Luntrea lui Caron

by Lucian Blaga

Romanian

Genres: Romanian Literature, Fiction, Classics, Novels, Romania

526 pages, Unknown Binding

First published January 1, 1990

About the author

Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.

Reviews

[Rares Cristea · Rating 5 out of 5]

Dragoste la prima vedere!

Nu aveam habar ca Blaga a scris un roman de fictiune atunci cand am vazut prima data cartea aceasta pe raft. Aflu de pe coperta IV ca este un roman aparut postmortem in 1990. Aflu ca este un roman de inspiratie autobiografica, despre un profesor universitar ce este sistematic inlaturat din mediul universitar la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Imedit mi-a aparut in minte Cel mai iubit dintre pamanteni, reflex datorita caruia am hotarat ca trebuie sa iau aceasta carte.

Spre deosebire de CMIDP, Luntrea lui Caron este un roman cu accente mistice, de asteptat intr-o scriere Blaga. Esenta romanului nu este in actiune, ci in descrierea personajelor. Personajul principal, narator este Axente Creanga, poet, care imprumuta multe elemente din fisa biografica a autorului, Lucian Blaga, chiar si cateva dintre poeziile acestuia redate in roman. Rolul secundar este ocupat de Leonte Patrascu, filozof si cel mai bun prieten al principalului personaj. Mai mult, Leonte este cel de-al doilea personaj in roman ce isi insuseste parti din personalitatea autorului. Astfel, autorul s-a inruchipat in roman sub doua fete: cea a poetului, si cea a filozofului.

Poetul se confrunta cu moartea eului creator, si dilema propiei existente, in timp ce filozoful se retrage in satul natal departe de lumea in prin proces de "avantare". Romanul are si valoare istorica, portretizand "facerea lumii" de la inceputul perioadei comuniste. Moartea nu i-a permis autorului sa aduca romanul la o forma finala, chiar si asa , pubilcarea acestuia ar fi fost cu desavarsire imposibila in conditiile politice acelei vremmi, romanul aducand puternice acuzatii ideologiilor rosii.

Putini autori au un spirit creator mai puternic decat Lucian Blaga. Este o carte pe care o recomand tuturor celor ce au apreciat CMIDP de Marin Preda.

[Lorena · Rating 5 out of 5]

O scriere excepțională, care îmbină ficțiunea, realitatea și filosofia într-un amalgam de trăiri, conturate prin prisma personajului narator.
Domină în cadrul acesteia puzderia de informații din domenii variate, dar și acțiuni simple, cotidiene, care oferă un iz familial lecturii.
O carte care merită citită de fiecare persoană, întrucât este o efervescență lirică aproape celulară.
5 stele sunt puține pentru a evalua calitatea acesteia.


× "Nu-mi place să ascult oameni care își transformă dificultățile lăuntrice, intime, pur personale, în probleme ce ar trebui să preocupe pe toată lumea. Acestor oameni care te asaltează inoportun, încercând să te facă martor fără simbrie al unor taine particulare, le spun de obicei: <>".


× "Dragostei îi place să se întoarcă în arhaic".

[Liviu · Rating 5 out of 5]

This is my second read of the book, but in a way the first really careful such as years ago in the early 00's I loaned a copy from the Romanian Library in NYC but the very depressing nature of the novel made it a hard slog and I read some parts carefully and some parts fast.

The book is actually more or less a novel as it is very autobiographical and even his choice of splitting his personality into 2 characters - the philosopher and the narrator poet/diplomat and the trajectory of each is very natural as under the darkness falling on Romania, the poet at least could write his poems in private and hope to have them re-edited at some point as it actually happened though only soon after the author's death, but the philosopher was dead; in another touch the author anticipates his death near his birthday...

Now as an ebook became available for a very good price I immediately got it (when i found about it of course, the ebook may have been out there for a while..) and I took my time with the novel.

Just great style from Lucian Blaga and a superb but very dark testimony of how the darkness fell on Romania from 1944 (slowly at first, though the author is one of the lucid ones that sees clearly where August 23 will lead) till 1989

Highly, highly recommended but not an easy read as you will find yourself despairing alongside the narrator; the love stories and especially Ana Rares bring a little relief but of course we know it's temporary as the dark is there to stay for almost half a century

[Valentin Nicolae]

«
Câteva săptămâni a durat, spornică, ocuparea țării. Și în răstimp ne veneau vești din vale. Neliniștitoare. Derutante. Aflam prin radio: comisia pentru semnarea Armistițiului, care de mult trebuia să fi ajuns la Moscova, era reținută prin alte localități. Și tot prin radio luam cunoștință de comunicatele de război ale armatelor ce ocupau țara. Aveau toate același stereotip refren: după crâncene lupte a fost ocupat orașul cutare. Un asemenea comunicat laconic, nu pentru a fi pe măsura faptelor, ci din motive calculat‑diplomatice, s‑a dat și după ocuparea Sibiului, cu toate că oamenii care au fost de față spuneau că nu s‑a tras un glonte. Marea Minciună începea să‑și desfășoare ilara frazeologie cu ajutorul căreia se pregătea, subt firma „eliberării”, reducerea unui popor la cea mai cruntă și mai tragică robie. După tergiversări cel puțin curioase ce aveau loc în legătură cu primirea declarației române trimise la Moscova să iscălească Armistițiul, se învedera că nu ni se îngăduia să semnăm decât după ce țara va fi ocupată în întregime, „după crâncene bătălii”.» (Luntrea lui Caron, Lucian Blaga). Elefant Reader

«„Întâmplările ne țin cu sufletul la gură, dar dumneavostră dați poezie și acestui ceas”, îmi răspunse doamna Ana. „Poezia e tot ce alină”, zic eu, „poezie dă acestor întâmplări prezența Ta. Absența însă, aceea da, aceea poate să țină pe cineva cu sufletul la gură.” Aceasta mi‑a fost replica. Pâlpâirea flăcărilor ne acoperea șoaptele.» (Luntrea lui Caron, Lucian Blaga). Elefant Reader

[Maria Ionescu · Rating 2 out of 5]

imi place Blaga si l-am iubit niste ani buni deja, de cand am descoperit Hronicul si cantecul varstelor… dar trebuie sa recunosc ca am trecut prin Luntrea lui Caron tare greu. Mi s-a parut mai degraba un jurnal decat un roman, in care naratorul povestește haotic un sir de întâmplări suspendate intre real si imaginar. Cu siguranta, e interesant de citit pentru ca il intelegi mai bine pe Blaga( un geniu infidel). Insa nu o pot trata ca pe o scriere literara, oricat de tare pretinde ca asta este.

[Mihai Cotea · Rating 5 out of 5]

„Luntrea lui Caron” poate fi interpretat ca poem epic, scris și trăit în timpul-cascadă ales ca refugiu de autorul său, ba poet (Axente Creangă), ba filosof (Leonte Pătrașcu, „geamănul” plăsmuit de autor în roman), divizat între anotimpul vieții și al morții unei întregi generații de intelectuali. Fiecare dintre ei își găsește un loc pe-o arcă, fie sînt reduși la niște proporții conforme (ca Axente, principala ipostază a autorului în roman, „aliniat” pe un post de bibliotecar în mausoleul cărții de la Batthyaneum), fie dispar inexplicabil sau se fac ei înșiși nevăzuți, simpli trecători pe apa mare a timpului lor (cum e cazul brodnicilor (popa-faun Vasile/Caron și Octavia Olteanu, alias Eugenia Adams-Mureșanu, una din muzele lui Blaga) ori aleg sărutul rănii pământului (precum Leonte, care-și găsește finalul la Râpele Roșii).

„Luntrea lui Caron” este un melanj divers, colorat precum un azulejo, și memorialistică și poezie epică, ori un soi de disidență cuminte purtată prin retragerea-n cuvânt, o confesiune totalizatoare a traiului ultimilor mohicani ai vremii lor.

recenzia completă:
https://coltulcultural.wordpress.com/...

[Dasein · Rating 4 out of 5]

“Sunetul de corn întors spre pământ ca râtul porcilor, sunetul scurt, monoton al porcarului, vine de undeva din mari adâncimi,din somnul copilăriei din care viața m-a trezit de atâta timp. Și sunetul se amestecă încă cu copilăria tratată organic și indisolubil. Mă simt ființă nu mai mare decât un pumn de argilă, dar aceste adâncimi din care sunetul cornului se aude le port în mine ca o apă mare și veșnică”
Un roman liric sau o poezie epica. Luntrea a purtat "personajul" sau "personajele îngemănate" prin materia timpului prefacerilor. Timpului posibilităților devenirii îi ia locul un alt timp al inchiderii orizontului, al robiei pământene.

Ca un P.S. pentru lipsa uneia din cele 5 stele: M-as fi cufundat cu totul in carte dacă n-ar fi fost "ocupata" parțial de povestea de amor (zaharisit) care m-a îndepărtat de conținutul ei deosebit.

[Ana-Maria Bocancia · Rating 5 out of 5]

Mă tot gândeam că orice aș spune despre acest roman, ar fi pur subiectiv, având în vedere marea mea dragoste pentru Blaga. Însă, în fond, ce părere nu e pur subiectivă? Pe parcursul romanului, însă, m-am surprins criticând anumite pasaje, fragmente, imagini. Cu toate acestea, de la prima până la ultima pagină am fost vrăjită.
Gândindu-mă ce aș putea spune despre „Luntrea lui Caron”, mi-a venit în minte cuvântul „complex”. Ulterior, citind postfața, scrisă de Mircea Vasilescu, am dat peste următoarele fraze: „(...) Există, apoi, în Luntrea lui Caron, un orizont foarte larg de probleme (câte poate cuprinde o existență) și o gamă consistentă de tonalități stilistice, de la eseul social cu subtext etic, trecând prin pamflet și „reportaj”, până la tehnicile clasice ale romanului realist. Cât despre filonul memorialistic, el formează una dintre coordonatele prozei moderne. Sub acest raport, Luntrea lui Caron nu este departe de ceea ce critica literară numește astăzi roman total.”
Nu știu care sunt criteriile unui „roman total” în critica literară, însă, pentru mine, ceea ce l-a făcut „total” a fost varietatea de emoții pe care mi le-a prilejuit și nenumăratele momente în care am zâmbit cu gura până la urechi.

[carpe diem · Rating 5 out of 5]

"Mă cufund, îmi destăinuia Leonte, cu dureroasă voluptate, în diverse epoci. Vreau să le ghicesc posibilitățile, ce nu s-au realizat. Aceasta e aproape unica bucurie ce mi-a mai rămas. Imaginația mea speculativă născocește tot felul de viziuni filozofice, o seamă de metafizici: pe acelea adică ce ar fi trebuit să apară în cursul timpurilor, dacă puterile nu ne-ar fi fost mereu stânjenite de atâta monstruos amestec din afară!"

"O port prin poezia ce-i rămăsese întrucâtva străină. [...] Simt că prin modul dicțiunii, ce nici nu poate fi numită dicțiune, poeziile mele mai din urmă, ce-și creaseră faima de a fi dificile, îi devin dintr-o dată accesibile. Nu prin explicații, ci prin felul citirii, prin care reliefez sensuri și accente. Îi atrăsesem atenția de la început că trebuie să urmărească cuvântul cu imaginația și cu inima deschisă. Să nu cadă în greșeala unei raționalizări, la care poezia îndeobște nu aspiră. Sensuri ascunse, ce ar putea să fie formulate în chip abstract, nu se găsesc în poezia mea, decât ca alunecări, pe cari însumi le condamn. Toate sensurile țin de domeniul unei sensibilități metafizice, ce coboară în adânc și vine din adânc, ele n-au confinii cu înțelegerea filozofică discursivă."

"Metafizica a fost totdeauna pentru el ca o patimă și ca o beție. Și era o părere a lui că Metafizica, în desfășurarea ei istorică, cuprinde supremele basme ce și le-a plăsmuit spiritul omenesc. Era o părere de-a lui că Metafizica, în desfășurarea ei istorică, cuprinde minunatele, sacrele minciuni ale lui Dumnezeu!'

[Mona · Rating 4 out of 5]

4,5*

[Socrate · Rating 4 out of 5]

„În răstimp se înnorase puțin, că cerul părea ușor spoit. Auzirăm atunci, dintr-o direcție ce nu se putea localiza decât vag, un zgomot ciudat, un zbârnâit ca de bondari uriași, stins de mari depărtări. Zbârnâitul, dens și monoton, se înteți pe urmă, îngăduind auzului să se întoarcă într-o căutare ce mă transforma în giruetă. Era un zgomot pâslos la început, de-abia perceptibil, apoi lămurit și metalic, specific bombardierelor anglo -americane. Bănuiam prin spoiala de nori direcția zborului, cu toate că nu zăream nimic. După amploarea acustică trebuie să fi fost un stol de zeci de bombardiere. Care le era ținta? După toate aprecierile — Sibiul. Când ne-am întors în sat, ni se putea citi din paloarea fețelor spaima ce-o încercaserăm. Nu aveam nici o îndoială: Sibiul în clipa aceea nu mai putea să fie decât un morman de ruine,întindere de moloz, nor de pulbere. Întorși în ograda părintelui Bunea, discutam cu soția mea și cu fiica despre cele întâmplate. Ne vedeam casa de lângă Dumbravă distrusă până la temelii,biblioteca îndeosebi mi-o imaginam risipită și parcă aveam vedenia unor flăcări umblând ca șerpii printre cărți. ”

[Misa]

is good

[Andra Banu · Rating 4 out of 5]

4.5*

[Gojee Berry · Rating 5 out of 5]

Filosofia de la sfarsitul cartii este de recitit