What do you think?
Rate this book
Legaturi bolnavicioase (Romanian edition)
"Cartea Ceciliei Stefanescu este povestirea alerta si ironica a unei obsesii erotice si narcisiace traite de o naratoare abulica, dezabuzata si vulnerabila. Este, fara indoiala, unul dintre debuturile feminine cele mai semnificative din ultimii un scris echilibrat, o voce sigura de ea, o devoalare cruda a intimplarilor care incearca sa capete sens prin povestire." (Simona Sora)
97 pages
First published January 1, 2002
11 people are currently reading
238 people want to read
About the author
Cecilia Ştefănescu
13 books8 followersProzatoare și publicistă română contemporană. Debutează editorial în volumul colectiv Ferestre '98 (1998).
Este prezentă în volumul colectiv "Tescani 40238" (Editura Image, 2000).
În 2002, a publicat la Editura Paralela 45 romanul "Legături bolnăvicioase", ecranizat, în anul 2006, de regizorul Tudor Giurgiu.
În 2009, a publicat la Editura Polirom romanul Intrarea Soarelui.
Este prezentă în volumul colectiv "Tescani 40238" (Editura Image, 2000).
În 2002, a publicat la Editura Paralela 45 romanul "Legături bolnăvicioase", ecranizat, în anul 2006, de regizorul Tudor Giurgiu.
În 2009, a publicat la Editura Polirom romanul Intrarea Soarelui.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 27 of 27 reviews
February 20, 2018
Romanul mi-a displăcut. Mi s-a părut o risipă de cuvinte poetice, aruncate in fraze si paragrafe nesfârșite. Ajungă sa ma pierd in descrieri si inlantuiri de cuvinte fara sens. Personajele mi s-au părut puse cu forțe in firul narativ inexistent, granita intre trecut si prezent inexistentă. Poate peste ceva timp o sa reiau cartea ca poate citind-o a doua oară, o voi intelege. Nu a fost asta de proasta încât sa o detest cu pasiune, cum a fost cazul Fluturi de "ilustra" Irina Binder, dar nici măcar destul de decenta cat sa ii dau doua stelute. E genul de roman pe care uiți ca l-ai citit.
June 29, 2025
Priviți ce am scris mai jos ca pe o recenzie:
Deșurubez becul ca să fie întuneric, beznă în cameră, trag perdeaua cu mickey mouse, draperiile grele și prăfuite care nu-s ale mele și care nu-mi plac și care mă dezgustă, vai, cât de tare pot să mă dezguste. Mă trântesc în pat, în patul care nu-i al meu, la mine e o saltea cu memorie, eu nu trăiesc în 2002, în anii '90, știți, eu m-am născut în 2005, sunt oare și eu un copil al tranziției? Simt un ghiont în coasta stângă, e un arc sărit, îl lovesc cu pumnul, cu dosul palmei, cu călcâiul, numai să iasă pe partea cealaltă, mă deranjează, știți, atât de tare. trag peste mine o plapumă, scămoșată, mi-e mai greață de ea decât de toate firimiturile de cipsuri chio de pe cearșaf, deasupra ei mai pun și o pătură pufoasă, e cu pikachu pe ea, dar are o gaură în loc de-un ochi, am ars-o cândva, nu știu, nu-mi aduc aminte să fi fumat aici, nu-mi aduc aminte să fi fumat deloc, știți, sigur nu eu am făcut-o, ci C. Îmi ridic tricoul, ciupit și el undeva în dreptul sfârcurilor, mă dezbrac și de pantaloni, trag de boxeri în jos, îi las lângă picioare. E atât de cald aici, atât de cald mi s-a făcut, eu stând cu mine, lângă mine, în mine. Au dat drumul și la căldură, da, dar e atât de rece țeava, atât de rece. Și sunt atât de singur, vă interesează, oare, pe voi asta? Bine, lăsați-l pe C., știu că e aici, lângă mine, dar nu trebuie să mi-o aduceți aminte întotdeauna, mă privește în ochi, stăm bot în bot, eu am părul un pic slinos, încâlcit, de vreo săptămână nu m-am mai spălat, el n-are nicio problemă, n-a arătat nicicând mai bine și se uită la mine, îmi zâmbește, mă ține de mână, mă strânge de degetul arătător, îmi simte pulsul. (nu mai știu de unde furasem chestia cu cochetăria masculină, dar nu mă gândeam niciodată la mine cât timp mă găteam, ci o făceam mai mereu pentru iubitele mele imaginare) Dar nu-i nimic. Închid ochii. Îl las în pace. Spune că-i mereu prezent, când de fapt tot ce face e un du-te vino agasant, trepidant, deranjant, numai când nu am nevoie de el, nici nu mai e nevoie să mă privesc în oglindă și apare, e la colțul fiecărei străzi, e la coadă la luca, e tolănit în odobescu, mănâncă noodleși pe o piatră vizavi de universitate, mă urmărește și mă găsește pretutindeni și mă enervează atât de tare, Îl urăsc atât de mult, îl iubesc atât de mult, e singurul în legătură cu care nu m-am putut hotărî niciodată, pentru că numai noi habar n-aveam, de fapt, ce ni se întâmplă, doar că ni se întâmplă ceva destul de frumos . Spun frumos, dar nu-i chiar așa, eu mai și exagerez, înfrumusețez, ornamentez, mă zgâiesc la absolut tot ce îmi trece prin minte (nu prin fața ochilor; la ce apare acolo mă strâmb, mă pun într-un picior, fac niște piruete până mi se desprinde talpa teneșilor, fac semnul păcii și o iau din loc). Azi-noapte am avut un vis frumos care s-a transformat în coșmar, pentru că l-am simțit ca pe-o premoniție, era ceva interzis, nici nu-mi poate trece așa ceva prin minte, știți eram atât de gelos. Se făcea că eram în ultima bancă, undeva într-o sală de clasă cu igrasie și tablă digitală. pe bancă scria ceva, mai bine îmi luam zilele decât să vin la flls sau, mă rog, ceva de genul. Mă uitam la prima bancă, erau acolo amândoi, îi și uitasem, dar erau împreună și nu se întorceau deloc la mine, se zgândăreau unul pe altul și nu-i interesa deloc cum mă simt eu când îi văd. Dar sunt egoist, am simțit visul ca pe-o viziune, atât de egoist, nici nu știu ce vreau pe bune de la viață. M-a întrebat C. ce am visat de am tresărit în halul ăla, și, ca să spun drept, mi se acrise de atâta sporovăială și poveste; povești aveam și eu gârlă, dar nu-i plictiseam niciodată pe alții cu ele; mi le spuneam când eram singur(ă) noaptea . E atât de ignorant C. cu privire la ce simt eu, la ce gândesc, îl interesează numai de binele lui, am deschis ochii acum iar și râde, se prăpădește de râs, aproape-și pierde respirația. Vede că m-am bosumflat și o tot ține încontinuu cu Mă rog, nu am venit să-ți împui capul cu reproșuri. Doar că... mă întreb... s-ar putea ca nici tu să nu știi pe ce lume trăiești. Adică, vreau să zic, înțelegi cât de cât ce ți se întâmplă? Uitați-l, uitați-l cum face, păcat că nu l-am lichidat când am avut ocazia, ar fi trebuit să ne despărțim de mult și nu în forma asta, de i-a rămas lui toată mintea asta bolnavă, of, și cât de rău îmi pare că poate l-am dezamăgit, știți doar, v-am spus, el este de fapt cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Dar n-are treabă, o rezolvăm și pe asta, la ce-mi trebuie o oglindă pe întuneric, oricum nu-mi folosește. Așa că iau oglinda, sparg oglinda, a dispărut C., nu pentru multă vreme, acum se odihnește un pic, dar va reveni, nu-i nicio îndoială, e plină lumea asta de oglinzi. E timpul să mă culc, poate cumva scap de toate legăturile astea bolnăvicioase, cu mine, cu C., cu ei toți de-mi populează visele și zilele și nu-mi dau, nu-mi dau sub nicio formă pace, sunt atât de obosit. Adorm. Au apărut ca-ntr-un Halloween al amintirilor, s-au destrămat în mii și mii de bucăți, le-am rumegat pe tăcute și abia după ceva timp am reușit să le diger, cu multă greutate, în minte, scuipând resturile greoaie pentru stomac.
Deșurubez becul ca să fie întuneric, beznă în cameră, trag perdeaua cu mickey mouse, draperiile grele și prăfuite care nu-s ale mele și care nu-mi plac și care mă dezgustă, vai, cât de tare pot să mă dezguste. Mă trântesc în pat, în patul care nu-i al meu, la mine e o saltea cu memorie, eu nu trăiesc în 2002, în anii '90, știți, eu m-am născut în 2005, sunt oare și eu un copil al tranziției? Simt un ghiont în coasta stângă, e un arc sărit, îl lovesc cu pumnul, cu dosul palmei, cu călcâiul, numai să iasă pe partea cealaltă, mă deranjează, știți, atât de tare. trag peste mine o plapumă, scămoșată, mi-e mai greață de ea decât de toate firimiturile de cipsuri chio de pe cearșaf, deasupra ei mai pun și o pătură pufoasă, e cu pikachu pe ea, dar are o gaură în loc de-un ochi, am ars-o cândva, nu știu, nu-mi aduc aminte să fi fumat aici, nu-mi aduc aminte să fi fumat deloc, știți, sigur nu eu am făcut-o, ci C. Îmi ridic tricoul, ciupit și el undeva în dreptul sfârcurilor, mă dezbrac și de pantaloni, trag de boxeri în jos, îi las lângă picioare. E atât de cald aici, atât de cald mi s-a făcut, eu stând cu mine, lângă mine, în mine. Au dat drumul și la căldură, da, dar e atât de rece țeava, atât de rece. Și sunt atât de singur, vă interesează, oare, pe voi asta? Bine, lăsați-l pe C., știu că e aici, lângă mine, dar nu trebuie să mi-o aduceți aminte întotdeauna, mă privește în ochi, stăm bot în bot, eu am părul un pic slinos, încâlcit, de vreo săptămână nu m-am mai spălat, el n-are nicio problemă, n-a arătat nicicând mai bine și se uită la mine, îmi zâmbește, mă ține de mână, mă strânge de degetul arătător, îmi simte pulsul. (nu mai știu de unde furasem chestia cu cochetăria masculină, dar nu mă gândeam niciodată la mine cât timp mă găteam, ci o făceam mai mereu pentru iubitele mele imaginare) Dar nu-i nimic. Închid ochii. Îl las în pace. Spune că-i mereu prezent, când de fapt tot ce face e un du-te vino agasant, trepidant, deranjant, numai când nu am nevoie de el, nici nu mai e nevoie să mă privesc în oglindă și apare, e la colțul fiecărei străzi, e la coadă la luca, e tolănit în odobescu, mănâncă noodleși pe o piatră vizavi de universitate, mă urmărește și mă găsește pretutindeni și mă enervează atât de tare, Îl urăsc atât de mult, îl iubesc atât de mult, e singurul în legătură cu care nu m-am putut hotărî niciodată, pentru că numai noi habar n-aveam, de fapt, ce ni se întâmplă, doar că ni se întâmplă ceva destul de frumos . Spun frumos, dar nu-i chiar așa, eu mai și exagerez, înfrumusețez, ornamentez, mă zgâiesc la absolut tot ce îmi trece prin minte (nu prin fața ochilor; la ce apare acolo mă strâmb, mă pun într-un picior, fac niște piruete până mi se desprinde talpa teneșilor, fac semnul păcii și o iau din loc). Azi-noapte am avut un vis frumos care s-a transformat în coșmar, pentru că l-am simțit ca pe-o premoniție, era ceva interzis, nici nu-mi poate trece așa ceva prin minte, știți eram atât de gelos. Se făcea că eram în ultima bancă, undeva într-o sală de clasă cu igrasie și tablă digitală. pe bancă scria ceva, mai bine îmi luam zilele decât să vin la flls sau, mă rog, ceva de genul. Mă uitam la prima bancă, erau acolo amândoi, îi și uitasem, dar erau împreună și nu se întorceau deloc la mine, se zgândăreau unul pe altul și nu-i interesa deloc cum mă simt eu când îi văd. Dar sunt egoist, am simțit visul ca pe-o viziune, atât de egoist, nici nu știu ce vreau pe bune de la viață. M-a întrebat C. ce am visat de am tresărit în halul ăla, și, ca să spun drept, mi se acrise de atâta sporovăială și poveste; povești aveam și eu gârlă, dar nu-i plictiseam niciodată pe alții cu ele; mi le spuneam când eram singur(ă) noaptea . E atât de ignorant C. cu privire la ce simt eu, la ce gândesc, îl interesează numai de binele lui, am deschis ochii acum iar și râde, se prăpădește de râs, aproape-și pierde respirația. Vede că m-am bosumflat și o tot ține încontinuu cu Mă rog, nu am venit să-ți împui capul cu reproșuri. Doar că... mă întreb... s-ar putea ca nici tu să nu știi pe ce lume trăiești. Adică, vreau să zic, înțelegi cât de cât ce ți se întâmplă? Uitați-l, uitați-l cum face, păcat că nu l-am lichidat când am avut ocazia, ar fi trebuit să ne despărțim de mult și nu în forma asta, de i-a rămas lui toată mintea asta bolnavă, of, și cât de rău îmi pare că poate l-am dezamăgit, știți doar, v-am spus, el este de fapt cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Dar n-are treabă, o rezolvăm și pe asta, la ce-mi trebuie o oglindă pe întuneric, oricum nu-mi folosește. Așa că iau oglinda, sparg oglinda, a dispărut C., nu pentru multă vreme, acum se odihnește un pic, dar va reveni, nu-i nicio îndoială, e plină lumea asta de oglinzi. E timpul să mă culc, poate cumva scap de toate legăturile astea bolnăvicioase, cu mine, cu C., cu ei toți de-mi populează visele și zilele și nu-mi dau, nu-mi dau sub nicio formă pace, sunt atât de obosit. Adorm. Au apărut ca-ntr-un Halloween al amintirilor, s-au destrămat în mii și mii de bucăți, le-am rumegat pe tăcute și abia după ceva timp am reușit să le diger, cu multă greutate, în minte, scuipând resturile greoaie pentru stomac.
June 3, 2021
Cecilia Ștefănescu mi-a atras atenția de la „Intrarea soarelui”. „Legături bolnăvicioase”, nu știu, n-aș putea vorbi despre o carte atât de frumoasă. Pentru că autoarea vorbește despre ceea ce are viața mai frumos în ea: libertatea. Libertatea manifestată prin iubire. Și, ohoh, cât de jucăuș scrie Ștefănescu!
June 27, 2015
Un roman de tot "kiki"
December 15, 2020
Întâi de toate, vreau să menționez că nu aș fi cumpărat cartea aceasta vreodată, am primit-o de la cineva. Probabil dacă aș fi găsit-o la bibliotecă, aș fi împrumutat-o cu gândul (pe care l-am avut și după ce am citit descrierea) că va fi relatată, mai mult, relația dintre Kiki și Alex. Dintre două fete.
Este prezentată în carte viața unei tinere, Kiki, alături de hobby-urile ei, gândurile sale, momente în cel mai mic și neînsemnat detaliu. Pentru cititor, căci pentru fată, totul a fost parte din lumea ei. Într-o anumită măsură, mi-a amintit de Ela, din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și de Otilia, "Enigma Otiliei". Toate trei au o anumită libertate pe care și-o însușesc din plin și evoluează prin intermediul relațiilor de dragoste.
Cartea este scrisă într-un mod întortocheat, aș putea spune, fraze lungi, descriptive, autoarea folosind foarte (foarte) multe cuvinte expresive pentru a ilustra orice, literalmente. M-a plictisit de-a lungul lecturii. Oh, să nu mai zic de gândurile împrăștiate fără vreun rost și fără vreo legătură cu altele, cu excepția "libertății" pe care o posedă protagonista!
Este prezentată în carte viața unei tinere, Kiki, alături de hobby-urile ei, gândurile sale, momente în cel mai mic și neînsemnat detaliu. Pentru cititor, căci pentru fată, totul a fost parte din lumea ei. Într-o anumită măsură, mi-a amintit de Ela, din "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și de Otilia, "Enigma Otiliei". Toate trei au o anumită libertate pe care și-o însușesc din plin și evoluează prin intermediul relațiilor de dragoste.
Cartea este scrisă într-un mod întortocheat, aș putea spune, fraze lungi, descriptive, autoarea folosind foarte (foarte) multe cuvinte expresive pentru a ilustra orice, literalmente. M-a plictisit de-a lungul lecturii. Oh, să nu mai zic de gândurile împrăștiate fără vreun rost și fără vreo legătură cu altele, cu excepția "libertății" pe care o posedă protagonista!
June 2, 2024
"Aunque pasábamos los días y las noches juntas y nos llegábamos a contar muchas intimidades, solo seguíamos siendo dos compañeras amables la una con la otra. Todavía no le había dicho cuanto la amaba. Continuaba siendo muy reservada..."
Es una historia de pasión y amor entre dos mujeres estudiantes de Rumanía. La protagonista describe su relación con la enigmática Alex y, a la vez, rememora su historia de vida y el descubrimiento de su lesbianismo.
Es una novela que oscila entre el pasado y el presente con un estilo dispar. Recomiendo leerlo con tranquilidad para disfrutar el libro y no perderse entre tantos enredos.
Es una historia de pasión y amor entre dos mujeres estudiantes de Rumanía. La protagonista describe su relación con la enigmática Alex y, a la vez, rememora su historia de vida y el descubrimiento de su lesbianismo.
Es una novela que oscila entre el pasado y el presente con un estilo dispar. Recomiendo leerlo con tranquilidad para disfrutar el libro y no perderse entre tantos enredos.
May 25, 2018
Una desilusión generalizada invade todo el relato o acaso se trata de la nostalgia de lo que aún no ha llegado a ocurrir, con una belleza estilística que embriaga y sorprende. Ştefănescu demuestra tener una sensibilidad singular y una maestría narrativa que traspasa fronteras
Crítica completa en: https://alibreria.com/2018/05/25/rela...
Crítica completa en: https://alibreria.com/2018/05/25/rela...
May 15, 2018
Din seria what was all the hype even about? abandonata dupa 60 de pagini. M-a lasat cu un gust si mai amar decat filmul.
June 28, 2025
n-am mai citit de mult o carte cu atât entuziasm, așa, pe nerăsuflate. o primisem în urmă cu o lună, la bookfest, de la C. era cadoul unei noi (și literare, și literate!) prietenii, că ne-am găsit cu greu, ce-i drept, pe băncile facultății.
cu toate că exista o ecranizare a cărții (de niște ani buuuni), pelicula ciopârțește scriitura, extrăgând cu penseta câteva frânturi sugestive. deci nu, nu e mai bine să vezi mai întâi filmul când vine vorba de cartea asta.
Cecilia ne poartă în universul tinerelor proaspăt “capitaliste” (de la Litere!), urmărind-o pe Kiki, prin toate pieile identitare, în încercarea firească de a face pace cu sufletul. romanul focalizează astfel o poveste de dragoste simpăticuță, copilăroasă, naivă, dar sinceră (și mai adăugați voi adjective), între două fete. alternând între sexul pătat (se poate înlocui cu murdar) cu un tânăr artist pe nume Renato și iubirea pe care o nutrește față de o Alex, Kiki se confruntă cu o veșnică luptă interioară.
o carte despre alegeri, despre tinerețe, despre haosul lăuntric, despre o homosexualitate blândă — acel du-te-vino amoros specific vârstei —, însă nimic forțat, nimic șocant, nimic mult prea prea sau prea nu prea. Cecilia găsește rețeta perfectă pentru a descrie emoțiile personajului principal (și ale vocii sale), într-o carte nu foarte lungă, dar închegată, cu descrieri nu prea prea sau prea nu prea (așa cum am tot văzut prin alte recenzii), ci îndeajuns de bine articulate.
aș mai fi scris mult și bine, dar nu știu care este limita de caractere (cu semne? fără semne?) (:
mai spun că, într-un final, am aflat și eu cine și cum vorbește. aici îi mulțumim iarăși lui C. pentru că m-a luminat. iar cartea merită din plin ale mele 4 stele. cu siguranță se va reciti!
cu toate că exista o ecranizare a cărții (de niște ani buuuni), pelicula ciopârțește scriitura, extrăgând cu penseta câteva frânturi sugestive. deci nu, nu e mai bine să vezi mai întâi filmul când vine vorba de cartea asta.
Cecilia ne poartă în universul tinerelor proaspăt “capitaliste” (de la Litere!), urmărind-o pe Kiki, prin toate pieile identitare, în încercarea firească de a face pace cu sufletul. romanul focalizează astfel o poveste de dragoste simpăticuță, copilăroasă, naivă, dar sinceră (și mai adăugați voi adjective), între două fete. alternând între sexul pătat (se poate înlocui cu murdar) cu un tânăr artist pe nume Renato și iubirea pe care o nutrește față de o Alex, Kiki se confruntă cu o veșnică luptă interioară.
o carte despre alegeri, despre tinerețe, despre haosul lăuntric, despre o homosexualitate blândă — acel du-te-vino amoros specific vârstei —, însă nimic forțat, nimic șocant, nimic mult prea prea sau prea nu prea. Cecilia găsește rețeta perfectă pentru a descrie emoțiile personajului principal (și ale vocii sale), într-o carte nu foarte lungă, dar închegată, cu descrieri nu prea prea sau prea nu prea (așa cum am tot văzut prin alte recenzii), ci îndeajuns de bine articulate.
aș mai fi scris mult și bine, dar nu știu care este limita de caractere (cu semne? fără semne?) (:
mai spun că, într-un final, am aflat și eu cine și cum vorbește. aici îi mulțumim iarăși lui C. pentru că m-a luminat. iar cartea merită din plin ale mele 4 stele. cu siguranță se va reciti!
February 28, 2017
Maybe I'll revise later the rating, but first impression is that (e.g. I did not liked it, thus the 1 star rating).
Later edit: Some random thoughts about it:
- I had the feeling it (the actual story) did not started, even after I have read more than half of it
- Even though I appreciate novels centered around feelings, emotions or non-tangible elements, I need them to have a proper story going on; Random thoughts and lengthy monologues (which made the bulk of this novel), are good for non-fiction;
- I hope the movie is better than this, at least that a little bit of a plot/story have been created by the director.
- The best part about it was that it was short.
Later edit: Some random thoughts about it:
- I had the feeling it (the actual story) did not started, even after I have read more than half of it
- Even though I appreciate novels centered around feelings, emotions or non-tangible elements, I need them to have a proper story going on; Random thoughts and lengthy monologues (which made the bulk of this novel), are good for non-fiction;
- I hope the movie is better than this, at least that a little bit of a plot/story have been created by the director.
- The best part about it was that it was short.
May 14, 2023
Un roman care se înscrie perfect în tradiția douămiistă și care reprezintă probabil primul roman lgbt+ românesc pe față. Totuși lipsește ceva, poate coeren��a, poate un narator care să fie mai mult decât un personaj ratat, dar ceva-ul acesta lipsa dăunează calității prozei de față.
April 2, 2019
Crítica completa:
https://hayunalesbianaenmisopa.com/20...
https://hayunalesbianaenmisopa.com/20...
March 11, 2019
"Legături bolnăvicioase" - o carte despre explorare. Am găsit-o interesantă prin universul creat cu detalii alese atent.
July 14, 2022
Nope.
It was boring and quite bad, I don't know. Probably not the book for me, who knows, but it was such a chore to read it.
It was boring and quite bad, I don't know. Probably not the book for me, who knows, but it was such a chore to read it.
May 9, 2023
Personajul principal are nevoie de un psiholog. Save yourself some time and read something else. Si nu e vorba de situatia creata intre personaje, ci de 1. cum e scrisa toata povestea de vrea sa o spuna 2. e un fel de Porno dar scris mult mai oribil decat Irvine a facut-o. Un roman foarte prost.
July 5, 2022
Obsessionada i atacada personalment
August 24, 2022
Cartea asta, of, ar fi atâtea de spus despre ea, și bune și rele. Eu am citit ediția din 2002, cre că e chiar ediția princeps de la paralela 45, cu textul lui Gh. Crăciun pe spate și o poză cu autoarea pe copertă. Adică fără spoilere, fără influența filmului, cum e ediția de la polirom top 10+ de mai târziu - unde scrie pe spate de la bun început că personajul principal se numește Kiki și avem poză cu actrițele pe copertă. Și asta schimbă cu totul experiența lecturii, pentru că tot textul e construit ca să afli abia în ultimele 2 capitole că naratoarea e Kiki. O decizie nu foarte inspirată sau bine executată, de altfel, dar oricum.
Cartea asta e un roman cult al anilor 2000, pe tot internetul lumea vorbea obsesiv despre el în adolescența mea, toate listele de lectură ale fetelor edgy de pe forumuri de fan-fiction includeau și legături bolnăvicioase. Era o modă, asta-i clar.
Eu am văzut mai întâi filmul, acum doi ani, și mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut nostalgic și wholesome. Mă așteptam la ceva asemănător când am deschis cartea, însă filmul se inspiră doar foarte vag din ea.
În film, e vorba de un triunghi amoros între Alex, Kiki, și Sandu, fratele lui Kiki. În carte nici pomeneală de așa ceva, incestul e sugerat mai mult ca o glumă și Sandu apare vreo 2 pagini în toată cartea, nu e personaj principal.
În carte, o avem pe Kiki pe post de unreliable narrator care scrie fantezii și vise și amintiri din copilărie intercalate. Cronologia e praf, se amestecă planuri, nu ne prea dă repere temporale ca să o putem reconstrui noi și sincer nici nu cred că e important.
Nu știu nici dacă Cecilia Ștefănescu a avut un plan când a scris cartea sau a improvizat pe parcurs, adică nu știu dacă e scrisă prost intenționat sau nu. Structura e destul de anapoda și marele reveal că Kiki e de fapt schizo și vorbește despre sine la persoana a III-a vine cam târziu în carte ca să mai producă vreo emoție în cititor. Putea la fel de bine să o lase pe Kiki să fie prietena ei imaginară din copilărie și naratoarea să aibă alt nume și nu se pierdea nimic din poveste, părerea mea. A încercat ea ceva acolo, dar nu i-a prea ieșit.
Povestea principală e povestea de iubire dintre Kiki și Alex, restul sunt detalii atmosferice și jocuri de cuvinte. Kiki își descoperă identitatea safică, dar nu e în stare să și-o asume până la capăt, de unde și drama. Alex, sătulă de incertitudine, se mută înapoi la părinții habotnici în provincie și până la urmă se mărită și devine "normală". Cel mai mult mi-a plăcut personajul lui Sergiu (care nu apare în film), amicul gay care veghează asupra lui Kiki, îi dă sfaturi, încearcă să o ghideze, dar vede că nu e pregătită to live the full lifestyle.
Mi-a plăcut modul în care e scrisă cartea (stilistic, nu structural), limbajul jucăuș, autoironia, felul în care sare de la una la alta aparent fără nicio legătură, diminutivele, referințele la comunism și copilăria în comunism, limbajul inspirat pe alocuri din cel folosit în comunsim, senzația de casă de păpuși în care se desfășoară acțiunea, Bucureștiul studențesc ca o mare cutie cu jucării.
E, în primul rând, o carte queer, care ne oferă o idee despre cum era să fii "ciudat" în anii 2000, care era atitudinea, cum era societatea, care mai erau slur-urile. Nu cred că autoarea a știut, când a scris-o, că oferă speranță și reprezentare tinerilor lgbt. Sincer, cred că a vrut doar să scrie o carte edgy și a aruncat acolo elemente de toate felurile, de la incest la boli mentale la (gasp!) homosexualitate. Sau a folosit elementele edgy tocmai ca să justifice faptul că scrie despre homosexualitate. În orice caz, e bine că a scris-o. I personally enjoyed it, cu bune cu rele.
Cartea asta e un roman cult al anilor 2000, pe tot internetul lumea vorbea obsesiv despre el în adolescența mea, toate listele de lectură ale fetelor edgy de pe forumuri de fan-fiction includeau și legături bolnăvicioase. Era o modă, asta-i clar.
Eu am văzut mai întâi filmul, acum doi ani, și mi-a plăcut foarte mult, mi s-a părut nostalgic și wholesome. Mă așteptam la ceva asemănător când am deschis cartea, însă filmul se inspiră doar foarte vag din ea.
În film, e vorba de un triunghi amoros între Alex, Kiki, și Sandu, fratele lui Kiki. În carte nici pomeneală de așa ceva, incestul e sugerat mai mult ca o glumă și Sandu apare vreo 2 pagini în toată cartea, nu e personaj principal.
În carte, o avem pe Kiki pe post de unreliable narrator care scrie fantezii și vise și amintiri din copilărie intercalate. Cronologia e praf, se amestecă planuri, nu ne prea dă repere temporale ca să o putem reconstrui noi și sincer nici nu cred că e important.
Nu știu nici dacă Cecilia Ștefănescu a avut un plan când a scris cartea sau a improvizat pe parcurs, adică nu știu dacă e scrisă prost intenționat sau nu. Structura e destul de anapoda și marele reveal că Kiki e de fapt schizo și vorbește despre sine la persoana a III-a vine cam târziu în carte ca să mai producă vreo emoție în cititor. Putea la fel de bine să o lase pe Kiki să fie prietena ei imaginară din copilărie și naratoarea să aibă alt nume și nu se pierdea nimic din poveste, părerea mea. A încercat ea ceva acolo, dar nu i-a prea ieșit.
Povestea principală e povestea de iubire dintre Kiki și Alex, restul sunt detalii atmosferice și jocuri de cuvinte. Kiki își descoperă identitatea safică, dar nu e în stare să și-o asume până la capăt, de unde și drama. Alex, sătulă de incertitudine, se mută înapoi la părinții habotnici în provincie și până la urmă se mărită și devine "normală". Cel mai mult mi-a plăcut personajul lui Sergiu (care nu apare în film), amicul gay care veghează asupra lui Kiki, îi dă sfaturi, încearcă să o ghideze, dar vede că nu e pregătită to live the full lifestyle.
Mi-a plăcut modul în care e scrisă cartea (stilistic, nu structural), limbajul jucăuș, autoironia, felul în care sare de la una la alta aparent fără nicio legătură, diminutivele, referințele la comunism și copilăria în comunism, limbajul inspirat pe alocuri din cel folosit în comunsim, senzația de casă de păpuși în care se desfășoară acțiunea, Bucureștiul studențesc ca o mare cutie cu jucării.
E, în primul rând, o carte queer, care ne oferă o idee despre cum era să fii "ciudat" în anii 2000, care era atitudinea, cum era societatea, care mai erau slur-urile. Nu cred că autoarea a știut, când a scris-o, că oferă speranță și reprezentare tinerilor lgbt. Sincer, cred că a vrut doar să scrie o carte edgy și a aruncat acolo elemente de toate felurile, de la incest la boli mentale la (gasp!) homosexualitate. Sau a folosit elementele edgy tocmai ca să justifice faptul că scrie despre homosexualitate. În orice caz, e bine că a scris-o. I personally enjoyed it, cu bune cu rele.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Read
December 11, 2021O recitesc acum a doua oară şi îmi plac descrierile Bucureştiului, ale adolescentei în diferite căutări şi în special momentele de iubire cu prietena ei, Alex. Pe alocuri are remarci fatphobice şi (culmea) homofobe în special când vorbeşte de nişte relații dintre bărbați, deşi recunoaşte timid că există o ipocrizie în relația ei cu Alex.
Într-adevăr, firul narativ e întortocheat, cu greu te prinzi de acțiune din pricina trecerilor temporale, şi la un moment dat nici n-am mai ştiut cine relatează povestea, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă există un alt povestitor în afară de Kiki.
Cu toate astea, trebuie subliniat că este un roman care, de altfel, descrie o relație queer românească de la începutul anilor 2000 într-un cadru studențesc (uneori cu mici accente elitiste), ceea ce este rar şi pe de o parte atât de frumos, lucru care m-a bucurat. Mi se pare o noutate poate trecută cu vederea la vremea respectivă şi neanalizată prin această lentilă, însă pe mine mă uimeşte o relatare scriitoricească într-o Românie homofobă a acelor timpuri, pe care o regăseşti şi azi. Pentru asta o să mai revin la această carte când doresc descrieri dintr-un ochi literar adolescentin ce descoperă dragostea în oraşul cenuşiu, printre cărți şi dileme ale vieții.
Mai țin sā menționez că se vede o lipsă a educației relaționare şi lgbtq+ din acele timpuri, care din păcate există şi azi, exemplul fiind al tinerelor bisexuale sau lesbiene ce îşi astupă iubirea pentru alte femei, iar astfel de întâlniri se întâmplă târziu, dacă se întâmplă şi pot fi foarte dureroase. Heteronormativitatea compulsivă a societății noastre poate fi, astfel, un alt motiv pentru care anumite lucruri se întâmplă şi cu protagonistele noastre (vezi Kiki ce şi-a dat seama cu greu de adevăratele ei sentimente pentru Alex). Este dulce-amar să o vezi pe Kiki cum se tot gândeşte la Alex, chiar şi după atâta timp, iar băieții sunt doar nişte trecători în poveştile ei de dragoste.
În final, îi poate mulțumesc Ceciliei Ştefănescu că a pus pe masă o aşa relatare, necunoscând intențiile de justiție socială, însă apreciind rezultatul final.
Într-adevăr, firul narativ e întortocheat, cu greu te prinzi de acțiune din pricina trecerilor temporale, şi la un moment dat nici n-am mai ştiut cine relatează povestea, ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă există un alt povestitor în afară de Kiki.
Cu toate astea, trebuie subliniat că este un roman care, de altfel, descrie o relație queer românească de la începutul anilor 2000 într-un cadru studențesc (uneori cu mici accente elitiste), ceea ce este rar şi pe de o parte atât de frumos, lucru care m-a bucurat. Mi se pare o noutate poate trecută cu vederea la vremea respectivă şi neanalizată prin această lentilă, însă pe mine mă uimeşte o relatare scriitoricească într-o Românie homofobă a acelor timpuri, pe care o regăseşti şi azi. Pentru asta o să mai revin la această carte când doresc descrieri dintr-un ochi literar adolescentin ce descoperă dragostea în oraşul cenuşiu, printre cărți şi dileme ale vieții.
Mai țin sā menționez că se vede o lipsă a educației relaționare şi lgbtq+ din acele timpuri, care din păcate există şi azi, exemplul fiind al tinerelor bisexuale sau lesbiene ce îşi astupă iubirea pentru alte femei, iar astfel de întâlniri se întâmplă târziu, dacă se întâmplă şi pot fi foarte dureroase. Heteronormativitatea compulsivă a societății noastre poate fi, astfel, un alt motiv pentru care anumite lucruri se întâmplă şi cu protagonistele noastre (vezi Kiki ce şi-a dat seama cu greu de adevăratele ei sentimente pentru Alex). Este dulce-amar să o vezi pe Kiki cum se tot gândeşte la Alex, chiar şi după atâta timp, iar băieții sunt doar nişte trecători în poveştile ei de dragoste.
În final, îi poate mulțumesc Ceciliei Ştefănescu că a pus pe masă o aşa relatare, necunoscând intențiile de justiție socială, însă apreciind rezultatul final.
June 5, 2018
Un auténtico galimatías que no ha acabado de convencerme. Estilísticamente aprovechable, eso sí.
Read
January 31, 2019Ok
November 29, 2023
N-am înțeles nimic din el.
4 stele
4 stele
December 9, 2020
O carte de 2 lei!!!!! I-aș da ZERO dacă aș putea.
Am văzut filmul și mi-am zis că cartea trebuie să fie cel puțin la fel de interesantă. Mare greșeală.
Cartea nu are un fir narativ, pur și simplu sunt istorisiri și descrieri trântite aiurea.
Autoarea vrea să demonstreze 2 chestiuni:
1. A citit o grămadă de cărți și e "doxă" de cultură. Iar tu cititorule ești un incult dacă nu înțelegi la ce se referă. (Ex. Nu știi cine e Maria Callas? Ești un prost... Sunt sute de astfel de exemple)
2. Habar nu are să scrie, chiar ea face o analogie în carte despre un maestru care îi propune să fie critic de carte. Asta e autoarea, un amărât de cititor, nicidecum un scriitor.
Nu recomand această carte. E o pierdere de timp. Filmul în schimb e interesant, însă nu are nicio treabă cu cartea. Autoarea e extrem de arogantă și parvenită. Astfel de autori nu ar trebui publicați. Există blog!
Am văzut filmul și mi-am zis că cartea trebuie să fie cel puțin la fel de interesantă. Mare greșeală.
Cartea nu are un fir narativ, pur și simplu sunt istorisiri și descrieri trântite aiurea.
Autoarea vrea să demonstreze 2 chestiuni:
1. A citit o grămadă de cărți și e "doxă" de cultură. Iar tu cititorule ești un incult dacă nu înțelegi la ce se referă. (Ex. Nu știi cine e Maria Callas? Ești un prost... Sunt sute de astfel de exemple)
2. Habar nu are să scrie, chiar ea face o analogie în carte despre un maestru care îi propune să fie critic de carte. Asta e autoarea, un amărât de cititor, nicidecum un scriitor.
Nu recomand această carte. E o pierdere de timp. Filmul în schimb e interesant, însă nu are nicio treabă cu cartea. Autoarea e extrem de arogantă și parvenită. Astfel de autori nu ar trebui publicați. Există blog!
January 30, 2023
3.5*
What a nostalgic trip...
Un jurnal intim, o fereastră către mintea personajului principal - cu limita estompată între vis și realitate.
What a nostalgic trip...
Un jurnal intim, o fereastră către mintea personajului principal - cu limita estompată între vis și realitate.
Despărțirea noastră va semăna, mai știam de pe atunci, cu orele de somn ale după-amiezilor din copilărie: dormi profund, visezi, te zvârcolești de câteva ori și, când te trezești, constați ca lucrurile au rămas la fel în lipsa ta; poate doar puțin mai multă ordine, dar, în rest, ești aceeași grămăjoară de carne ambulantă.
October 19, 2017
A fost cea mai proastă carte românească citită de mine în anul curent. Mi-a plăcut ideea de libertate, relația dintre Kiki și Alex, deși nici măcar n-am înțeles cine era Kiki, în primă fază. Cu toate astea, a fost o lectură ușoară, dar nu pe gustul meu.
Dar îmi place Bucureștiul vechi.
Dar îmi place Bucureștiul vechi.
August 14, 2024
Ceva rău
November 19, 2025
nu mai zic nimic
January 10, 2009
it's great....it's something else
Displaying 1 - 27 of 27 reviews