Numită de popor „mama răniților” și „regina-soldat” pentru atitudinea ei bravă din Primul Război Mondial, Maria, regină a României, este și astăzi una dintre cele mai iubite și respectate figuri ale monarhiei române. Pe lângă faptul că a lucrat pe front, în spitale de campanie, și a coordonat activitatea unor fundații de caritate, regina este cunoscută și pentru activitatea diplomatică asiduă pe care a dus-o în favoarea României, după terminarea Primului Război Mondial, dar și pentru faptul că a fost o iubitoare și o susținătoare a artelor. Memoriile acoperă intervalul 1875-1918 (vol I: 1875-1892, vol. II: 1893-1914, vol. III: 1914-1918), care a inclus ani hotărâtori pentru istoria României (izbucnirea Primului Război Mondial, Marea Unire), fiind și o perioadă în care regina Maria s-a remarcat printr-o deosebită implicare în direcția promovării României.
Marie of Romania (Marie Alexandra Victoria), previously Princess Marie of Edinburgh, was a British Princess by birth and Romanian Queen by marriage.
She was the eldest daughter of Prince Alfred, Duke of Edinburgh, and Grand Duchess Maria Alexandrovna of Russia. Her father was the second-eldest son of Queen Victoria and Prince Albert of Saxe-Coburg-Gotha. Her mother was the only surviving daughter of Alexander II of Russia and Maria Alexandrovna of Hesse. She was baptised in the Private Chapel of Windsor Castle on 15 December 1875 and her godparents were the Empress and Tsarevitch of Russia, the Duchess of Saxe-Coburg and Gotha, the Princess of Wales and the Duke of Connaught. As her father was in the Royal Navy, she spent much of her early childhood abroad, particularly in Malta.
O autobiografie foarte interesantă, scrisă la începutul anilor '30 de regina Maria. Primul volum acoperă copilăria și adolescența sa, până la căsătoria cu Ferdinand, principele moștenitor al României; al doilea, până la înscăunarea lui Ferdinand, iar al treilea, perioada războiului.
E scrisă frumos, se citește lesne; regina era dăruită, după cum apreciase și Carmen Sylva (Regina Elisabeta, soția regelui Carol I, căreia Maria îi spune „Aunty”); ba chiar, aș spune, mai dăruită decât Carmen Sylva -- alege epitete surprinzătoare, Scoția e o țară „brumată”, o frumusețe de femeie are picioarele „mici și inutile”.
Deși se plânge la un moment dat că nu are memorie bună și din cauza asta n-a avut cine știe ce succese la învățătură, Maria reține absolut tot felul de detalii -- ce s-a mâncat la nu știu ce sindrofie, cine a fost, cu ce erau îmbrăcați etc. Are o putere de observație foarte mare și îmi dă senzația unei inteligențe foarte sistematice și calculate, care nu se înflăcărează ușor, ca Aunty. Pe de altă parte, puțin demnă de încredere în anumite pasaje -- întâlnirea cu Ferdinand-„Nando” e cam romanțată, nu s-au iubit și căsătoria a fost nefericită, sau cel puțin nu a fost o sursă de împlinire sufletească pentru Marie.
Într-un fel, de așteptat; nepoata marii regine Victoria și a țarului Alexandru al II-lea „Eliberatorul” dusese viața sportivă a copiilor englezi de familie bună, mult sport, multă călărie, totul în aer liber, mai puțină școală. Când este aruncată pe „piața de prințese”, la doar 16 ani, nu știa nimic despre lume; era pur și simplu sortită să devină o mamă de „import” (ca și maică-sa, ca și Aunty, ca și nora sa, Elena a Greciei), într-o țară unde femeile nu aveau drepturi politice nici măcar ca regine.
Carmen Sylva nota undeva mâhnită că pentru o regină trebuie doar trei calități -- frumusețe, bunătate și fertilitate. Ca și regina-poetă, Marie era pe deasupra și inteligentă; dar spre deosebire de aceasta și-a pus mintea nu în slujba literelor și artelor, ci politicii, chiar neoficial.
Cat de " cool " poate fi ca Regina Victoria sa nu fie un personaj istoric important, ci bunica ta? Sau ca Imperiul Tarist sa nu fie o forta de temut, ci familia ta? Cum ar fi ca verisorii - toti- sa fie printi si printese? Pai, frumos, desigur. De vis chiar. Dar stiati ca si in viata unei regine cel mai frumos taram e copilaria? Regina Maria isi descrie copilaria cu o vadita nostalgie, o aseamana Raiului si ii acorda un spatiu generos ( aproape in intregime, un volum- din trei!). Spre mirarea mea, exista si printese care prefera calaria si nu pianul, prefera aventurile in natura si nu poeziile. Citind memoriile Reginei Maria, aflu ca, in Anglia, educatia in familia regala pune accent pe sport si educatia militara a baietilor. Dar mai aflu si (multe) altele. De exemplu, mereu m-am intrebat cum se impaca printesele cu mariajul aranjat de parinti, mai ales cand casatoria implica stramutarea definitiva de pe taramul natal. Regina Maria se opreste adesea si dureros de sincer asupra acestui aspect, uneori descrierea dorului sfasietor dupa tot ce a insemnat Anglia si viata ei acolo capata sonor, strigatul chinuitor al exilatei razbatand printre randuri. Poate fi de condamnat, mai ales cand " soarta ma dusese intr-o tara indepartata unde totul era in formare, unde fiece pas inainte insemna o sfortare grea"? Admiratia pentru Regina e cu atat mai mare cu cat plecand dintr-o cultura ce oglindea " desavarsirea ce n-o puteau infaptui decat numeroase generatii de civilizatie imbelsugata" alege sa nu priveasca inapoi, ci numai sa paseasca "voiniceste inainte, fara ragaz, fara sfarsit". Memoriile Reginei constituie nu doar un izvor de consemnari istorice, dar si un studiu comparat al culturilor vremii. Prin intermediul ei pasim in lumea de basm a marilor palate regale si imperiale europene si cunoastem totodata alte fatete ( poate mai umane) ale personajelor si situatiilor ( prezentare subiectiv, desigur) studiate la orele de istorie.
Din pacate, mult prea repetitiva. Recomand volumul "Jurnal de razboi" si niste variante mai bine editate despre primii ani petrecuti in Romania. Sunt socante restrictiile traite ca tanara sotie.
This is actually a three-volume set. Marie of Romania was the granddaughter of Queen Victoria, the eldest daughter of Victoria's second son, Alfred. She was eventually "married to" (she accepted his proposal, but it was most likely that she was put in his way constantly so that he would propose). She married him at 17 and left her cozy, tight-knit family for the unknowns of a strange country. This was what had happened to her mother, the daughter of Alexander II of Russia and after having been in the country for a while she began to understand her mother much better.
She is a wonderful writer. I had a hard time putting each volume aside. She doesn't skim on the bad things but keeps reminding us how she is an optimist. Each volume gives wonderful views of kings, queens, emperors and other royalty as people rather than royalty. Her father, when he was available - he was Royal Navy so had to go with the fleet - would blacken some of the rooms of the "house" and hide in a corner while the girls - the son was sent to Germany for his education - crept through the rooms, at any time expecting "the monster" to jump out at them. They loved it. Their Russian uncles unbend and gossip and tickle and romp. Her cousin Wilhelm II of Germany is a tyrant, pompous and military. Marie is royal but she never takes advantage of it or sees it as separating herself from others. She became the "Mother of Romania" during WWI and a popular figure for charities later.
Her visits with Grandmamma Queen (Queen Victoria) as a different view of the woman than we popularly have. Victoria was actually very shy and would not entirely know what to do with her grandchildren when they visited (amazing since she had nine children of her own!) She is a tiny figure, uncertain of herself when in their company.
Marie's mother kept her girls basically uneducated and naive so that they never had a view of the real world until they were out in it. Marie keeps stressing this and how basically "shocking" it was when she got married and moved away from home.
Her life is fascinating and her writing marvelous. Although it is 3 volumes, it reads quickly and goes down easily. And her anecdotes about the courts of Europe are fascinating. Anyone who has the time and is interested in European history during the first part of the 20th century should read it. (It does help if you have an understanding of the relationships of the various royal houses so you can keep uncles and aunts, cousins, blood-related or marriage-related relatives straight. Marie does not provide a family tree and often just mentions in passing exactly how a person is related.)
"Povestea vietii mele", carte de memorii scrisa, prin anii 1930, de Regina Maria a Romaniei, nepoata Reginei Victoria a Angliei, dupa tata, si nepoata Tarului rus Alexandru al II-lea, dupa mama, este o carte care m-a impresionat profund.
Primul volum incepe asa: "Adeseori mi s-a cerut sa o scriu si intotdeauna am ezitat sa fac aceasta, din atat de multe motive! (...) Intotdeauna m-am intrebat din ce unghi ar trebui sa-mi spun povestea, stiind ca intr-o anumita masura trebuie sa imi cantaresc cuvintele, voind totusi sa fie pe cat de precise si de adevarate posibil; nu doresc sa fie nici prea uscate, dar nici nu vreau sa fie prea inflacarate; sentimentele nu trebuie sa puna stapanire pe mine. Intr-un fel, as dori sa privesc inapoi ca si cum as spune povestea altcuiva; as prefera aproape sa o scriu la persoana a treia, dar ar insemna sa ma prefac, si nu m-am prefacut niciodata. In toata viata mea am fost aproape periculos de sincera si nu ma pot indeparta de acea sinceritate absoluta". In contextul de mai sus, Regina Maria arata teama pe care o are in a-si povesti intreaga viata asa cum a fost ea, in acele grele timpuri, cu multe perante pierdute, cu dezamagiri crunte, cu tensiuni insuportabile, dar si cu momente de tihna si pace.
Tot in cel dintai volum descoperim amintirile unei fetite normale, ca oricare alta, atat de dornica de aventura si descoperiri, detestand lectiile de scoala, in schimb atat de pasionata de natura si de frumusete. Maria, precum si fratele si surorile ei, sunt ocrotiti de intreaga familie, astfel ca tanara copila nu stie ce destin i se pregateste si cum arata de fapt lumea cea mare.
La varsta de doar 16 ani se trezeste logodita cu un print german (nimeni altul decat Ferdinand), cel care va mosteni tronul unei tari rasaritene, stat care pentru tarile occidentale este luat in considerare doar a fi un simplu pion pe imensa tabla de sah a politicii Marilor Puteri. In adolescenta, Maria vede lucrurile intr-o culoare aparte, ca intr-un basm. Insa de cum se va casatori, ea se va trezi la o realitate unei lumi unde frumusetea coexista cu uratenia, meschinaria si raul. Cum eu nu imbratisez acea idee a mariajului aranjat de catre parinti, de multe ori m-am intrebat cum se impaca acele persoane, in cazul de fata printesa Maria cu noul sot tanarul Ferdinand. Si colac peste pupaza, o data realizat mariajul, Maria este constransa de situatie pentru a accepta stramutarea definitiva de pe taramul natal. De multe ori, Regina Maria descrie cat de dureros si cat de sfasietor este dorul de Anglia, de tot ceea ce a insemnat tara natala. Sincer, citind fraza dupa fraza, pur si simplu parca se rupea ceva in mine si pret de cateva secunde parca auzeam, prin camera, strigatul chinuitor al tinerei de numai 17 ani. Regina Maria spune: "Soarta ma dusese intr-o tara indepartata unde totul era in formare, unde fiece pas inainte insemna o sfortare grea".
In primele 2 volume, cu un adevarat talent de naratoare, Maria ne prezinta intreaga ei viata, dar si importante personalitati din lumea politica si economica a vremurilor sale, dar cu totul si cu totul intr-o alta lumina, nicidecum cum au ramas in istorie.
Maria insasi spune: „Viata a fost deja suficient de lunga si evenimentele indeajuns de pline pentru a ma fi invatat multe lectii si pentru a ma fi facut cumva un filosof, in felul meu modest".
In cel de-al doilea volum, Regina Maria descrie fiecare traire ce a avut-o in preajma regelui Carol I al Romaniei, "Unchiul" (Ferdinand fiind nepotul din partea fratelui lui Carol I). Desi a fost un conducator renumit pentru ca a faurit un stat puternic, mare mi-a fost mirarea sa descopar ca regele Carol I era prea rigid, ingradea foarte mult libertatea celor din familia regala, in special a tinerilor insuratei Maria si Ferdinand, nelasandu-i sa-si creasca singuri copiii, impunandu-le fel de fel de conditii, punand mereu pe primul plan datoria fata de tara si pe ultimul viata personala. Aceste lucruri o faceau pe Maria sa se revolte si chiar a reusit sa se impuna in fata Regelui, cu care incetul cu incetul a inceput sa aiba o frumoasa prietenie. Si asta mai ales ca, o data cu trecerea anilor si ajungand la maturitate, Maria intelesese motivele pentru care Carol I era asa de rigid. Tot in volumul al doilea, Maria o descrie pe regina Elisabeta, avand ca pseudonim literar Carmen Sylva, ca avand un spirit de artist cam exagerat si fiind o fiinta foarte naiva. De asemenea, Maria trece in revista si faptul ca sotul ei Ferdinand fusese la un pas de a se casatori cu Elena Vacarescu, fiind sprijinit de mama lui, insa mariajul nu a avut loc deoarece a fost impiedicat de regele Carol I.
Parcurgand rand cu rand, pagina dupa pagina din vol. 3, am ramas foarte impresionata de cat de multe a facut aceasta femeie, fiind la inceput o tanara straina, dupa care devenind usor-usor cea mai importanta femeie din tara noastra in perioada Primului Razboi Mondial, dar si dupa. Regina Maria a urmarit constant intarirea legaturilor dintre Romania si Marea Britanie, dovedind reale calitati diplomatice atat in sustinerea, cat si in apararea intereselor Romaniei. S-a opus vehement in momentul in care s-a dorit intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Puterilor Centrale, Regina Maria sustinand alianta cu Antanta, crezand cu mare patos ca aceasta din urma va contribui semnificativ la realizarea statului national roman. Dupa cei 2 ani de neutralitatea, Romania a intrat in razboi. Astfel, pe tot parcursul desfasurarii razboiului, Regina Maria si-a stat mereu cu sotul in refugiu in Moldova. In tot acest timp, 2 ani cu grele incercari si lipsuri, plus abandonul trupelor rusesti care aparau granitele Romaniei, adaugandu-se si retragerea obligat-fortat a trupelor aliate, Regina Maria a activat ca sora de caritate in spitalele militare, a facut eforturi imense, uneori supraomenesti pentru a aduce provizii de peste hotare pentru intr-ajutorarea familiilor nevoiase, dar si a spitalelor si trupelor militare. Si-a dedicat intregul timp, nepasandu-i ca e obosita, ca e bolnava. Indiferent ca afara era un ger cumplit sau o caldura torida, Regina se deplasa de la un spital la altul, trecand la fiecare bolnav in parte, oferindu-i un zambet, tigari, ceva dulce. Si la fiecare spital avea de vizitat nu zeci, ci sute de bolnavi, fie ca era vorba de ranitii de pe frontul de razboi, fie ca era vorba de bolnavii cu diferite afectiuni, precum ar fi tifosul. Ca urmare a acestei activitati pe care a facut-o, fara sa-i pese ca era predispusa la imbolnavire din cauza oboselii, tot poporul roman a numit-o „Mama ranitilor”.
Potrivit istoriei, dupa moartea Regelui Ferdinand, pe tron a urcat fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta reusind sa o indeparteze pe Regina Maria din viata politica, obligand-o sa traiasca in exil intern la resedintele sale de la Balcic si Bran.
In ultimii doi ani de viata, bolnava fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind in tara in vara anului 1938, an in care a murit la resedinta sa de la Pelisor. Prin testament a cerut ca trupul sa-i fie inhumat in biserica episcopala de la Curtea de Arges, iar inima sa fie pastrata intr-o racla la capela Stella Maris a rededintei din Balcic. După cedarea Cadrilaterului in 1940, inima Reginei a fost mutata la Bran.
Mie imi plac jurnalele, memoriile personajelor istorice. Mi-a placut.foarte mult povestea reginei pentru ca am gasit detaliile acelea personale si sociale care te ancoreaza in istorie. A fost palpitant sa descopar inca o parere despre faptele istorice, care nu au ramas doar reperele alea seci pe care le scriam la olimpiada sau la teza, ci au fost nuantate de emotii, sentimente. A fost interesant sa descopar ca regele Carol I era prea rigid, ingradea foarte mult libertatea celor din familia regala, ca regina Elisabeta avea un spirit de artist exagerat si ca era foarte naiva, ca Ferdinand fusese pe cale de a se casatori cu Elena Vacarescu, sprijinit de Carmen Sylva, dar impiedicat de rege si multe altele. M-am regasit in personalitatea reginei si in obiceiurile ei si mi-a placut sa aflu ca avem multe in comun. Partea de razboi...total altfel de cum credeam. Merita citita!
Memoriile sunt remarcabile ca si persoana care le-a scris. Intr-o maniera discreta sunt reprezentati oameni, evenimente si sentimente.
Esti condus de un ghid deosebit prin marile curti regale ale epocii. Cunosti persoanele care conduc destinele tarilor: Rusia, Anglia, Germania, etc... Ghidul care te insoteste este de-al casei si astfel vezi de desubturi pe care altfel nu le-ai vedea
Sunt un mare fan al biografiilor istorie, si in special a istoriei regalitatii europene. Ce carte ideala m-am gandit ca va fi 'Povestea vietii mele'! Din pacate, nu am reusit sa prind gustul acestei carti si ca si consecinta mi-a luat o luna sa o termin.
Am pornit de la o premisa gresita, crezand ca fi o biografie care sa contina evenimente si pareri, nealterate si necenzurate. Totusi fiind dat statusul reginei, era clar ca nu ar fi putut exprima puncte de vedere reale sau sa redea evenimente dupa parerea ei.
Acest monolit de carte (aprox. 1000 de pagini) descrie in unele cazuri dureror de detaliat viata reginei. Isi va descrie prietenii din copilarie, membrii de familie, peisajele vazute, ministrii, doamnele de companie, adjutantii, artisti, soldati, tarani, servitori etc. Discutand despre aceste subiecte, nu le atribuie niciun eveniment, nimic care sa le separe, astfel ca devine obositor si plicticos cand vorbeste despre al milionelea demnitar sau doamna de companie.
Am gasit ca foarte des am rasfoit la pagina urmatoare dupa ce m-am prins de 'modelul' cartii, adica cand vedeam ca iar incepe sa vorbeasca despre Carmen Sylva, despre un demnitar aleatoriu sau despre un peisaj. Sunt si parti interesante bineinteles, altfel as fi renuntat la carte de mult. Dar as zice ca ponderea este 1/5, unde pentru o parte interesanta, trebuie sa citesti 4 parti plicticoase.
Sugestia mea pentru cineva care un interes pasiv pentru o asemenea carte ar fi sa citeasca prima parte din al doilea volumn (casatoria si mutatul in Romania), si volumul al treilea (razboiul). Acolo se regasesc cele mai bune parti.
In concluzie, as fi vrut sa dau cartii 3 stele, dar am fost impresionata de puterea de caracter, speranta, bunatatea si disciplina reginei Maria. Nu m-am gandit niciodata ca romanii ar fi avut un personaj politic atat de demn de admirat. Este consternant de asemenea ca regina Maria nu are nicio mentiune in programa scolara, si majoritatea oamenilor, mai ales femeile, nu au o idee cine e ea. O alta mostenire de la regimul comunist...
Povestea vietii mele, scrisa de Maria, Regina Romaniei este o carte pe care o recomand din suflet tuturor. In special celor carora istoria, asa cum am invatat-o in scoala, li se pare seaca si nu le trezeste interesul. Eu am avut un profesor genial in liceu la istorie, care povestea fermecator evenimentele istorice, dar, chiar si asa, nu imi aminteam mare lucru despre Primul Razboi Mondial, cu atat mai putin despre regele Ferdinand. Regina Maria era si mai putin, un nume care nu imi spunea mai nimic. Nu imi usor sa marturisesc asta, o spun cu rusine. Insa daca ma intrebi acum despre Regina Maria, stiu sa iti povestesc o saptamana. Stiu ce sange albastru i-a curs prin vine, cu ce familii princiare s-a inrudit, unde a copilarit, cum a fost crescuta, dar cel mai important, stiu cat de importanta a fost ea pentru tara noastra si ce rol emblematic a avut in Primul Razboi Mondial si cate ii datoram. Am capatat, citindu-i povestea, o intelegere clara a modului in care s-a desfasurat razboiul in tara noastra si in lume. Asta pentru ca Regina este o scriitoare desavarsita, are darul nararii si a recreat fermecator istoria, din amintiri, adaugand pagini intregi din jurnal in aceste 3 volume care cuprind o parte din povestea ei: de la copilarie pana la 1 decembrie 1918. Recomand cartea tuturor, nu este greoaie, este o carte plina de viata si antrenanta, scrisa de o femeie tare ca stanca, cu o energie imensa, pe care nu ai cum sa nu o admiri, desi iese din tiparele feminitatii, asa cum este aceasta acceptata de societatea noastra. Inveti istoria traind-o, descoperi istoria peste ce se preda la scoala, toate in timp ce parca citesti povestea unei eroine mult incercate.
Desi usor puerila scriitura, sunt multe elemente biografice si istorice pe care sa ti le insusesti. As fi preferat o perspectiva mai obiectiva asupra perioadei tratate.
To keep in mind when reading: Queen Mary’s autobiography is what and how SHE wanted to showcase herself to the world. She wrote it well aware that posterity would read it, and therefore, until reading more from other sources, it is impossible to form an opinion concerning the facts told. Nevertheless, this is definitely worth reading to get a glimpse of the nice family relationships between the main actors of World War I. The “music” seen through the eyes of an aristocrat included in the orchestra...
Una dintre cele mai frumoase povești care s-au scris, fără îndoială că va ocupa una din cele mai însemnate pagini din Istoria Românilor, această poveste a Reginei Maria a României.
Talentul scriitoricesc al Reginei Maria este de necontestat. La fel este si iubirea ei pentru Romania, iubire ce razbate din fiecare pagina a cartii, pe care reuseste sa o transmita asa cum nu cred ca a mai facut-o cineva pana la ea. Un copil vesel, crescut foarte mult in stransa legatura cu natura, o adolescenta constienta de rolul ei stabilit inca de la nastere, o tanara sotie si mama dornica de a cunoaste si de a intelege tara in care i-a fost harazit sa traiasca, iata ce Regina minunata am avut! Si ce noroc extraordinar sa faca parte din istoria noastra, a micii noastre Romanii, de fapt ea insasi facand istorie, alaturi de Regele Ferdinand! In anul Centenarului, recomand oricui sa citeasca aceasta carte, este plina de curaj, bunatate, energie, iubire si, mai presus de toate, patriotism, acel cuvant care azi ni se pare golit de inteles, atunci cand ne uitam la cei ce ne conduc!
There are 3 volumes, not 2 as it appears in the description.The story is amazing.It was one of those books that made me put my life on hold for and lose myself in. The author describes her life as a devoted Queen, mother, wife and daughter. She provides wonderful views of kings, queens and other royal that she knew, underlining how they were like - as people -rather than royal. Unfortunately, it does not clearly show in the book how the Queen succeeded to influence the political life of Romania. Between the lines transpires her desire to gain the respect of Romanians, the Queen wanted to be loved and she definitely was loved. She describes Romania and her people in such an amazing way. She believed in us, the Romanians, and saw us as being strong and beautiful, the way it would be good to start seeing ourselves :). Don`t expect a dairy of happiness. The Queen encounters many difficult times , she is often troubled, pained, broken, she struggles but she always hopes and hopes, her optimism is overflowing.
Picked this up at the library on a whim, somewhat concerned it would be too flowery and romantic to slug through. Marie does indulge in many brief asides about human nature and her love of beauty and truth. But she also has an interesting story to tell and is a keen observer of the people around her. She shares vignettes of her life growing up in England, Malta, and Germany as an indulged granddaughter of Queen Victoria. She also shares the surprisingly harsh turn her life takes when, at age 17, she marries a nice prince 10 years her senior who she's only met a few times and moves to Romania, a country that she has hardly heard of before. Of course all her material needs are met, but the princess proves to be human and quite homesick. She finishes out her youth in a rather hostile household. It's a great story, and she threw in plenty of photographs of herself, her famous relatives, her darling children, and some handsome horses.