„Pe vremea aceea, mi-era frica de tacere si nu percepeam ca nu e nimic rau sa ramai tacut in mijlocul unei conversatii, sau chiar sa nu existe conversatie intre doua persoane care merg una langa alta. Tacerea e ca marea. Ne invaluie si ne poate scufunda, daca nu stim sa luptam cu ea; dar ne poate si legana, daca pierdem frica si ne lasam dusi. In cazul amandurora, mare si tacere, nimic nu-i mai rau decat sa dam din brate cuprinsi de panica.“ (Rui Zink)
Rui Barreira Zink is a professor at New University of Lisbon, where he graduated in Portuguese Studies and obtained the PhD in Portuguese Literature. Reader of Portuguese at the University of Michigan (1989/90).
Author of several books, among trials and fiction, the novel stresses Hotel Lusitano (1987), Apocalypse Nau (2000), The Substitute (1999) and The Surfers (2001), and the books of account the reality now Color (1988) and Spider-Man (1994), "The Anibaleitor" (2006). Cooperating with the press and made literary translation.
Rui Zink received the Award of P.E.N. Portuguese Club, the novel Davida Divine (2005), has represented the country in events like the Biennial of São Paulo, the Book Fair in Tokyo or the Edimburgh Book Festival.
„În fine, poate că nu fusese deloc așa. Eu, când încep să fac speculații, am o oarecare tendință de a exagera”
„La ce servesc cărțile? [...] Perfecta armă albă. Nici un polițist din lume nu te va închide pentru că ai o carte în mână. Dar dacă ești suficient de rapid și ai încheietura mâinii fermă, poți scoate cu o carte ochiul oricărui adversar”
„Pe vremea aceea nu știam că o carte uzată este mult mai bogată decât o carte nouă. O carte uzată este o carte *citită*. Spunea cineva că într-o carte se află o persoană? Păi, în una la mâna a doua se află două. Două persoane acolo înăuntru. Toate cadourile ar trebui să fie așa. O parte din noi înșine”
Simples e cru, mas muito cativante. O narrador-autor levanta a polémica sempre que pode, mas ainda assim vê-se que valoriza sobretudo a vida, a palavra e a história que percorre. Trata-se de uma boa obra para conhecer o estilo do autor.
O Zink nunca me deixa ficar desiludida. A sua escrita é tão característica. Gosto do humor que utiliza na sua escrita. Gostei de todos os livros que li dele e, segundo me parece, só me faltam dois por ler.