Am avut de luptat zilele astea cu Coridorul îngust, de unde îmi notez lucruri pe care le pot folosi la emisiune, pentru a însoți explicațiile cu exemple. De pildă, mi se pare fabulos ce se întâmpla acum aproape o mie de ani pe teritoriul de astăzi al Italiei, în regiuni precum Siena, Treviso, unde ”comunele” prosperau din cauza faptului că oamenii găsiseră primele arme împotriva statului despotic sau ale statului absent și își găseau libertatea prin încătușarea statului. Sunt extraordinare explicațiile autorilor. Atunci au apărut și primele semne ale satirei. E, neexistând încă ziare, aveau să apară sute de ani mai târziu, oamenii sancționau lăcomia politicienilor punându-le porecle. De pildă, un consul de patru ori la Milano era strigat Girardo Cagapisto (care înseamnă pesto de căcat). Alte exemple: Cacainarca (căcat la cutie), Cagainosa (se cacă în pantaloni), Cacainbasilica (se cacă în biserică), Cacarana (cacă broască), Cagalenti (cacă încet) sau Cagatosici (căcat toxic). Așadar, te purtai urât sau erai prea lacom, te alegeai cu un nume care începea cu caca. Și mă gândeam că ar merge să facem un astfel de exercițiu în cazul politicienilor noștri. Ce nume ați vedea la Iohannis, Orban, Ciolacu, Barna, Cioloș?
Dar am zis că nu pot face și săptămâna asta aceeași recomandare de săptămâna trecută, chiar dacă Coridorul îngust le va lua multora chiar și luni întregi, mai ales dacă nu au acest exercițiu și nu au citit nici de ce eșuează națiunile, prima carte a autorilor.
Așa că, plecând de la întrebările pe care le primesc de la cei mai tineri dintre voi și pentru care sunt foarte recunoscător (îmi alimentează credința că încă mai e nevoie de mine pe aici), am zis să vă aduc în atenție o carte care v-ar putea folosi mai ales dacă aveți material de antreprenor în voi, dar nu găsiți că profitul este cuvântul magic care să vă țină 18 ore pe zi ocupați cu ridicarea unei afaceri.
Și mi-am amintit că am citit mai multe cărți despre afacerile sociale, iar de la una dintre ele am plecat să construim proiectul Starea sănătății, care a dus apoi la conceptul pe care l-am implementat la Cafeneaua nației, o afacere socială, care își propune să le ofere oamenilor mâncare pentru sănătate, într-o lume în care 99% dintre restaurante le oferă clienților mâncare pentru gust, pentru aspect sau pur și simplu pentru boală (de pildă, toate fast-food-urile, care chiar asta fac, le dau oamenilor mâncare proastă, superprocesată, plină de zahăr, ca să-i țină dependenți - dependența de zahăr e mai nasoală decât cea de cocaină, spun studiile - și să le dea o permanentă stare de foame, care-i face să-și dea peste cap corpul - dacă citiți despre leptină veți înțelege la ce mă refer).
Dar să revin la carte.
Autorul, care a primit și un Nobel pentru conceptul de microcredit acordat oamenilor săraci pentru începerea unei afaceri, explică pe înțelesul tuturor ce înseamnă o afacere socială și cum se diferențiază ea de alte forme de întreprindere socială cu care este confundată. Atenție, la noi există o lege, 219/2015, care reglementează ce este de fapt o întreprindere socială în înțelesul legii din România.
Din cartea asta veți afla de ce o afacere socială este o organizație pentru profit și cum trebuie să procedați pentru a implementa ideea voastră într-o astfel de construcție, după ce identificați nevoia socială pe care vreți să o adresați. Mai ales pentru cei care nu știu prea multe despre concept, dar și pentru cei care cred că își doresc să aibă o afacere socială, cartea oferă destule răspunsuri. În esență, veți afla (și, sper eu, veți acționa în baza acestui principiu) că există moduri mult mai sănătoase de a face business, având în vedere rezolvarea unor probleme din societate, nu profitul cu orice preț. Pentru că, de fapt, veți înțelege și din explicațiile și exemplele autorului, asta a stricat societatea și asta a dus capitalismul în colapsul în care se află azi și care nu poate fi rezolvat decât prin consum dement, care nu rezolvă însă creșterea inegalităților. Deci, tu ce problemă a societății vrei să rezolvi? Eu am vrut să ofer comunității din care fac parte hrană sănătoasă. Asta mi-a spus azi un client venit să ridice o comandă de la Cafenea, împreună cu doi copilași superbi (salutări Evei, dacă tati citește asta, deși nu cred): ”am venit pentru că nu vrem să dispară singurul loc din oraș de unde putem mânca sănătos.”
Atenție, nu poți salva lumea, nu-ți propune asta! Vei eșua. Dar cu cât mai mulți oameni își vor propune afaceri responsabile, care să le rezolve semenilor probleme și să nu rănească mediul, nu să se îmbogățească precum McDonalds, KFC, Coca-Cola, Pepsi și toate celelalte îmbolnăvind oameni de diabet și făcându-i obezi, atunci lucrurile vor începe să se schimbe.
Vă recomand și un interviu dat de autor celor de la Harvard Business review, pe care îl găsiți aici.
Doar o idee din interviu pun aici: Cred că dacă punem puterea creativă a oamenilor într-o parte și toate problemele lumii în partea cealaltă și le punem să se bată, creativitatea omului va învinge întotdeauna. Doar că nu ne folosim puterea creativă pentru a rezolva problemele omenirii. O folosim pentru a face bani. Am creat un sistem de entități care vânează bani, în locul unui sistem care să rezolve problemele oamenilor. Cum scăpăm de asta? Afaceri sociale. Creați companii care sunt dedicate rezolvării unei mici părți a unei probleme, care operează ca orice business, dar ai cărei investitori nu așteaptă dividende la final de an. Să faci bani este o sursă de bucurie. Să-i faci pe alți oameni fericiți, de asemenea. Deci, de ce să nu le facem pe ambele, amplificând astfel starea noastră de bine?