Bibliografia generală

Ingeniosul bine temperat #2

by Mircea Horia Simionescu

„...Puțini erau prietenii care îl înțelegeau corect. Unora li se părea că e prea imaginativ, prea liber în plăsmuirile sale, în timp ce materia așezată în pagină suferea, de fapt, de o prea mare observație jurnalieră. Altora scrisul li se înfățișa retoric, prolix, când de bună seamă el este sincopat, liniar și avar. Împletirea de fantastic și vulgar cotidian, de ironie și inocență, de acid și lirism apărea unora o slăbiciune barocă, abstractă în esență, plicticoasă în desfășurare. Proza lui este însă matematică. Se va vedea. Construcțiile sale nu sunt altceva decât jocuri ale volumelor din creația unui pictor realist.” (Mircea Horia Simionescu)

Genres: Romanian Literature

385 pages, Paperback

First published January 1, 1970

About the author

Scriitorul Mircea Horia Simionescu s-a născut („mirat", cum îi place să spună) la 23 ianuarie 1928, la Târgovişte, într-o familie descinzând din ramura Brătienilor argeşeni (bunica paternă, fiică a lui Ion Brãtianu) şi din aceea, bucureşteană, a Căciuleştilor, cu întinse ramificaţii în burghezia furnizoare de nume ilustre în medicină, armată, finanţe, drept. Tatăl, Stelian, „bun în grad" (căpitan) de-a lungul întregii copilării a prozatorului, s-a stins din viaţã la 41 de ani (nefericite-rodnice literar consecinţe); mama, Irina, telegrafistă PTT – un pedagog liberal scandalizând familia, prietenii şi opinia târgului -, poate fi trasă la răspundere pentru originalitatea educaţiei discret personificate spre a încuraja straniul talent poetic al primului ei nãscut.
Jocurile şi joaca, prelungite până în adolescenţă, Mircea Horia Simionescu le-a convertit într-o prietenie intelectuală exaltată cu tinerii de-o seamă Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Petru Creţia, recunoscuţi, după tardiva lor publicare, în anii '70 ai secolului trecut, ca grup de prozatori rezistent la imperativele şi îndrumările regimului comunist.
Mircea Horia Simionescu, datorită scrierilor sale de-o pregnantă originalitate – apropiate spiritual de Caragiale, Kafka, Cortázar, Borges, Italo Calvino, Urmuz, este considerat de Mircea Zaciu un trouble-fête al literaturii postbelice, iar de Adrian Marino, autorul „celei mai bune şi mai bine organizate parodii antiliterare din întreaga noastrã literatură".
Însemnările laboratorului epic al lui Mircea Horia Simionescu s-au structurat în ciclul de patru volume Ingeniosul bine temperat (1969, 1970, 1980, 1983), epopee a erorilor secolului, o glumă enormă a anotimpurilor în derivă. Li se anexează ulterior, centripet, alte scrieri menite să certifice în ficţiune realitatea nudă.
Mircea Horia Simionescu a încetat din viaţă în 18 mai 2011.

Cărţi
Nesfârşitele primejdii, 1978
Învăţături pentru Delfin, 1979
Licitaţia, 1985
Paltonul de vară, 1996
Cum se face, 2002
După, 1900
Pe la amiază, 1974
Banchetul, 1982
Îngerul cu corp de bucătărie, 1992
Fărădelegea vaselor comunicante, 1997
Rãpirea lui Ganymede, 1975
Trei oglinzi, 1987
Febra, 1998

Reviews

[Laly Todor · Rating 5 out of 5]

M. H. S. ne arată prin această carte despre cărți (inexistente) că o carte nu e musai să fie o carte (câte cărți…), ci poate fi și un joc, un puzzle, o problemă de soiul celor matematice. ar trebui menționat la începutul romanului (?) că nu poate fi citit fără un creion sau un pix, cu ajutorul căruia să joci jocul - să notezi orice-ți sare-n ochi, să faci legături, să investighezi de-a dreptul până dai de uman, de nerv, de decepții, de frustrări, de lipsuri, de obsesii, trecând pe planul ontologicului care se îmbină cu esteticul (adică literatură adevărată). bineînțeles, M. H. S. este un rafinat, atenția detaliului fiindu-i muză, e un intelectual de primă mână, un boier și nu lasă lipsit acel aer aristocratic, elegant, însă lasă loc și pentru ludic, nereușind nici de al naibii să cadă într-o zonă a ridicolului.

cartea mai este și un manifest postmodernist în sine, dar nu suntem la școală.

sunt nerăbdător să citesc întreaga tetralogie “Ingeniosul bine temperat”, păcat însă că n-am început cu primul volum. așa a fost să fie. să dea la temelie.

[Anda · Rating 5 out of 5]

Ar putea fi Mircea Horia Simionescu suspectat de scrierea unui „înlocuitor de carte” (adică de scrierea unei cărți false, care doar pretinde să fie reală când e orice numai asta nu)? În niciun caz. Ce face în „Bibliografia generală” este să lucreze, e drept, cu simulări. Însă simulările lui, lumile inventate (din cărțile inventate) sunt crude, sunt vii, ba chiar mai mult – au propria lor viață. Când le întoarce spatele, scriitorul nu le abandonează, ci le eliberează. El știe că ce e pus în cuvânt, rămâne în cuvânt. De-abia de aici începe adevărata călătorie a lumilor inventate de Mircea Horia Simionescu, adevărata lor aventură – cea a limbii.
Și deși operează cu simulări, cu variante posibile, târgovișteanul ne face un mare cadou – nu ne pune să alegem între ele. Astfel, realitatea cu care ne alegem la sfârșit nu e niciodată înjumătățită, ci întotdeauna completă.

[laurentiu]

0

[Adrian Anghel · Rating 4 out of 5]

Un experiment frumos în literatură marca Mircea Horia Simionescu.