Se citește super repede cartea asta, încearcă să dezbată multe probleme și aproape că nu-i iese nimic.
Context: Anul 2008. Maravan locuiește în Suedia, e ajutor de bucătar și solicitant de azil din Sri Lanka. Părinții i-au murit, iar familia pe care o mai are trăiește încă în țara lui natală, o țară supusă unui război civil. Însă, în urma unei greșeli (făcută pentru a impresiona o fată), rămâne chiar și fără acest job. Are nevoie de bani să își ajute familia, dar în poziția sa, ii este greu să găsească ceva.
În câțiva pași, ia loc Love food, un fel de bucătărie ambulanta, cu preparate afrodisiace.
Totul se datorează unui război crud pentru unii, dar văzut ca prilej de îmbogățire pentru alții..
Deci avem 2 planuri întrepătrunse: cel al lui Maravan, afectat direct de război, din postura unui tamil și alții, afaceriști, care văd războiul ca pe o afacere, mai ales într-o perioadă în care criza afecta aproape orice acțiune.
Ele se întrepătrund când Maravan ajunge să gătească pentru oamenii ăștia. Deci: bucătărie indiană, războiul civil din Sri Lanka, criza economică. Când discutat războiul, când marea pasiune a lui Maravan: gătitul.
Sincer, dacă nu știam câte ceva despre războiul ăsta, mare lucru oricum nu cred că aș fi înțeles despre el din carte. A fost prezentat prin preajma unor afaceri dubioase și cam atât. Superficial, de umplutură.
În schimb, bucătăria și modul de preparare... Paragrafe întregi! Înghițeam în sec de poftă, mă enervam că îmi scrie pagini întregi numai despre asta și tot așa.
N-a durat mult să o citesc, nu m-am atașat de niciun personaj, nu mi s-au părut bine dezvoltate, parcă trebuia să mi-i conturez eu după placul meu și imaginația mea. M-a plictisit și m-a făcut să-mi fie poftă de curry, cam atât.