 out of 5]

Rar mi s-a intamplat sa citesc cu atata scarba o carte. E scrisa absolut minunat, dureros de onest. Dar fix asta a fost problema...am urat personajul principal din toata inima mea si toata cartea e scrisa din perspectiva lui. Fiecare pagina si gand scarbos care ii trecea prin cap era in fiinta si in gandurile mele si il detestam din ce in ce mai mult cu fiecare capitol. Nicio carte nu m-a facut sa ma simt in felul asta...sa nu o pot lasa din mana, dar sa "detest" fiecare pagina cu atata ardoare, sa imi doresc sa se termine rau, sa imi doresc sa apara un dezastru pentru personajul principal...a trezit un masochism foarte ciudat in mine cartea asta si o recomand din toata inima! E o experienta pe care rar am ajuns sa o traiesc cu o carte. Am terminat cartea convinsa ca autorul e un mic geniu literar.

[Loredana · Rating 4 out of 5]

Un roman foarte bine scris, cu un narator care cauta absolutul intr-o femeie, Rusoaica, acea Rusoaica prin care spera sa se mântuiască de mediocritate și banalitate.
Protagonistul are aparenta unui Don Quijote ce-si cauta împlinirea și salvarea spirituala în Dulcineea Rusoaica, dar se dezvăluie, treptat, pentru a se înfățișa ca un ins mediocru, cu îndoielnice disponibilități spirituale, permanent tributar cărnii, materiei.
Cu certitudine ca un astfel de individ nu-și va găsi Rusoaica, pentru ca nu are atributele necesare pentru a o recunoaște. Și dacă o va întâlni, nu va izbuti să se primeneasca pentru a se avanta pe culmile spirituale la care visează.
Finalul, construit în maniera cvasi comica, accentuează incapacitatea lui Ragaiac de a se ridica din mlaștina abjectiei și, deci, de a atinge absolutul.

[Ana · Rating 3 out of 5]

Staționat la granița dintre Moldova și Rusia, locotentul Ragaiac se dedică pe timp de zi datoriei, iar, pe timp de noapte, poftelor carnale și cărților. Acesta se angajează în aceste activități extra pentru a-și ține mintea ocupată în timp ce așteaptă apariția Rusoaicei fanteziilor sale.

Povestea mi-a acaparat atenția ușor, autorul presărând numeroase intrigi (contrabantism, spionaj, etc) și dezvăluind chiar și un rival în ale visării. Oricât de blocat, egoist și previzibil devine Ragaiac pe la finalul romanului, tot nu m-am putut dezlipi de text.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Cand mi s-a dat ordin sa trec cu detasamentul de paza pe Nistru, am salutat cu multa bucurie aceasta noutate. Si m-am bucurat cu atat mai mult, cu cat vedeam mutra plouata a camarazilor mei de batalion: adio vinul bun, fetele vesele si viata asta de sindrofii, cu baluri, cu intalniri furise de orasel basarabean, care,la urma urmei, oricat de mic, oricat de stramt si de noroios o fi, e totusi un orasel.Pentru mine ordinul venea tocmai la timp.

[Victor · Rating 4 out of 5]

Pros:
+ mi-a placut mult, dar sunt constient ca este genul de carte pentru care trebuie sa prinzi frecventa potrivita;
+ tema confruntarilor ruso-romane lasa urme adanci in Basarabia nu doar la nivel militar ci mult mai profund; eu am citit cartea dupa ce am vazut piesa de teatru (se cheama altfel, dar era jucata de Teatrul "Mihai Eminescu" din Chisinau, Rep. Moldova -- formidable 👏).

Cons:
- daca nu va place perioada interbelica si romanul istorico-romantic, nu e pentru voi :)

[Maria-Alexandra Itu · Rating 2 out of 5]

Abia am reusit să parcurg primele o sută de pagini. Limbajul lasă de dorit, iar acțiunea este foarte monotonă.
O carte din care nu am învățat nimic nou.

[Alin PETRULE · Rating 4 out of 5]

Fiecare din noi are in minte întipărită o "rusoaica" între gânduri... indiferent sub ce formă... Din cauza asta cititul cărții te face sa visezi cu ochii deschiși... idealuri mărețe!