What do you think?
Rate this book


256 pages, Paperback
First published January 1, 1975
Noi nu moștenim păcatele strămoșilor, chiar daca îndurăm pedeapsa. Culpabilitatea nu se transmite. De Adam ne leagă doar amintirea lui, care devine amintirea noastră, și moartea lui, care o vestește pe a noastră. Nu însă și greșeala lui.
...în calitatea sa de prim supraviețuitor, Itzhac îi învață pe supraviețuitorii istoriei iudaice care or să vină că se poate suferi și să deznădăjduiești o viață întreagă fără să renunți totuși la arta de a rîde.
Nimeni nu cunoaște locul în care el odihnește. Pentru oamenii munților, mormîntul său se află în vale; pentru oamenii văilor, el se află pe munte. Mormîntul lui nu s-a transformat nici în templu, nici în imperiu. El se află pretutindeni și în altă parte, mereu în altă parte. Atunci cînd murise, nimeni nu-i fusese în preajmă. Într-un fel, el mai trăiește încă în noi, în fiecare dintre noi. Căci atît timp cît, undeva, vreun copil al lui Israel îi proclamă Legea și adevărul, Moise trăiește în el și pentru el, așa precum trăiește tufișul arzînd care mistuie inima oamenilor fără să le mistuie credința în om și în chemările sale sfâșietoare.
Experiența individuala a lui Iov, nenorocirile sale personale nu intră în calcul; ceea ce contează este contextul, vederea de ansamblu. Ideea de suferință este mai importantă decît suferința; problema cunoașterii e mai importantă decît cunoașterea. Dumnezeu îi vorbește lui Iov despre orice, în afară de ceea ce-l atinge direct; El îi neagă lui Iov dreptul la individualitate.
La capătul luptei, pe care o știe dinainte pierdută – căci cum ar putea vreun om să spere că-L va birui pe Dumnezeu? – Iov descoperă o metodă simplă prin care să persevereze în rezistența sa: va face așa de parcă s-ar da bătut, încă dinainte de a se fi angajat în luptă.
(...) și noi înțelegem că în ciuda aparențelor, sau chiar din cauza lor, Iov continuă interogatoriul cerului. Dacă el se pocăiește pentru păcate pe care nu le-a comis, dacă justifică o suferință nemeritată, o face pentru a ne atrage atenția că nu crede în propriile sale mărturisiri; ele nu sînt decît o stratagemă. El întruchipează neostoita căutare a dreptății și a adevărului, el nu și-a plecat capul. Așadar, încercarea lui nu va fi zadarnică; datorită lui am aflat noi că îi este dat omului să transforme nedreptatea divină în dreptate omenească.