Prăbușirea casei Usher: schițe, nuvele, povestiri 1831-1842

by Edgar Allan Poe

728 pages, Paperback

Published January 1, 1990

About the author

The name Poe brings to mind images of murderers and madmen, premature burials, and mysterious women who return from the dead. His works have been in print since 1827 and include such literary classics as The Tell-Tale Heart, The Raven, and The Fall of the House of Usher. This versatile writer’s oeuvre includes short stories, poetry, a novel, a textbook, a book of scientific theory, and hundreds of essays and book reviews. He is widely acknowledged as the inventor of the modern detective story and an innovator in the science fiction genre, but he made his living as America’s first great literary critic and theoretician. Poe’s reputation today rests primarily on his tales of terror as well as on his haunting lyric poetry.

Just as the bizarre characters in Poe’s stories have captured the public imagination so too has Poe himself. He is seen as a morbid, mysterious figure lurking in the shadows of moonlit cemeteries or crumbling castles. This is the Poe of legend. But much of what we know about Poe is wrong, the product of a biography written by one of his enemies in an attempt to defame the author’s name.

The real Poe was born to traveling actors in Boston on January 19, 1809. Edgar was the second of three children. His other brother William Henry Leonard Poe would also become a poet before his early death, and Poe’s sister Rosalie Poe would grow up to teach penmanship at a Richmond girls’ school. Within three years of Poe’s birth both of his parents had died, and he was taken in by the wealthy tobacco merchant John Allan and his wife Frances Valentine Allan in Richmond, Virginia while Poe’s siblings went to live with other families. Mr. Allan would rear Poe to be a businessman and a Virginia gentleman, but Poe had dreams of being a writer in emulation of his childhood hero the British poet Lord Byron. Early poetic verses found written in a young Poe’s handwriting on the backs of Allan’s ledger sheets reveal how little interest Poe had in the tobacco business.

For more information, please see http://en.wikipedia.org/wiki/Edgar_al...

Reviews

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Vreme de o zi întreagă, zi neguroasă, tăcută şi posomorâtă de toamnă, în care norii grei atârnau apăsător din cer, străbătusem singur, călare, un ţinut grozav de trist, până ce m-am găsit, într-un târziu, când se lăsau umbrele înserării, dinaintea melancolicei case Usher. Nu ştiu de ce, dar de la cea dintâi privire pe care am aruncat-o asupra clădirii, o jale de nesuferit îmi pătrunse în suflet. Am spus o jale de nesuferit fiindcă în starea mea nu intra nimic din acel sentiment mai curând plăcut, poetic oarecum şi de care sufletul nostru e cuprins chiar şi în faţa celor mai cumplite icoane ale dezolării şi ale groazei. Am contemplat priveliştea din faţa mea şi numai la vederea casei, a contururilor în care mi se înfăţişa acel domeniu – cu zidurile lui bătute de vânturi, cu ferestrele asemenea unor orbite goale, cu tufele rare de rogoz, cu cele câteva trunchiuri de copaci cărunţi şi gârbovi – m-a năpădit o sfârşeală fără margini, pe care n-aş putea să o compar mai bine cu o altă senzaţie pământească decât cu visul de apoi al celui care se trezeşte din beţia de opiu, cu amara regăsire în viaţa de toate zilele, cu hâda şi treptata cădere a vălului. Era un fior de gheaţă, o scufundare, o dureroasă strângere a inimii, o întristare fără leac a minţii, pe care nici un imbold al închipuirii n-ar mai fi putut-o îndemna spre măreţie. Ce să fi fost oare? Mă oprii locului să mă gândesc Ce să fi fost acel ceva care mă tulbura până într-atât numai la simpla vedere a casei Usher? Era un mister cu totul de nepătruns. Şi nu izbuteam să mă dezbat de întunecatele închipuiri ce mă năpădeau pe când îmi puneam întrebarea. Şi m-am văzut silit să mă opresc la acest răspuns, care nu mă mulţumea câtuşi de puţin, că, fără îndoială, există anumite îmbinări între lucrurile cele mai simple şi obişnuite şi care au puterea să ne mişte în acest fel, dar că, cercetând aceste puteri, aflăm pricini ce depăşesc cunoştinţele noastre. Mă gândeam că s-ar fi putut ca o schimbare neînsemnată în orânduirea amănuntelor ce alcătuiau priveliştea sau decorul să fie de ajuns pentru a schimba sau chiar a zădărnici puterea lor de a ne cufunda în tristeţe. Stăpânit de aceste gânduri, mi-am îndreptat calul spre malurile râpoase ale unui negru şi lugubru heleşteu care îşi aşternea neclintitul său luciu în faţa locuinţei şi – cu un fior şi mai pătrunzător – am privit în unde la icoana răsturnată şi înmulţită a trestiilor cenuşii, la copacii trunchiaţi şi fantomatici şi la ferestrele asemănătoare cu nişte ochi fără priviri.