What do you think?
Rate this book
Tema pentru acasă
Romanul de față este o scriere despre regăsirea de sine, un roman percutant, profund, despre ființarea în timp și spațiu a unui personaj aflat într-o situație tragică, dar prin biografia căruia poate fi recuperată în istorie.
Romanul „Tema pentru acasă”, apropiat de profunzimea ideatică a unor autori precum Dostoievski, Borges sau Bulgakov, poartă marca originală a unui mare prozator de limbă română.
Romanul „Tema pentru acasă”, apropiat de profunzimea ideatică a unor autori precum Dostoievski, Borges sau Bulgakov, poartă marca originală a unui mare prozator de limbă română.
374 pages, Paperback
First published January 1, 2009
81 people are currently reading
1328 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 117 reviews
July 25, 2016
Am plans citing aceasta carte...
Sunt barbat, am 39 ani, si...recunosc, am plans...
De cele mai multe ori fara lacrimi, ca si Mihai Ulmu, "traind sentimentul cand de prea multa durere lacrimile nu mai vor sa curga".
Involuntar, inconstient, instinctiv mi-am dus de mai multe ori mana in susul fetei, facand cu degetul aratator streasina sub ochi. Fara sa-mi dau seama ajungeam sa-mi masez acel loc unde ni se brazdeaza cearcanele si unde cred(fara sa am cunostinte de anatomie) ca se afla rezervorul in care ne pastram lacrimile. Dar era secat, si simteam doar cum, apasand acel loc, toata tensiunea si intensitatea trairii acestei povesti mi se imprastia in tot corpul...
Dar au fost cateva pagini in fata carora barajul ce imi stavilea puhoiul de emotii s-a dovedit neputincios.
Si precum norii grei si negri nu-si mai mai pot tine varsarea atunci cand ajung sa intalneasca curentii de aer cald, starnind furtuni cu tunete si fulgere, tot asa i se intampla omului...
Omul, oricat de puternic ar fi, isi poate ascunde, stapani lacrimile in fata durerii, dar gheata in care isi incatuseaja emotiile nu rezista in fata fericirii.
Erau cateva minute trecute de miezul noptii, poate chiar sapte minute, si eu plangeam cand am inchis dupa ultima pagina cartea.
Nu stiu daca au fost lacrimi, am simtit ca doar mi s-a umezit degetul plimbat pe sub ochi, dar m-a cuprins un tremur ca si cum in pieptul meu fierbeau tunete, iar ochii imi ardeau ca si cum in ei se descarcau mii de fulgere.
Am plans de fericire, acea fericire pe care cred ca a gasit-o MIhai Ulmu.
Ce inseamna fericirea..?
Probabil ca este acel sentiment la care ajungi dupa ce durerea nu te mai poate dobora, cand intelegi ca indiferent cat ai suferit, tot ce ai trait pana in acel moment face parte din tine, si poti fi victorios doar pastrand ceea ce ai mai curat in tine, in pofida circumstantelor si imprejurarilor.
Ar fi foarte multe de scos in evidenta.
Pentru mine prevaleaza idea ca indiferent de, sau chiar in pofida incercarilor, greutatilor, si chiar atrocitatilor, de care omul, dupa un trecut de atatea milenii de "evolutie", nu a invatat sa isi fereasca prezentul, si nici viitorul, ne ramane o singura cale spre mantuire, si aceasta este dragostea.
Este o poveste de dragoste ce ar putea fi considerata de cei mai multi drept o blasfemie, caci nu ar trebui sa-i fie permis unui muritor sa iubeasca un alt om mai mult decat propria viata. Multi ar spune ca acesta este un privilegiu rezervat doar zeilor.
Eu cred ca exista un singur Dumnezeu, si indiferent cum il numeste fiecare dintre noi, il putem cunoaste doar iubind.
Doar dragostea ne poate ridica la inaltimea scopului autentic pentru care am fost adusi sa traim pe acest Pamant.
Autorul prefateaza un capitol din carte cu un citat de Albert Camus:" Cand vom fi cu totii vinovati, vom avea cu adevarat democratie".
Imi permit sa rastalmacesc sensul original, si chiar rostul pentru care Nicolae Dabija foloseste acest citat - Cand vom fi cu totii vinovati, vom fi cu adevarat egali si liberi sa fim fericiti.
In fata lui Dumnezeu cu totii suntem egali, in fata lui Dumnezeu cu totii suntem vinovati, in fata lui Dumnezeu cu totii ne putem gasi calea spre impacare si spre mantuire.
Aceasta cale e una singura - aceea de a iubi.
Un sfat celor sensibili - nu va fie teama sa citit aceasta carte, va v-a rasplati!
Si inca o remarca - zilele trecute a fost lansata cea mai recenta editie, a saptea, a acestui roman.
Pacatuiesc pronuntandu-ma inainte sa sa citesc aceasta ultima editie, dar, din spusele autorului, acesta a modificat sfarsitul romanului, "la comanda traducatorului din SUA"...pentru ca "cititorul american nu seamana cu cititorii nostri, acesta la sfarsitul cartii asteapta o apoteoza, ca dupa aceea sa caute continuarea" ...
Cu tot respectul datorat autorului, sunt dezamagit.
In versiunea pe care am citit-o, editia a seasea, acest roman este SUBLIM.
Dati-le americanilor ce voi,nu sunt eu indreptatit sa ma pronunt asupra a ceea ce si cum sa scrieti.
Dar as fi preferat sa ne lasati noua, compatriotilor Dumneavoastra, versiunea initiala, fiindca poate doar noi o putem intelege pe deplin asa cum este. Noi nu avem nevoie de final apoteotic.
Acest popor care a fost si mai este greu incercat are dreptul la libertatea de a gandi, de a-si imagina propriul final apoteotic.
Oricum, ma inchin cu profunda gratitudine in fata lui Dumnezeu pentru ca a binecuvantat un compatriot de-al meu cu harul de a scrie acest roman formidabil.
Sunt barbat, am 39 ani, si...recunosc, am plans...
De cele mai multe ori fara lacrimi, ca si Mihai Ulmu, "traind sentimentul cand de prea multa durere lacrimile nu mai vor sa curga".
Involuntar, inconstient, instinctiv mi-am dus de mai multe ori mana in susul fetei, facand cu degetul aratator streasina sub ochi. Fara sa-mi dau seama ajungeam sa-mi masez acel loc unde ni se brazdeaza cearcanele si unde cred(fara sa am cunostinte de anatomie) ca se afla rezervorul in care ne pastram lacrimile. Dar era secat, si simteam doar cum, apasand acel loc, toata tensiunea si intensitatea trairii acestei povesti mi se imprastia in tot corpul...
Dar au fost cateva pagini in fata carora barajul ce imi stavilea puhoiul de emotii s-a dovedit neputincios.
Si precum norii grei si negri nu-si mai mai pot tine varsarea atunci cand ajung sa intalneasca curentii de aer cald, starnind furtuni cu tunete si fulgere, tot asa i se intampla omului...
Omul, oricat de puternic ar fi, isi poate ascunde, stapani lacrimile in fata durerii, dar gheata in care isi incatuseaja emotiile nu rezista in fata fericirii.
Erau cateva minute trecute de miezul noptii, poate chiar sapte minute, si eu plangeam cand am inchis dupa ultima pagina cartea.
Nu stiu daca au fost lacrimi, am simtit ca doar mi s-a umezit degetul plimbat pe sub ochi, dar m-a cuprins un tremur ca si cum in pieptul meu fierbeau tunete, iar ochii imi ardeau ca si cum in ei se descarcau mii de fulgere.
Am plans de fericire, acea fericire pe care cred ca a gasit-o MIhai Ulmu.
Ce inseamna fericirea..?
Probabil ca este acel sentiment la care ajungi dupa ce durerea nu te mai poate dobora, cand intelegi ca indiferent cat ai suferit, tot ce ai trait pana in acel moment face parte din tine, si poti fi victorios doar pastrand ceea ce ai mai curat in tine, in pofida circumstantelor si imprejurarilor.
Ar fi foarte multe de scos in evidenta.
Pentru mine prevaleaza idea ca indiferent de, sau chiar in pofida incercarilor, greutatilor, si chiar atrocitatilor, de care omul, dupa un trecut de atatea milenii de "evolutie", nu a invatat sa isi fereasca prezentul, si nici viitorul, ne ramane o singura cale spre mantuire, si aceasta este dragostea.
Este o poveste de dragoste ce ar putea fi considerata de cei mai multi drept o blasfemie, caci nu ar trebui sa-i fie permis unui muritor sa iubeasca un alt om mai mult decat propria viata. Multi ar spune ca acesta este un privilegiu rezervat doar zeilor.
Eu cred ca exista un singur Dumnezeu, si indiferent cum il numeste fiecare dintre noi, il putem cunoaste doar iubind.
Doar dragostea ne poate ridica la inaltimea scopului autentic pentru care am fost adusi sa traim pe acest Pamant.
Autorul prefateaza un capitol din carte cu un citat de Albert Camus:" Cand vom fi cu totii vinovati, vom avea cu adevarat democratie".
Imi permit sa rastalmacesc sensul original, si chiar rostul pentru care Nicolae Dabija foloseste acest citat - Cand vom fi cu totii vinovati, vom fi cu adevarat egali si liberi sa fim fericiti.
In fata lui Dumnezeu cu totii suntem egali, in fata lui Dumnezeu cu totii suntem vinovati, in fata lui Dumnezeu cu totii ne putem gasi calea spre impacare si spre mantuire.
Aceasta cale e una singura - aceea de a iubi.
Un sfat celor sensibili - nu va fie teama sa citit aceasta carte, va v-a rasplati!
Si inca o remarca - zilele trecute a fost lansata cea mai recenta editie, a saptea, a acestui roman.
Pacatuiesc pronuntandu-ma inainte sa sa citesc aceasta ultima editie, dar, din spusele autorului, acesta a modificat sfarsitul romanului, "la comanda traducatorului din SUA"...pentru ca "cititorul american nu seamana cu cititorii nostri, acesta la sfarsitul cartii asteapta o apoteoza, ca dupa aceea sa caute continuarea" ...
Cu tot respectul datorat autorului, sunt dezamagit.
In versiunea pe care am citit-o, editia a seasea, acest roman este SUBLIM.
Dati-le americanilor ce voi,nu sunt eu indreptatit sa ma pronunt asupra a ceea ce si cum sa scrieti.
Dar as fi preferat sa ne lasati noua, compatriotilor Dumneavoastra, versiunea initiala, fiindca poate doar noi o putem intelege pe deplin asa cum este. Noi nu avem nevoie de final apoteotic.
Acest popor care a fost si mai este greu incercat are dreptul la libertatea de a gandi, de a-si imagina propriul final apoteotic.
Oricum, ma inchin cu profunda gratitudine in fata lui Dumnezeu pentru ca a binecuvantat un compatriot de-al meu cu harul de a scrie acest roman formidabil.
May 18, 2013
Am citit și eu romanul lui Dabija... nu pot să spun că mi-a plăcut. Nu corespunde elogiilor aduse de unii critici, gen „roman de premiu nobil”.
După părerea mea este o încercare nereușită de a evoca o poveste de dragoste într-un cadru istoric bine delimitat.
Nu mi-au plăcut eroismul naiv, dialogurile naive, copilărești pe alocuri, tendințele megalomane prin includerea în narațiune a unor nume ca Mandelstam, aberațiile pseudoștiințifice - ca limba iugrină (nu mă interesează aici latura simbolică a acesteia).
Într-un cuvânt intenția a fost bună, realizarea lasă de dorit!
2 stele din 5!
Ca lectură critică vă recomand acest articol
http://www.contrafort.md/numere/note-...
După părerea mea este o încercare nereușită de a evoca o poveste de dragoste într-un cadru istoric bine delimitat.
Nu mi-au plăcut eroismul naiv, dialogurile naive, copilărești pe alocuri, tendințele megalomane prin includerea în narațiune a unor nume ca Mandelstam, aberațiile pseudoștiințifice - ca limba iugrină (nu mă interesează aici latura simbolică a acesteia).
Într-un cuvânt intenția a fost bună, realizarea lasă de dorit!
2 stele din 5!
Ca lectură critică vă recomand acest articol
http://www.contrafort.md/numere/note-...
May 11, 2020
It is a novel of the soul. The author outlined this drama in a special way, in such a way as to penetrate the depths of the soul. The end of the book - "as in heaven as well as on earth" reproduces the Christian feelings of the people, creating the stability of the Romanian people caught in a permanent historical pressure. It's a life book… for both young people and adults. Young people find themselves in that love, and adults, for the most part, remember the destiny they went through.
August 13, 2023
Acest roman este o "temă pentru acasă" pentru fiecare dintre noi.
O proză care ar trebui sa prindă glas, să se facă cunoscută în rândul adolescenților și nu numai. Lecturarea lui nu a însemnat doar o reîntoarcere în istorie, în gulag, ci și o reamintire a umanității și a sacrificiului uman.
Tema pentru acasă înseamnă "A fi om - o artă sau un destin", nu e spoiler, ci o temă de gândire pentru mulți dintre noi. Simt că această lectură este una necesară, în care întâmplările, sacrificiile și curajul personajelor reprezintă un exemplu pentru fiecare dintre noi.
Personajele lui Dabija simt, iubesc, se roagă și se mai agață de o fărâmă de speranță. O lecție de viață, iar în ultima parte, cea cu reîntoarcerea profesorului la catedră și primirea temei pentru acasă după 13 ani răscolește anumite sentimente și emoții cititorilor. Dacă pe parcursul operei, m-am obișnuit cu vitregiile sorții din gulac, în capitolele dedicate regăsirii fiului, readaptării la realitate și reîntoarcere la catedră m-au înfiorat.
O poveste în care Mihai Ulmu învață să trăiască, să se arunce împotriva regimului și să fie izbăvitor. O poveste în care Maria Răzeșu dă dovadă de curaj, înțelepciune, optimism și sacrificiu. Iubirea celor două personaje este una curată, iar fiecare încercare a lor de a deveni liberi se va oglindi în rodul iubirii lor, în Mircea, băiețelul care a fost născut în libertate.
Romanul este o lecție de viață, din care nu învățăm doar despre latura istorică, ci și despre umanitate, despre arta de a fi om și totodată despre sacrificiul iubirii.
O proză care ar trebui sa prindă glas, să se facă cunoscută în rândul adolescenților și nu numai. Lecturarea lui nu a însemnat doar o reîntoarcere în istorie, în gulag, ci și o reamintire a umanității și a sacrificiului uman.
Tema pentru acasă înseamnă "A fi om - o artă sau un destin", nu e spoiler, ci o temă de gândire pentru mulți dintre noi. Simt că această lectură este una necesară, în care întâmplările, sacrificiile și curajul personajelor reprezintă un exemplu pentru fiecare dintre noi.
Personajele lui Dabija simt, iubesc, se roagă și se mai agață de o fărâmă de speranță. O lecție de viață, iar în ultima parte, cea cu reîntoarcerea profesorului la catedră și primirea temei pentru acasă după 13 ani răscolește anumite sentimente și emoții cititorilor. Dacă pe parcursul operei, m-am obișnuit cu vitregiile sorții din gulac, în capitolele dedicate regăsirii fiului, readaptării la realitate și reîntoarcere la catedră m-au înfiorat.
O poveste în care Mihai Ulmu învață să trăiască, să se arunce împotriva regimului și să fie izbăvitor. O poveste în care Maria Răzeșu dă dovadă de curaj, înțelepciune, optimism și sacrificiu. Iubirea celor două personaje este una curată, iar fiecare încercare a lor de a deveni liberi se va oglindi în rodul iubirii lor, în Mircea, băiețelul care a fost născut în libertate.
Romanul este o lecție de viață, din care nu învățăm doar despre latura istorică, ci și despre umanitate, despre arta de a fi om și totodată despre sacrificiul iubirii.
August 18, 2016
Mi-a plăcut frumusețea prin care sunt descrise personajele și locurile, dându-le astfel viață. Am sperat la un deznodământ mai fericit, însă precum a fost soarta a sute de mii de români moldoveni - sfârșitul a fost trist, dar demn. Recomand cu drag acest roman!
January 30, 2018
De Nicolae Dabija am auzit anul trecut și l-am trecut imediat pe lista autorilor pe care vreau să îi descopăr anul acesta. Nu știu dacă părerea mea e subiectivă, pentru că e vorba de un autor român, dar Dabija mi-a intrat în suflet de la prima pagină. Temă pentru acasă e un roman aparent simplu, fără a ieși în evidență prin narațiune, scurt, însă emoționant, mai ales pentru români. Suferințele basarabenilor din anul 1940, când URSS i-a invadat, situația intelectualilor, cărora Dabija le și dedică romanul, trimiși la muncă zilnică în lagăre în Siberia, precum și instalarea fricii într-o Basarabie săracă, însă plină de credință sunt câteva din temele pe care Dabija le abordează. Povestea profesorului de literatură Mihai Ulmu este povestea unui om cult, cu principii și credință, care ajunge în Siberia, unde realizează ce înseamnă cu adevărat să fii om. Aceasta e și tema pe care le-o dă elevilor săi înainte să fie luat de la oră de soldații URSS. Ce înseamnă să fii om cu adevărat? E o artă sau un destin? După mulți ani, profesorul și elevii lui se reîntâlnesc cu răspunsul la această întrebare. Maria Răzeșu este exact femeia basarabeancă care crede în Dumnezeu și în destin, care merge până la capătul lumii în căutarea a ceea ce îi e sortit, care îndură ce îi dă Dumnezeu și e fericită pentru soarta ei. E un personaj deosebit, frumos construit, care te face să te simți mândru de originea ta. Cu o femeie ca Maria până și taigaua siberiană pare un Rai.
Recomand această poveste scurtă, ce surprinde foarte bine esența neamului nostru, apropierea noastră de Dumnezeu și de natură, de artă și de viață. Nu are cum să nu te emoționeze scena în care soldații URSS iau portretul lui Eminescu și îl înlocuiesc cu cel al lui Stalin, iar elevii îl dau jos și îl pun după catedră, sau nunta lui Mihai și a Mariei în taiga, în mijlocul naturii, sau interogatoriul la care a fost supus Mihai în biserică, sau scena finală în care Mihai strigă din nou catalogul.
Iată și două citate care mi-au plăcut mult:
"Nu-i înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i înveți ceea ce știi, îi înveți ceea ce ești."
"Memoria e ca un ghem pe care nu mi-ar ajunge nici veșnicia ca să-l depăn până la capăt. Și, dacă m-aș trece eu, copilul meu ar vorbi mai departe ceea ce n-am reușit eu să rostesc într-o viață de om. Iar dacă n-ar reuși nici el- să fiți atenți la ce îngână ierbile din cimitire!"
Recomand această poveste scurtă, ce surprinde foarte bine esența neamului nostru, apropierea noastră de Dumnezeu și de natură, de artă și de viață. Nu are cum să nu te emoționeze scena în care soldații URSS iau portretul lui Eminescu și îl înlocuiesc cu cel al lui Stalin, iar elevii îl dau jos și îl pun după catedră, sau nunta lui Mihai și a Mariei în taiga, în mijlocul naturii, sau interogatoriul la care a fost supus Mihai în biserică, sau scena finală în care Mihai strigă din nou catalogul.
Iată și două citate care mi-au plăcut mult:
"Nu-i înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i înveți ceea ce știi, îi înveți ceea ce ești."
"Memoria e ca un ghem pe care nu mi-ar ajunge nici veșnicia ca să-l depăn până la capăt. Și, dacă m-aș trece eu, copilul meu ar vorbi mai departe ceea ce n-am reușit eu să rostesc într-o viață de om. Iar dacă n-ar reuși nici el- să fiți atenți la ce îngână ierbile din cimitire!"
August 14, 2023
Una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme.
Deși are peste 350 de pagini, cartea se citește ușor fiind alcătuită din capitole scurte, fiecare fiind precedat de un citat sugestiv.
Cartea lui Dabija are de toate: o impresionanta poveste de iubire, aproape mistică, dintre Maria Răzesu și Mihai Ulmu; o porție de istorie prin descrierea suferinței crunte din lumea gulagului precum și o serie de reflecții asupra iubirii, vieții, morții, suferinței.
"... Mihai înțelese că a atrage după tine, în iad sau într-o mare nenorocire care-i numai a ta, o ființa care te iubește și care nu se gândește la moarte pentru că se gândește la tine înseamnă a fi iubit cum nimeni nu te-a iubit vreodată și nimeni nu te va mai iubi vreodată."
"A fi om în viața e o artă sau un destin?!" este tema la care vor răspunde nu doar elevii lui Ulmu ci toate personajele care populează cartea: tați, soți, copii, prizonieri sau călăi.
Chiar dacă acord cu zgârcenie 5* unei cărți, în acest caz 5*/5 fără nicio ezitare.
Deși are peste 350 de pagini, cartea se citește ușor fiind alcătuită din capitole scurte, fiecare fiind precedat de un citat sugestiv.
Cartea lui Dabija are de toate: o impresionanta poveste de iubire, aproape mistică, dintre Maria Răzesu și Mihai Ulmu; o porție de istorie prin descrierea suferinței crunte din lumea gulagului precum și o serie de reflecții asupra iubirii, vieții, morții, suferinței.
"... Mihai înțelese că a atrage după tine, în iad sau într-o mare nenorocire care-i numai a ta, o ființa care te iubește și care nu se gândește la moarte pentru că se gândește la tine înseamnă a fi iubit cum nimeni nu te-a iubit vreodată și nimeni nu te va mai iubi vreodată."
"A fi om în viața e o artă sau un destin?!" este tema la care vor răspunde nu doar elevii lui Ulmu ci toate personajele care populează cartea: tați, soți, copii, prizonieri sau călăi.
Chiar dacă acord cu zgârcenie 5* unei cărți, în acest caz 5*/5 fără nicio ezitare.
June 20, 2019
Scris interesant, viu, cu multe situaţii memorabile, romanul "Tema pentru acasă" este în primul rând o satiră a societăţii totalitare, o caricatură a regimului stalinist. Scenele uneori suprarealiste te îngrozesc, dar şi te amuză uneori, tocmai pentru că autorul intenţionat accentuează absurditatea comportamentului uman. Textul este presărat abundent cu expresii aforistice, meditaţii filosofice asupra condiţiei umane. Natura e descrisă într-un registru voit poetic. Cartea merită nota maximă.
Dar...
Povestea de dragoste a lui Mihai şi a Mariei este neconvingătoare şi enervantă din cauza dialogurilor extrem de naive (citeşte "idioate"). La fel se întîmplă cu lecţiile. Ţipător de incongruent cu tot romanul.
E o carte care merită să fie citită, chiar recitită. Dar nu poţi scăpa de senzaţia că e o carte încă "în lucru", de parcă ai citit manuscrisul fără permisiunea autorului.
Dar...
Povestea de dragoste a lui Mihai şi a Mariei este neconvingătoare şi enervantă din cauza dialogurilor extrem de naive (citeşte "idioate"). La fel se întîmplă cu lecţiile. Ţipător de incongruent cu tot romanul.
E o carte care merită să fie citită, chiar recitită. Dar nu poţi scăpa de senzaţia că e o carte încă "în lucru", de parcă ai citit manuscrisul fără permisiunea autorului.
November 2, 2023
Putea fi o carte fantastica despre experienta unor oameni din lagăre. Putea fi.. Dar a fost strecurata și o poveste de iubire. O poveste naiva din punctul meu de vedere. O dragoste oarba, specifica cumva vârstei Mariei, dar chiar și asa, mi s-au părut exagerate multe fragmente.
Pe parcursul lecturii, m-a tot bântuit o întrebare: cum, doamne iartă-mă, părinții fetei au permis ca ea sa plece singura spre nicăieri, prin zone care nu erau cele mai sigure la momentul acela?
Pe parcursul lecturii, m-a tot bântuit o întrebare: cum, doamne iartă-mă, părinții fetei au permis ca ea sa plece singura spre nicăieri, prin zone care nu erau cele mai sigure la momentul acela?
November 30, 2020
Tema pentru acasă de Dabija mi se pare supraapreciată. Serios. Înţeleg ideea că tema pentru acasă a fiecărui om este să-şi păstreze umanitatea şi chestii, da, în opinia mea, de n-ar fi sfîrşitul cu evidente tendinţe moralizatoare şi începutul ce sugerează tema romanului, restu' , adică cam 70%, ar fi inutil şi ireal. Ş vdobavoc personajele mi s-au părut cam fade.
February 13, 2020
I-aș pune 6 ⭐, dar nu pot :)
Superba ♥️
Superba ♥️
December 9, 2017
Tema pentru acasă este o poveste de dragoste ce înflorește într-o perioadă dificilă pentru omenire. Mihai Ulmu, învățător în școala din Poiana, este arestat de către soldații sovietici. După arest, acesta este judecat și trimis în Siberia în lagărele de concentrare. Una dintre elevele sale, Maria Răzeșu, este îndrăgostită de Mihai și decide să plece în Rusia și să-l găsească.
Ideea în sine este frumoasă, romantică și ar fi putut fi exploatată în mii de moduri. Dar odată cu înaintarea în acțiune, nu m-am putut abține din a strâmba din nas.
Continuarea recenziei o găsiți pe blog.
Ideea în sine este frumoasă, romantică și ar fi putut fi exploatată în mii de moduri. Dar odată cu înaintarea în acțiune, nu m-am putut abține din a strâmba din nas.
Continuarea recenziei o găsiți pe blog.
March 15, 2022
A început bine, cu o temă care promitea, dar a deraiat prea mult, ceea ce m-a făcut să-mi pierd interesul, devenind prea naiv și neverosimil pentru mine. Măcar se citește rapid, având capitole scurte. Aș fi apreciat mai mult cartea dacă era mai realistă și mai bine închegată.
July 4, 2024
Scrisul ăsta plin de sentimentalism mă irită nespus. Singura parte relativ interesantă este cea referitoare la experiența din lagăr a profesorului. E o descriere acolo a relației omului cu roaba foarte mişto. În rest, nimic din relația celor doi nu sună verosimil, iar dialogurile dintre ei sunt penibile.
August 13, 2014
I'm not giving it full 5 stars only because it was sad. But it is a beautiful story and a book that I would be proud to recommend to my friends if it were translated into English.
January 8, 2017
Fără cuvinte...
April 11, 2019
Nu am cuvinte..💔
June 10, 2016
Recitire...
January 4, 2019
Cu ajutorul cărţii Tema pentru acasă, Nicolae Dabija reuşeşte să ne transporte direct în…trecut. De fiecare dată când deschideam această carte, cu uşurinţă reuşeam să mă desprind de realitate şi să trăiesc alături de personajele frumos descrise de către autor.
Pe lângă faptul că ne învaţă ce este dragostea adevărată, Maria şi Mihai reuşesc să ne dea şi o lecţie de viaţă, o lecţie de viaţă şi de moarte.
“Noi, cei atât de pregătiţi pentru moarte, suntem atât de nepregătiţi pentru viaţă.”
Tema pentru acasă este o carte despre durere şi despre oameni. Pe lângă povestea de dragoste a Mariei Răzeşu şi Mihai Ulmu, găsim alte nenumărate istorii, care cu siguranţă te vor învăţa foarte multe despre oameni. Fiecare personaj are propria sa poveste şi mi-a plăcut faptul că autorul ni le-a prezentat pe majoritatea.
Maria e o femeie puterinică şi deşteaptă. Ea a făcut tot posibilul pentru a salva persoanele pe care le iubeşte cel mai mult şi niciodată nu a încetat să lupte pentru ele. Nu era o persoană curajoasă, ci iubitoare. Iar când iubeşti pe cineva aşa cum iubeşte Maria, simţi că-ţi cresc aripi, simţi că nu mai ai nevoie de curaj pentru a face ce-ţi spune inima.
” Eu m-am născut să iubesc.”
Dragostea pe care i-o purta Mihai, era de asemenea, puternică, însă nimeni nu iubeşte ca o femeie. Faptul că era gata să moară pentru ea mi s-a părut clişeic şi fără sens, însă m-a încântat faptul că nu a făcut-o.
-Am să te omor!
-N-ai să poţi!
-De ce?
-Pentru că eu am murit de mult.
De asemenea, mi-a plăcut modul în care scrie autorul şi cu siguranţă voi citi şi alte cărţi scrise de Nicolae Dabija, atât de proză cât şi poezii. La lansarea acestei ediţii, Dabija a anunţat că lucrează la încă un roman de dragoste, pe care-l va sfârşi în această vară probabil.
Pe lângă faptul că ne învaţă ce este dragostea adevărată, Maria şi Mihai reuşesc să ne dea şi o lecţie de viaţă, o lecţie de viaţă şi de moarte.
“Noi, cei atât de pregătiţi pentru moarte, suntem atât de nepregătiţi pentru viaţă.”
Tema pentru acasă este o carte despre durere şi despre oameni. Pe lângă povestea de dragoste a Mariei Răzeşu şi Mihai Ulmu, găsim alte nenumărate istorii, care cu siguranţă te vor învăţa foarte multe despre oameni. Fiecare personaj are propria sa poveste şi mi-a plăcut faptul că autorul ni le-a prezentat pe majoritatea.
Maria e o femeie puterinică şi deşteaptă. Ea a făcut tot posibilul pentru a salva persoanele pe care le iubeşte cel mai mult şi niciodată nu a încetat să lupte pentru ele. Nu era o persoană curajoasă, ci iubitoare. Iar când iubeşti pe cineva aşa cum iubeşte Maria, simţi că-ţi cresc aripi, simţi că nu mai ai nevoie de curaj pentru a face ce-ţi spune inima.
” Eu m-am născut să iubesc.”
Dragostea pe care i-o purta Mihai, era de asemenea, puternică, însă nimeni nu iubeşte ca o femeie. Faptul că era gata să moară pentru ea mi s-a părut clişeic şi fără sens, însă m-a încântat faptul că nu a făcut-o.
-Am să te omor!
-N-ai să poţi!
-De ce?
-Pentru că eu am murit de mult.
De asemenea, mi-a plăcut modul în care scrie autorul şi cu siguranţă voi citi şi alte cărţi scrise de Nicolae Dabija, atât de proză cât şi poezii. La lansarea acestei ediţii, Dabija a anunţat că lucrează la încă un roman de dragoste, pe care-l va sfârşi în această vară probabil.
February 18, 2017
„Eu credeam că suferinţele mari te dezgustă de viaţă. Dar ele te fac s-o iubeşti şi mai mult ”
Excepţional roman, autorul împleteşte frumosul şi tragicul atît de armonios. Este o carte despre suferinţă, dragoste, credinţă, viaţă şi moarte. O carte ce te învaţă a fi OM şi te face să te gîndeşti asupra ceea ce este destin. Am citit-o cu multă nelinişte şi încordare, parcurgeam filă după filă cu răsuflarea întretăiată. Soarta dramatică a personajelor te face să-ţi pui o întrebare retorică: oare omul contemporan ar fi în stare să treacă prin atîtea încercări? Încercări groaznice pe care nu le găseşti nici în iad. Prin toate astea au trecut intelectualii basarabeni în lagărele sovietice.
Recunosc ca e prima carte care mi-a răscolit sufletul pînă la lacrimi, în mare parte pentru că redă trecutul negru a istoriei ţării noastre.
Recomand această carte tuturor celor care sunt în căutarea esenţei vieţii. Aici poţi afla răspunsul la multe întrebări, iar destinul personajelor te duc la gîndul că grijile cotidiene în care ne frămîntăm sunt minuscule în comporaţie cu marele sacrificiu al eroilor romanului!
Excepţional roman, autorul împleteşte frumosul şi tragicul atît de armonios. Este o carte despre suferinţă, dragoste, credinţă, viaţă şi moarte. O carte ce te învaţă a fi OM şi te face să te gîndeşti asupra ceea ce este destin. Am citit-o cu multă nelinişte şi încordare, parcurgeam filă după filă cu răsuflarea întretăiată. Soarta dramatică a personajelor te face să-ţi pui o întrebare retorică: oare omul contemporan ar fi în stare să treacă prin atîtea încercări? Încercări groaznice pe care nu le găseşti nici în iad. Prin toate astea au trecut intelectualii basarabeni în lagărele sovietice.
Recunosc ca e prima carte care mi-a răscolit sufletul pînă la lacrimi, în mare parte pentru că redă trecutul negru a istoriei ţării noastre.
Recomand această carte tuturor celor care sunt în căutarea esenţei vieţii. Aici poţi afla răspunsul la multe întrebări, iar destinul personajelor te duc la gîndul că grijile cotidiene în care ne frămîntăm sunt minuscule în comporaţie cu marele sacrificiu al eroilor romanului!
August 27, 2021
When I saw the Goodreads rating for this, I was so excited but y'all-
Idk why people liked this so much. This book was full of things I personally didn't like, but it's totally fine if you did. First of all, the romance was NOT IT. The woman was WAY TOO DESPERATE FOR THE MAN (and then they were both so freaking desperate for each other lmao) Also, I don't like the student/teacher trope 😐. The romance was too fast-paced in my opinion, like unrealistically fast-paced. I know many people cried at the end, I didn't because I didn't manage to get emotionally attached to the characters.
But this book had some things that I did like which saved it from being a 1 star rating. It had short chapters and honestly who doesn't love short chapters. I also really liked the theme and setting of the book, 1940 deportations and work camps. Okay that's everything I have to say, I'm totally fine with people liking this. Remember, read whatever you like and makes you happy besties <33
Idk why people liked this so much. This book was full of things I personally didn't like, but it's totally fine if you did. First of all, the romance was NOT IT. The woman was WAY TOO DESPERATE FOR THE MAN (and then they were both so freaking desperate for each other lmao) Also, I don't like the student/teacher trope 😐. The romance was too fast-paced in my opinion, like unrealistically fast-paced. I know many people cried at the end, I didn't because I didn't manage to get emotionally attached to the characters.
But this book had some things that I did like which saved it from being a 1 star rating. It had short chapters and honestly who doesn't love short chapters. I also really liked the theme and setting of the book, 1940 deportations and work camps. Okay that's everything I have to say, I'm totally fine with people liking this. Remember, read whatever you like and makes you happy besties <33
December 31, 2016
"Ăştia-s dintre cei care cată în cer şi nu văd în ogradă. Despre ce discută imbecilizaţii ăştia în închisoare?! Auziţi?! despre libertate! Şi asta când nimic n-a făcut un mai mare rău omenirii decât libertatea! Trebuie să fii orb de tot ca să nu vezi că omul se sufocă de prea multă libertate. De aceea el trebuie ţinut mereu cu o mână de beregată, ca să poată lua aer cu porţia, altfel ameţeşte şi nu vede lucrurile aşa cum sunt. Cum vorbesc flecarii aceştia dacă nu-s de faţă?! Cui vorbesc dânşii dacă nici noi nu suntem?! Cum poţi susţine că ideea e unica realitate?! E o tâmpenie. Realitatea sunt eu, cel cu bâta. Realitatea e hârdăul, păduchii, munca.
Ei reduc realitatea la cât pricep dânşii. Nătărăii! Zău că o să ne aducă într-o zi la starea să-i punem la zid şi se vor convinge atunci cu toţii că un glonţ poate fi buricul pământului. Numai că
pentru ei va fi prea târziu, prea târziu…"
Ei reduc realitatea la cât pricep dânşii. Nătărăii! Zău că o să ne aducă într-o zi la starea să-i punem la zid şi se vor convinge atunci cu toţii că un glonţ poate fi buricul pământului. Numai că
pentru ei va fi prea târziu, prea târziu…"
October 8, 2022
Un roman interesant, care se citește ușor și repede. Iubirea și dragostea de patrie și de libertate sunt temele cele mai importante ale acestui roman.
January 28, 2023
Această carte m-a atins la suflet prin povestea ei. Recomand cu căldură!😇
January 15, 2024
„A spune cuiva te iubesc este o invitație la veșnicie.” Cat de frumos suna asta... si este doar unul din multele citate care mi-au atins sufletul si care ar trebui sa va convinga sa cititi cartea.
Povestea incepe la scoala din Poiana, unde profesorul de literatura romana, pe care-l indragesc toate elevele (chiar daca el nu are ochi pentru niciuna) e invinuit de noile autoritati de schimbarea portretului lui Stalin de deasupra tablei, cu cel al lui Eminescu. Dupa o gluma de proces, Mihai Ulmu, numit si „dusmanul poporului”, este condamnat la 25 de ani de inchisoare.
Maria Razesu, fosta lui eleva din anul IV de liceu, este indragostita de el si cand afla ca profesorul este in inchisoare, pune la cale un plan prin care il ajuta sa evadeze, dar si sa-si dea seama de dragostea pe care acesta i-o poarta.
Insa cum nimic nu este pentru totdeauna perfect, Maria si Mihai sunt prinsi dupa numai o saptamana si aruncati amandoi in spatele gratiilor. In acea saptamana de libertate si fericire absoluta, cei doi se regasesc si isi cultiva dragostea intr-un mod absolut sublim.
Intrebarea este... va rezista povestea lor de dragoste?
Se spune ca marile iubiri nu incap in temnite niciunde si nicicand, dar oare asa este? Veti descoperi numai citind aceasta poveste minunata.
Nu stiu ce scriu recenzii despre carte, dar eu declar fara discutii ca se incadreaza in top 10 preferate ale mele. Este o poveste extraordinara. Este bine scrisa, iar personajele minunat de frumos conturate. Dabija m-a facut parte dintr-o poveste exceptionala! ♥♥♥ Inchei cu un alt citat, la fel de miscator:
„Şi totuşi iubirea reciprocă e o raritate, ca o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Câteodată noi, oamenii, vopsim o cioară ca să pară albă, nu fiindcă ne place culoarea ei. Un om trebuie iubit pentru ce este, nu pentru ce ne-ar plăcea să credem că este…”
5 stele fara discutii.
Povestea incepe la scoala din Poiana, unde profesorul de literatura romana, pe care-l indragesc toate elevele (chiar daca el nu are ochi pentru niciuna) e invinuit de noile autoritati de schimbarea portretului lui Stalin de deasupra tablei, cu cel al lui Eminescu. Dupa o gluma de proces, Mihai Ulmu, numit si „dusmanul poporului”, este condamnat la 25 de ani de inchisoare.
Maria Razesu, fosta lui eleva din anul IV de liceu, este indragostita de el si cand afla ca profesorul este in inchisoare, pune la cale un plan prin care il ajuta sa evadeze, dar si sa-si dea seama de dragostea pe care acesta i-o poarta.
Insa cum nimic nu este pentru totdeauna perfect, Maria si Mihai sunt prinsi dupa numai o saptamana si aruncati amandoi in spatele gratiilor. In acea saptamana de libertate si fericire absoluta, cei doi se regasesc si isi cultiva dragostea intr-un mod absolut sublim.
Intrebarea este... va rezista povestea lor de dragoste?
Se spune ca marile iubiri nu incap in temnite niciunde si nicicand, dar oare asa este? Veti descoperi numai citind aceasta poveste minunata.
Nu stiu ce scriu recenzii despre carte, dar eu declar fara discutii ca se incadreaza in top 10 preferate ale mele. Este o poveste extraordinara. Este bine scrisa, iar personajele minunat de frumos conturate. Dabija m-a facut parte dintr-o poveste exceptionala! ♥♥♥ Inchei cu un alt citat, la fel de miscator:
„Şi totuşi iubirea reciprocă e o raritate, ca o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Câteodată noi, oamenii, vopsim o cioară ca să pară albă, nu fiindcă ne place culoarea ei. Un om trebuie iubit pentru ce este, nu pentru ce ne-ar plăcea să credem că este…”
5 stele fara discutii.
April 9, 2020
Cartea lui Dabija este o adevărată epopee istorică. Un roman fascinant de dragoste. O pagină crudă și nedreaptă a istoriei neamului basarabean deportat în Siberia, împletită spectaculos cu o frumoasă și tulburătoare poveste de dragoste. Un elogiu adus neamului românesc, care salvat prin puterea înălțatoare a iubirii rămâne demn, neînfricat și dârz în fața dușmanilor neamului, în fața cruzimii și nedreptății gulagurilor.
Un roman născut din suferință și iubire, care-ți topește și încălzește inima.
E un roman despre și pentru oameni, în special români.., e despre destinul și condiția neamului basarabean, creionat într-un limbaj simplist, dar atât de curat, melodios și poetic, specific doar limbii române.
E despre puterea magică a iubirii.., despre credință și forța nemărginită a speranței.., despre viață și moarte, despre îndurare, chin și izbândă.
E despre ,,a fi om în viață e o artă sau un destin?"
P.S. ,,Poetul Eminescu, crede că iubirea îl poate face pe om mai bun, mai frumos, mai puternic. Că de e Iubire are parte doar cel care dăruiește Iubire. Că prin dragoste omul cunoaște nemurirea."
Un roman născut din suferință și iubire, care-ți topește și încălzește inima.
E un roman despre și pentru oameni, în special români.., e despre destinul și condiția neamului basarabean, creionat într-un limbaj simplist, dar atât de curat, melodios și poetic, specific doar limbii române.
E despre puterea magică a iubirii.., despre credință și forța nemărginită a speranței.., despre viață și moarte, despre îndurare, chin și izbândă.
E despre ,,a fi om în viață e o artă sau un destin?"
P.S. ,,Poetul Eminescu, crede că iubirea îl poate face pe om mai bun, mai frumos, mai puternic. Că de e Iubire are parte doar cel care dăruiește Iubire. Că prin dragoste omul cunoaște nemurirea."
February 7, 2014
Mie personal nu mi-a placut. Maria e naiva(sa nu-i spun proastă)total lipsită de instictul de supreveţuire, se porneşte într-o călătorie pe alt continent cu un paln prostesc. Cum, dar cum să pregăteşti un plan de evadare fără cel puţin încă zece planuri în stoc. Stramtoarea Bering, o fi arătând de un centimentru pe hartă, dar în realitate e cu mult mai mare, imposibil de trecut în înot, periculos de trecut pe jos când e îngheţată şi planul cu barca e atât de instabil se pot întâmpla sute de lucrui pe drum şi în Alaska până ajung la civilizaţie, cu ce să se hrănească cum să se apere de animalele sălbatice de acolo? cum să se orienteze? dacă ajung la civilizaţie de unde să i-a bani? atâtea lacune au avut personajele încât a înghiţit povestea de altfel frumoasă.
January 14, 2021
Cartea care îmi trezea emoție la fiecare pagină citită. Cartea care te face să reflectezi asupra vieții și ce sens are ea pentru tine. Cartea care descrie orice detaliu dându-i suflet. Cartea care te face să înțelegi ce este cu adevărat dragostea. Iar dragostea îți dă puteri pentru a merge cu pași mândri prin greutăți, trecând de orice obstacol, pentru că mai presus de toate este viața plină de iubire.
April 2, 2014
In linii generale romanul este foarte bun: o idee foarte buna, conflictul foarte puternic si ramificatii in viata multor personaje. Desi limbajul mi-a parut destul de simplu, meditatiile asupra conditiei de om, libertate, intelectualitate mi-au placut foarte mult. Mai multe vedeti in recenzia video : https://www.youtube.com/watch?v=RN18j...
November 29, 2016
una din puținele cărți de excepție în limba română
un Soljenițân al nostru, care a reușit să evoce umanitatea ce n-a fost știrbită nici în cele mai grele condiții
am descoperit că este disponibilă și în format audio, cu dicție moldovenească
https://www.youtube.com/playlist?list...
un Soljenițân al nostru, care a reușit să evoce umanitatea ce n-a fost știrbită nici în cele mai grele condiții
am descoperit că este disponibilă și în format audio, cu dicție moldovenească
https://www.youtube.com/playlist?list...
Displaying 1 - 30 of 117 reviews