Asa cum afirma autorul insusi, Limba pasarilor, evocind limba din illo tempore, dinainte de Turnul Babel, este o carte despre forta cuvintului dincolo de valoarea lui lingvistica: "... el poate comunica incomunicabilul, fapt rareori luat in seama de cercetarile curente, dar trait de scriitorii dintotdeauna si de pretutindeni ca o evidenta plina de misterul ecumenicitatii sale." (p. 12)
Nu intimplator, asadar, introducerea face referire la dialogul platonician despre etimologia cuvintelor, faimosul Cratylos: Platon incearca intoarcerea spre locul de inceput al limbajului, distingind intre "numele prime", care stau dincolo de timp, pe cerul ideilor si "numele derivate", care se caracterizeaza prin conventional, arbitrar. Limbajul este deci doar o imitatie a lumii atunci cind comunica, dar un model al lumii atunci cind circula pe verticala intre om si zeu.
Cele patru parti ale cartii demonstreaza tocmai aceasta putere a cuvintului.
In "Idiomuri simbolice" - se porneste de la teoria limbajului direct al viselor profesata de Jung, trecind prin reabilitarea mitului in lumea contemporana de catre Eliade si incheind cu pictura "purtatoare de ursita" a lui Francesco Guardi.
In "Idiomuri ale credintei" ii aminteste lui Eugen Ionescu ca e mai importanta cautarea lui Dumnezeu chiar decit gasirea lui,apoi il prezinta pe Nikolai Berdiaev, "un liber cugetator credincios", care vedea in arta omeneasca un act ontologic, si incheie cu aparentele contradictii ale stilului lui Cioran, "amestec de rasteala si romantiozitate".
"Idiomuri ale formarii" e un capitol consacrat lui Constantin Noica, care a creat o scoala unde nu se invata nimic, dar pedagogul provoaca in elevi o alterare profunda, un dezechilibru trezitor.
In sfirsit, "Idiomuri ceresti' ofera omului solutia angelologiei: "Lumea ingerilor - mundus imaginalis - sta ca o oglinda intre lumea lui Dumnezeu si lumea oamenilor, aducindu-le pe amindoua intr-o nesperata contiguitate. Lumea ingerilor aduce in acelasi plan 'vazutele si nevazutele' (visibilia et invisibilia) distantele ireconciliabile, dihotomiile." (p. 268)