„Caci asta e masa umbrelor: masa care a fost odata numai a «Vietii romanesti» (Masa neagra dintre stele) si care e acum a vietii pur si simplu, la o cina de taina care aduna prezentele din inima mea.” - Ionel Teodoreanu
Ionel Teodoreanu was a famous Romanian novelist between the two World Wars. He is mostly remembered for his books on childhood and adolescence themes. Born in Iaşi into a family of intellectuals, Teodoreanu followed his father (Osvald Teodoreanu) and older brother (Păstorel Teodoreanu, himself a well-known writer) in studying law and becoming a lawyer. After graduating the National Highschool in Iaşi, he obtained his Law degree in 1919. Although he worked as a lawyer, he was more attracted to literature.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
"Și iată că ceea ce n-a fost (odată) decât o vorbă către profesorul Ibrăileanu ("Am stat la masa umbrelor"), spusă în treacăt, nu mai mult și poate nici altăceva decât un răspuns la întrebarea : Ce faci, domnule Teodoreanu?, - devine realitate în această carte; (...)."
Nostalgia și amintirile legate de "dulce Târgul Ieșului" îl așază pe Ionel Teodoreanu la masă cu umbrele: umbrele oamenilor dragi, ale unor vârfuri ale literaturii române, dar și ale unor oameni de rând, care i-au colorat copilăria și tinerețea în nuanțe trandafirii...
Copilul răsfățat al Iașului, în rubașca lui, înconjurat de umbrele care pare că îi sunt atât de credincioase, încât revin și în "Întoarcerea în timp", așterne pe hârtie, cu fruntea sprijinită-n pumn, la lumina lămpii, un întreg univers.
Reînvie grădina și livada bunicilor, care și-au găsit nemurirea în "La Medeleni". Tatăl scriitorului , Oswald, student încă, ciocnește un pahar de Cotnar cu marele Eminescu, într-o cârciumă, iar mama lui, îi cântă Luceafărului la pian... Apoi apar Sadoveanu, muntele cu pelerină și ochi de șoim, Ibrăileanu, visând la Anna Karenina, Doamna dinspre rândunică - Ștefana Velisar, Topârceanu, în uniforma sa de școlar, intimidat de spontaneitatea elegantului și istețului Păstorel Teodoreanu... Reînvie Capșa unui alt timp, cu alți clienți și alte metehne, boemă și faimoasă, "un pas spre Franța". Sunt destăinuiri, visări, poezie, gânduri în aceste pagini de o frumusețe aparte...
Vedem un Teodoreanu tânăr, care uita de el însuși și devenea Gorki în limba lui Ionel, când traducea. Slăbea văzând cu ochii, căci "traducătorul își vinde sângele și bătăile inimii, nu sudoarea, ca la alte munci."
Sub pana lui Teodoreanu reînvie ferestrele de aur din nopțile trăite în casa lui Ibrăileanu, parfumul "teiului sfânt", zarzării, sunetele flașnetei de odinioară. Tot un flașnetar, în București, l-a surprins cu ochii melancolici: "-Domnule Teodoreanu... (...) -N-am ascultat muzica. Am revăzut locurile copilăriei și tinereții mele: dulce Târgul Ieșului. Ce-a mai rămas? Dar nu i-am spus nimic. Însă am scris tot."
Ionel Teodoreanu s-a așezat la "Masa umbrelor" în 1946 și iată-le astăzi în fața noastră, căci umbrele lui nu sunt efemere... _________________ La editarea volumului publicat în 1983, redacția editurii Junimea a utilizat textul primei ediții.