What do you think?
Rate this book
Povestea unui terorist. Haos & Anarhie
„Stelian Tănase este un vrăjitor al scrisului istoric – nu în sensul că vrea să fure minţile cititorului, ci pentru că îl farmecă pe acesta cu o frază
clară, precisă din punctul de vedere al informaţiei şi totodată îngrijită, literar vorbind. În acest roman-document el ne reaminteşte un personaj azi uitat: comunistul şi anarhistul Max Goldstein, cel care a pus o bombă în Senatul României, într-o zi de decembrie 1920. Dar totodată ni-l şi explică, pentru că inclusiv acest terorist a fost, anterior şi după, un om cu idealuri, cu temeri, cu vise. Iar visul devenit coşmar nu a fost numai povestea lui Goldstein – ci a regimului comunist ca atare. Puţini sunt oamenii care, pe baza arhivelor şi a presei epocii, ar putea reconstruiaceastă poveste – şi nimeni nu ar putea-o face mai bine decât Stelian Tănase.” – ADRIAN CIOROIANU
„Stelian Tănase face o incursiune detectivistică în istoria uitată astăzi a atentatului cu bombă de la Senat din 1920. Investigația duce la conturarea profilului lui Max Goldstein, planificatorul și autorul atacului, dar rezultatul este mult mai amplu, un tablou în tușe puternice al
«subteranei», rețeaua de conspiratori, agenți și spioni însuflețiți și finanțați de regimul bolșevic abia instalat în Rusia, dar cu scopul de a răspândi comunismulpe întreaga planetă.” – ION M. IONIŢĂ
Publisher link to the book amd cover: „Stelian Tănase este un vrăjitor al scrisului istoric – nu în sensul că vrea să fure minţile cititorului, ci pentru că îl farmecă pe acesta cu o frază
clară, precisă din punctul de vedere al informaţiei şi totodată îngrijită, literar vorbind. În acest roman-document el ne reaminteşte un personaj azi uitat: comunistul şi anarhistul Max Goldstein, cel care a pus o bombă în Senatul României, într-o zi de decembrie 1920. Dar totodată ni-l şi explică, pentru că inclusiv acest terorist a fost, anterior şi după, un om cu idealuri, cu temeri, cu vise. Iar visul devenit coşmar nu a fost numai povestea lui Goldstein – ci a regimului comunist ca atare. Puţini sunt oamenii care, pe baza arhivelor şi a presei epocii, ar putea reconstruiaceastă poveste – şi nimeni nu ar putea-o face mai bine decât Stelian Tănase.” – ADRIAN CIOROIANU
„Stelian Tănase face o incursiune detectivistică în istoria uitată astăzi a atentatului cu bombă de la Senat din 1920. Investigația duce la conturarea profilului lui Max Goldstein, planificatorul și autorul atacului, dar rezultatul este mult mai amplu, un tablou în tușe puternice al
«subteranei», rețeaua de conspiratori, agenți și spioni însuflețiți și finanțați de regimul bolșevic abia instalat în Rusia, dar cu scopul de a răspândi comunismulpe întreaga planetă.” – ION M. IONIŢĂ
clară, precisă din punctul de vedere al informaţiei şi totodată îngrijită, literar vorbind. În acest roman-document el ne reaminteşte un personaj azi uitat: comunistul şi anarhistul Max Goldstein, cel care a pus o bombă în Senatul României, într-o zi de decembrie 1920. Dar totodată ni-l şi explică, pentru că inclusiv acest terorist a fost, anterior şi după, un om cu idealuri, cu temeri, cu vise. Iar visul devenit coşmar nu a fost numai povestea lui Goldstein – ci a regimului comunist ca atare. Puţini sunt oamenii care, pe baza arhivelor şi a presei epocii, ar putea reconstruiaceastă poveste – şi nimeni nu ar putea-o face mai bine decât Stelian Tănase.” – ADRIAN CIOROIANU
„Stelian Tănase face o incursiune detectivistică în istoria uitată astăzi a atentatului cu bombă de la Senat din 1920. Investigația duce la conturarea profilului lui Max Goldstein, planificatorul și autorul atacului, dar rezultatul este mult mai amplu, un tablou în tușe puternice al
«subteranei», rețeaua de conspiratori, agenți și spioni însuflețiți și finanțați de regimul bolșevic abia instalat în Rusia, dar cu scopul de a răspândi comunismulpe întreaga planetă.” – ION M. IONIŢĂ
Publisher link to the book amd cover: „Stelian Tănase este un vrăjitor al scrisului istoric – nu în sensul că vrea să fure minţile cititorului, ci pentru că îl farmecă pe acesta cu o frază
clară, precisă din punctul de vedere al informaţiei şi totodată îngrijită, literar vorbind. În acest roman-document el ne reaminteşte un personaj azi uitat: comunistul şi anarhistul Max Goldstein, cel care a pus o bombă în Senatul României, într-o zi de decembrie 1920. Dar totodată ni-l şi explică, pentru că inclusiv acest terorist a fost, anterior şi după, un om cu idealuri, cu temeri, cu vise. Iar visul devenit coşmar nu a fost numai povestea lui Goldstein – ci a regimului comunist ca atare. Puţini sunt oamenii care, pe baza arhivelor şi a presei epocii, ar putea reconstruiaceastă poveste – şi nimeni nu ar putea-o face mai bine decât Stelian Tănase.” – ADRIAN CIOROIANU
„Stelian Tănase face o incursiune detectivistică în istoria uitată astăzi a atentatului cu bombă de la Senat din 1920. Investigația duce la conturarea profilului lui Max Goldstein, planificatorul și autorul atacului, dar rezultatul este mult mai amplu, un tablou în tușe puternice al
«subteranei», rețeaua de conspiratori, agenți și spioni însuflețiți și finanțați de regimul bolșevic abia instalat în Rusia, dar cu scopul de a răspândi comunismulpe întreaga planetă.” – ION M. IONIŢĂ
300 pages, Paperback
Published January 1, 2022
About the author
Stelian Tănase
40 books25 followersStelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane.
Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti:
Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa)
Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993)
Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995)
Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995)
Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996)
Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996)
Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003)
Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998)
L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998)
Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999)
Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane.
Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti:
Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa)
Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993)
Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995)
Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995)
Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996)
Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996)
Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003)
Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998)
L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998)
Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999)
Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 2 of 2 reviews
April 5, 2026
Într-un interviu pe canalul Zaiafet, Stelian Tănase remarca de la început că "lucrul cu editurile este foarte dificil", că îl "angoasează"; întrebat care parte (a lucrului cu editurile) e mai dificilă, a răspuns "toate".
Citind cartea lui despre Max Goldstein, cred că pot simpatiza cu punctul de vedere al editurii. Înțeleg dilema lor: pe de o parte, nu vrei să refuzi un nume consacrat (și un subiect interesant) dar, pe de altă parte, îmi pare rău să o spun, cartea e în cel mai bun caz o colecție de notițe despre viața lui Goldstein și atentatul de la Senat, puse într-o ordine foarte aproximativă, cu informații duplicat, și doldora de greșeli jenante. E ca și cum autorul ar fi făcut un dosar pe subiect, n-ar fi avut chef să ia informațiile , să le filtreze și să le organizeze într-o carte, ci l-ar fi trântit direct editurii (și cititorilor). Doar în același interviu, autorul spune clar: "nu mă interesează ce zice publicul".
Începând de la detalii de bază: una din adresele unde a stat Max Goldstein înainte să comită atentatul, ni se spune, este pe strada Stelea Veche. N-o găsiți pe hartă? Nu v-ați tâmpit, chiar nu există. Strada e fie Stelea Spătarul (există un ghid al străzilor din anii 20 online), sau simplu, strada Stelea, pe lângă Piața Unirii. O confuzie cu Delea Veche, probabil, dar totuși, repetată peste tot în carte. Tot la erori geografice: Dorobanți nu se intersectează cu Mihai Bravu (pagina 55), Dâmbovița era și atunci totuși la nord, nu la sud de Dealul Spirii (pagina 179).
Apoi, gramatica aproximativă a autorului, care aplică niște corecturi cel puțin discutabile unor articole de epocă: "în atentatele... ucid(e) crima și lașitatea", "buruiana... a(l) terorismului" (p107-8). Iar la pagina 250 avem un citat dintr-un articol de Racovski din "Izvestia", dar... în franceză. În franceză sunt și notele de subsol. What da...?
Bine bine, dar poate măcar detaliile istorice sunt bine puse la punct? Nope. Denikin și puterile centrale au amenințat Odessa, OK, dar nu în același timp, că albii au apărut după primul război mondial (pagina 15). Germania nu a capitulat în 1918 (pagina 117). Averescu nu mai era prim ministru în 1922 (mandatul i s-a încheiat în decembrie 1921), deci decretul menționat la pagina 184-5 nu i se poate imputa; dealtfel, poartă semnătura a doi miniștri liberali: Mârzescu și Constantinescu (Porcu). Julieta Holzman a făcut închisoare ba la Plătărești, ba la Văcărești și tot așa.
Nici părerea lui Stelian Tănase despre Goldstein nu e prea clară: motto-ul sugerează un nivel de simpatie, doar că la pagina 28 e descris ca "sociopat", în alte părți ca "fanatic".
Altfel, un dosar frumos de informații. Dar și dovada că, de la un dosar cu notițe și informații la carte publicabilă e drum lung. Dacă s-ar fi găsit cineva să perieze materialul și să-l organizeze, poate ieșea o carte OK. Dar se pare că nu s-a găsit :(. În felul în care a ieșit însă, din păcate, nu pot să îi acord prea multă încredere.
Edit: câteva reformulări și corecturi
Citind cartea lui despre Max Goldstein, cred că pot simpatiza cu punctul de vedere al editurii. Înțeleg dilema lor: pe de o parte, nu vrei să refuzi un nume consacrat (și un subiect interesant) dar, pe de altă parte, îmi pare rău să o spun, cartea e în cel mai bun caz o colecție de notițe despre viața lui Goldstein și atentatul de la Senat, puse într-o ordine foarte aproximativă, cu informații duplicat, și doldora de greșeli jenante. E ca și cum autorul ar fi făcut un dosar pe subiect, n-ar fi avut chef să ia informațiile , să le filtreze și să le organizeze într-o carte, ci l-ar fi trântit direct editurii (și cititorilor). Doar în același interviu, autorul spune clar: "nu mă interesează ce zice publicul".
Începând de la detalii de bază: una din adresele unde a stat Max Goldstein înainte să comită atentatul, ni se spune, este pe strada Stelea Veche. N-o găsiți pe hartă? Nu v-ați tâmpit, chiar nu există. Strada e fie Stelea Spătarul (există un ghid al străzilor din anii 20 online), sau simplu, strada Stelea, pe lângă Piața Unirii. O confuzie cu Delea Veche, probabil, dar totuși, repetată peste tot în carte. Tot la erori geografice: Dorobanți nu se intersectează cu Mihai Bravu (pagina 55), Dâmbovița era și atunci totuși la nord, nu la sud de Dealul Spirii (pagina 179).
Apoi, gramatica aproximativă a autorului, care aplică niște corecturi cel puțin discutabile unor articole de epocă: "în atentatele... ucid(e) crima și lașitatea", "buruiana... a(l) terorismului" (p107-8). Iar la pagina 250 avem un citat dintr-un articol de Racovski din "Izvestia", dar... în franceză. În franceză sunt și notele de subsol. What da...?
Bine bine, dar poate măcar detaliile istorice sunt bine puse la punct? Nope. Denikin și puterile centrale au amenințat Odessa, OK, dar nu în același timp, că albii au apărut după primul război mondial (pagina 15). Germania nu a capitulat în 1918 (pagina 117). Averescu nu mai era prim ministru în 1922 (mandatul i s-a încheiat în decembrie 1921), deci decretul menționat la pagina 184-5 nu i se poate imputa; dealtfel, poartă semnătura a doi miniștri liberali: Mârzescu și Constantinescu (Porcu). Julieta Holzman a făcut închisoare ba la Plătărești, ba la Văcărești și tot așa.
Nici părerea lui Stelian Tănase despre Goldstein nu e prea clară: motto-ul sugerează un nivel de simpatie, doar că la pagina 28 e descris ca "sociopat", în alte părți ca "fanatic".
Altfel, un dosar frumos de informații. Dar și dovada că, de la un dosar cu notițe și informații la carte publicabilă e drum lung. Dacă s-ar fi găsit cineva să perieze materialul și să-l organizeze, poate ieșea o carte OK. Dar se pare că nu s-a găsit :(. În felul în care a ieșit însă, din păcate, nu pot să îi acord prea multă încredere.
Edit: câteva reformulări și corecturi
September 11, 2023
Am citit aceasta carte si mi-a placut continuitatea cronologica, este un text atractiv. Sper sa mai continue cu biografiile anarhistilor si comunistilor (Emma Goldman, Ana Pauker, Rosa Luxemburg)
Displaying 1 - 2 of 2 reviews