What do you think?
Rate this book
The White Masai #2
Zurück aus Afrika
In ihrem zweiten Buch "Zurück aus Afrika" berichtet Corinne Hofmann - Die weiße Massai - über ihre Rückkehr nach Mitteleuropa nach der langen Abwesenheit und dem Leben in einer ganz und gar andersartigen, fast archaischen Welt in Afrika. Sie erzählt vom Wiedererlernen so mancher Fähigkeiten, vom Aufbau einer neuen Existenz für sich und ihre kleine Tochter sowie von dem nach wie vor engen Kontakt zu ihrer afrikanischen Familie.
233 pages, Paperback
First published January 1, 2003
81 people are currently reading
811 people want to read
About the author
Corinne Hofmann
12 books115 followersAKA Коринна Хофманн (Russian), Corinne Hofmannová (Czech), Korin Hofman (Serbian).
Corinne Hofmann was born in 1960 of a French mother and a German father in Frauenfield in the Swiss canton of Thurgau, now lives in a villa on Lake Lugano with her teenage daughter.
Corinne Hofmann was born in 1960 of a French mother and a German father in Frauenfield in the Swiss canton of Thurgau, now lives in a villa on Lake Lugano with her teenage daughter.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 114 reviews
August 20, 2019
Corinne, a Swiss woman, is best known for her first book, The White Masai. It tells of her falling in love with a Masai warrior while on vacation in Mombasa, uprooting her life, marrying him, and adopting the Masai way of life. This book continues where that one left off. I have read both books.
I'm always interested in reading about the attempted meshing of two cultures ... even when the author isn't terribly intriguing. Actually, this book is about the 'unmeshing' of her, and her Masai warrior. I felt it was mainly 'filler' info, and lacked true depth. But, hey, she's got a money-making-machine going, who am I to tell her to stop writing?
3 Stars = It was just 'okay'.
I'm always interested in reading about the attempted meshing of two cultures ... even when the author isn't terribly intriguing. Actually, this book is about the 'unmeshing' of her, and her Masai warrior. I felt it was mainly 'filler' info, and lacked true depth. But, hey, she's got a money-making-machine going, who am I to tell her to stop writing?
3 Stars = It was just 'okay'.
September 30, 2012
read and wrote a review on "The "White Masai" which I hated because of the ignorance and self-centered personality of the author. However, I did read this follow up because I wanted to know how such a person would be able to return to society and flourish as she obviously did. I read the book and at first it did not anger me but as the book went on I saw not only is this woman self centered, she is in my opinion a narcissist. I couldn't count the times she wrote "I" at the beginning of a sentence. She really thinks the universe revolves around her. I could admire her for her chutzpah if not for her personality which I call "poisonality" I really dislike this woman. I am not jealous of her success. Her writing is atrocious, like a teenager's diary, and her bragging about how well she looks with her new clothes, and red hair and how mamy men and jobs she could get made me kind of ill.
I am not going to damn he as a mother. I don't know enough about that but she does seem to see her daughter as a Kenyan version of herself and revels in that. The worst part of the book for me, was the mountain climb to the "top of Africa" where she is so proud she has the stamina over others to reach the summit. I surmise she means that because of how she suffered in Kenya she became strong but she has no empathy for others. I am sorry so many people think she is so good and was so abused that she had to leave. She put herself in a situation that had no chance for success. It's not that she was abused or not. It is that she didn't go into a different culture with any kind of understanding how her deep "love" (meaning shallow attraction) would hurt everyone she came in contact with in some way. Of course she had to come back one time or another and it wouldn't have worked out but her shallow thinking and insular world view is what hurt her parents, her husband, her daughter and many others.
That she is successful with her book and has a good business acumen-read caginess is not a good sign for the world. It is as sign that people who are willing to walk over others and claw their way to the top sometimes win at first. I don't think she will win in the end. I hope her daughter does.
I am not going to damn he as a mother. I don't know enough about that but she does seem to see her daughter as a Kenyan version of herself and revels in that. The worst part of the book for me, was the mountain climb to the "top of Africa" where she is so proud she has the stamina over others to reach the summit. I surmise she means that because of how she suffered in Kenya she became strong but she has no empathy for others. I am sorry so many people think she is so good and was so abused that she had to leave. She put herself in a situation that had no chance for success. It's not that she was abused or not. It is that she didn't go into a different culture with any kind of understanding how her deep "love" (meaning shallow attraction) would hurt everyone she came in contact with in some way. Of course she had to come back one time or another and it wouldn't have worked out but her shallow thinking and insular world view is what hurt her parents, her husband, her daughter and many others.
That she is successful with her book and has a good business acumen-read caginess is not a good sign for the world. It is as sign that people who are willing to walk over others and claw their way to the top sometimes win at first. I don't think she will win in the end. I hope her daughter does.
December 17, 2019
Iniţial, Corinne Hofmann a avut intenţia de a scrie o singură carte despre experienţele ei din Kenya, însă succesul răsunător al volumului Îndrăgostită de un masai a surprins-o, la fel ca ecranizarea acestuia. La insistenţele citittorilor săi, autoarea a decis să aştearnă pe hârtie continuarea poveştii ei şi a fiicei sale. În Adio, Africa, protagonista noastră se întoarce în Elveţia alături de Napirai, unde se va izbi de tot felul de probleme, de la birocrația de la primărie și de la consulatul german pentru obținerea actelor necesare pentru a trăi liniștite în țară, la schimbarea frecventă a locurilor de muncă, și până la lupta Corinnei cu ea însăși și cu propriul trecut.
Ajunsă acasă, protagonista nu poate să nu facă analogii și comparații între viața din Elveția și cea din Kenya. I se pare că în magazine este prea multă abundență, prețurile sunt exorbitante, iar Napirai primește mult prea multe cadouri de sărbători de la rude și cunoștințe. Corinne constată cu amărăciune că bătrânii masai, fie că este vorba de femei sau de bărbaţi, sunt cu mult mai respectaţi de către tinerii din comunitate decât cei din Elveţia: „Cu cât cineva este mai bătrân (...) cu atât mai importante sunt deciziile sale. Cei tineri nu fac nimic fără binecuvântarea celor bătrâni. Când James venea acasă de la școală în vacanță, atunci când o saluta pe mama își apleca capul și nu se uita în ochii ei” (p. 38). Spre deosebire de bătrânii din Africa, cei din Elveția stau singuri la cafenele fără a li se adresa vreo vorbă.
Cu toate că nu îndrăzneşte să îi spună mamei că s-a întors definitiv din Kenya, Corinne este constrânsă de destin să lase adevărul să iasă la iveală atunci când este sunată din Africa. Deşi are sentimente amestecate față de Lketinga, este dispusă să îi ajute pe el și pe familia lui cu bani pentru vânzarea magazinului din Mombasa şi îi dă voie fostului ei soț să facă ce dorește cu maşina şi conturile bancare din Kenya. Deși îi este dor de Africa, Hofmann preferă să îşi cruţe fiica de viaţa precară din comunitatea din Barsaloi, de mutilarea genitală şi de o căsătorie forţată, la o vârstă fragedă. În locul acestor tradiţii ciudate pentru europeni, mama alege să o crească pe Napirai fără tată. Singura persoană școlită din familia lui Lketinga care o va informa pe Corinne despre evenimentele individuale, familiale sau chiar sociale din Kenya anilor `90, va fi James, fratele mai mic al lui Lketinga. El îi va trimite regulat scrisori și o va susține de departe pe Corinne în toate proiectele sale profesionale sau artistice.
Deși inițial are tendința de a se izola, Corinne va ceda insistențelor mamei sale și va intra într-o asociație pentru mamele care își cresc singure copiii, unde se va împrieteni cu câteva femei care o vor înțelege și o vor susține când îi va fi greu. Cu timpul, prin natura meseriilor ei care o forțează să interacționeze cu oamenii, Corinne cunoaște multe femei care îi vor deveni prietene, iar una dintre ele, Hanni, va fi prima care îi va sugera să scrie o carte despre uimitoarea ei poveste de viață, pentru a fi cunoscută și de alți oameni. Dacă protagonista este sceptică la început, cu timpul, ideea nu îi displace și își așterne pe hârtie aventura africană.
Mie mi-a făcut multă plăcere să citesc fragmentele despre scrierea romanului, deoarece Corinne le descrie cu multă emoție și retrăiește sentimente din trecut, care pe moment îi fac rău, însă gradual, traumele trecutului se vor mai diminua. „Plâng după Kenya mea cea dragă, după un vis distrus, după o mare dragoste şi după toate lucrurile frumoase şi îngrozitoare pe care le-am trăit într-o lume aproape ireală.”(p. 112) După multe refuzuri, romanul Îndrăgostită de un masai este publicat de o editură din München și o va face pe scriitoare să cunoască atât părțile plăcute cât și pe cele neplăcute ale celebrității.
Romanul Adio, Africa este la fel de interesant ca primul volum, este dinamic, pe alocuri are nuanțe umoristice și parcă îți dă senzația că porți o conversație intimă cu însăși autoarea la o cafea, undeva la poalele Alpilor.
Pentru întreaga recenzie, vizitați: http://elitere.ro/adio-africa/
Ajunsă acasă, protagonista nu poate să nu facă analogii și comparații între viața din Elveția și cea din Kenya. I se pare că în magazine este prea multă abundență, prețurile sunt exorbitante, iar Napirai primește mult prea multe cadouri de sărbători de la rude și cunoștințe. Corinne constată cu amărăciune că bătrânii masai, fie că este vorba de femei sau de bărbaţi, sunt cu mult mai respectaţi de către tinerii din comunitate decât cei din Elveţia: „Cu cât cineva este mai bătrân (...) cu atât mai importante sunt deciziile sale. Cei tineri nu fac nimic fără binecuvântarea celor bătrâni. Când James venea acasă de la școală în vacanță, atunci când o saluta pe mama își apleca capul și nu se uita în ochii ei” (p. 38). Spre deosebire de bătrânii din Africa, cei din Elveția stau singuri la cafenele fără a li se adresa vreo vorbă.
Cu toate că nu îndrăzneşte să îi spună mamei că s-a întors definitiv din Kenya, Corinne este constrânsă de destin să lase adevărul să iasă la iveală atunci când este sunată din Africa. Deşi are sentimente amestecate față de Lketinga, este dispusă să îi ajute pe el și pe familia lui cu bani pentru vânzarea magazinului din Mombasa şi îi dă voie fostului ei soț să facă ce dorește cu maşina şi conturile bancare din Kenya. Deși îi este dor de Africa, Hofmann preferă să îşi cruţe fiica de viaţa precară din comunitatea din Barsaloi, de mutilarea genitală şi de o căsătorie forţată, la o vârstă fragedă. În locul acestor tradiţii ciudate pentru europeni, mama alege să o crească pe Napirai fără tată. Singura persoană școlită din familia lui Lketinga care o va informa pe Corinne despre evenimentele individuale, familiale sau chiar sociale din Kenya anilor `90, va fi James, fratele mai mic al lui Lketinga. El îi va trimite regulat scrisori și o va susține de departe pe Corinne în toate proiectele sale profesionale sau artistice.
Deși inițial are tendința de a se izola, Corinne va ceda insistențelor mamei sale și va intra într-o asociație pentru mamele care își cresc singure copiii, unde se va împrieteni cu câteva femei care o vor înțelege și o vor susține când îi va fi greu. Cu timpul, prin natura meseriilor ei care o forțează să interacționeze cu oamenii, Corinne cunoaște multe femei care îi vor deveni prietene, iar una dintre ele, Hanni, va fi prima care îi va sugera să scrie o carte despre uimitoarea ei poveste de viață, pentru a fi cunoscută și de alți oameni. Dacă protagonista este sceptică la început, cu timpul, ideea nu îi displace și își așterne pe hârtie aventura africană.
Mie mi-a făcut multă plăcere să citesc fragmentele despre scrierea romanului, deoarece Corinne le descrie cu multă emoție și retrăiește sentimente din trecut, care pe moment îi fac rău, însă gradual, traumele trecutului se vor mai diminua. „Plâng după Kenya mea cea dragă, după un vis distrus, după o mare dragoste şi după toate lucrurile frumoase şi îngrozitoare pe care le-am trăit într-o lume aproape ireală.”(p. 112) După multe refuzuri, romanul Îndrăgostită de un masai este publicat de o editură din München și o va face pe scriitoare să cunoască atât părțile plăcute cât și pe cele neplăcute ale celebrității.
Romanul Adio, Africa este la fel de interesant ca primul volum, este dinamic, pe alocuri are nuanțe umoristice și parcă îți dă senzația că porți o conversație intimă cu însăși autoarea la o cafea, undeva la poalele Alpilor.
Pentru întreaga recenzie, vizitați: http://elitere.ro/adio-africa/
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 3, 2021
Read this immediately after the White Masai, which is not a good idea. This volume has more typos and the author is fairly annoying. Several times she goes on and on about her discovery that life in Switzerland, with electricity and running water, is so much easier than life in the bush without such things... you know, the sort of discovery anyone makes following a weekend camping trip.
She also discounts the problems involved in writing a memoir that involves other real living beings. Usually one asks permission first or negotiates boundaries. But not this oblivious writer— who is baffled that anyone could be offended by her writing the White Masai, when really, it seems like such a diplomatic minefield.
She also discounts the problems involved in writing a memoir that involves other real living beings. Usually one asks permission first or negotiates boundaries. But not this oblivious writer— who is baffled that anyone could be offended by her writing the White Masai, when really, it seems like such a diplomatic minefield.
September 3, 2025
Nastavak Bijele Masajke u kojemu nam autorica objašnjava što se sve promijenilo u njenome životu kad se vratila iz Afrike, je li kontaktirala s ljudima koje je ondje ostavila i kako je zapravo objavila svoju prvu knjigu. Prvi mi je dio bio zanimljiviji, što ne znači da neću pročitati i treći.
March 9, 2009
This is the sequel to "The White Masai". Corinne fell in love with a masai warrior and attempeted to make a life with him in Africa. Unfortunately, a clash of cultures forced her to escape with her daughter to her home in Switzerland. Back from Africa sees her rebuilding her life and sharing her memoirs. Some of my friends said she was a fool to try and live the way she did. I thought she had excellent business skills and a lot of love and committment and could have single-handedly helped the town to become self sufficient. Unfortunately for her warrior mate - he failed to evolve.
March 26, 2017
Ich wollte einfach wissen wie es weiterging mit Corinne Hofmann und ihrer Tochter und schwups... war das Buch in einem Rutsch ausgelesen.
Dieser zweite Teil war ziemlich interessant und hat viele offene Fragen beantwortet, die sich einfach nach Beenden vom ersten Band stellen. Auch erfährt man wie Corinne dazu kam "Die weiße Massai" zu schreiben und verfolgt gespannt ihren Weg in die Buchbranche.
Kann das Buch auf jeden Fall jedem empfehlen der Teil 1 gelesen hat und neugierig ist, wie es mit Corinne und ihrem afrikanischen Mann weitergeht. Hat mir gut gefallen.
Dieser zweite Teil war ziemlich interessant und hat viele offene Fragen beantwortet, die sich einfach nach Beenden vom ersten Band stellen. Auch erfährt man wie Corinne dazu kam "Die weiße Massai" zu schreiben und verfolgt gespannt ihren Weg in die Buchbranche.
Kann das Buch auf jeden Fall jedem empfehlen der Teil 1 gelesen hat und neugierig ist, wie es mit Corinne und ihrem afrikanischen Mann weitergeht. Hat mir gut gefallen.
May 29, 2017
leest heel vlot , kan de negatieve reviews over het "egocentrische" wel begrijpen but let's be honest she has a pretty interesting life :-)
February 21, 2019
„Adio, Africa!” este total diferită de primul volum și, nu știu, parcă i-a lipsit ceva, parcă mai aveam nevoie de unele relatări pentru a nu părea totul doar un simplu jurnal de scriitor ajuns pe culmile succesului. Mi-ar fi plăcut să aflu mult mai multe picanterii din viața lui Corinne și a fiicei sale și, nu știu, parcă aș fi vrut să văd cum se integra fetița ei, Napirai, în Elveția, copil de culoare fiind, și care au fost greutățile micuței. Așa, parcă totul s-a desfășurat pe repede înainte și parcă urmăream un filmuleț pe youtube despre viața desfășurată la întoarcerea din Kenya și acomodarea în Elveția, tranziția dintre lumea cutumelor și a lipsei de orice urmă de civilizație și lumea modernă petrecându-se mult, mult prea brusc. Nu mă înțelegeți greșit, încă o admir pe Corinne și o consider un mode demn de urmat, căci a reușit să trăiască în condiții extreme și să supraviețuiască revenirii într-o lume în care trebuie să te zbați pentru a răzbi și a ieși la suprafață, doar că mi-aș fi dorit ca acest roman să fie un pic mai mult decât a fost. A oferit unele răspunsuri dorite de mine, e adevărat, dar unele încă au rămas suspendate undeva în aer și cred că tocmai acest mers pe repede înainte m-a deranjat cel mai tare.
https://crampeiedesufletblog.wordpres...
https://crampeiedesufletblog.wordpres...
August 30, 2017
Un libro interesante, escrito en el mismo estilo que el libro anterior.
Sin embargo, carece de la fuerza y la evocación de la primera parte.
Si te has leído la Masai blanca, está bastante bien, si no lo has hecho, No merece la pena.
Sin embargo, carece de la fuerza y la evocación de la primera parte.
Si te has leído la Masai blanca, está bastante bien, si no lo has hecho, No merece la pena.
December 31, 2020
Intressant historia om livet att anpassa sig efter fyra år som hustru till en massajkrigare i Kenya. Under förevändning att hon ska åka på semester med sin lilla dotter till släkten i Schweiz lyckas hon fly från sin afrikanske man. I den här boken berättar hon om hur hon övervinner alla problem och till slut får både lägenhet och arbete. Samt en ny livskamrat. Även hennes dotter finner sig snart i sitt nya liv i Schweiz.
January 28, 2020
En riktigt intressant livshistoria. Fast jag inte läst den första boken gick det bra att hänga med. Intressant att få inblickar i samburustammens kultur via denna tysk-schweiziska upplevelser.
May 28, 2025
Love this book as well. It is amazing how strong and capable we can be as mothers when taking care of our child/children.
February 9, 2010
BACK IN THE BIG WHITE WORLD
The first book in this series (The White Masai) is a 5 star, absolutely fascinating read. I would also recommend the follow-up (Reunion In Barsaloi). BACK FROM AFRICA however just feels like filler. There's not really enough interesting material here to warrant a third book and except for the first few chapters and the details of her climbing Mt Kilimanjaro I found it disappointing.
This third instalment deals with the time immediately after she leaves her Masai husband Lketinga and after fleeing Kenya with her young daughter Napirai, returns to Switzerland to start a new life.
Initially Corinne struggles with lingering health issues (malaria, hepatitis) and has trouble integrating back into modern society. (Do we really need all this stuff?) However as her health and self confidence returns she finds a job in sales, moves into her own apartment, makes friends in a single woman's group and faces government bureaucracy while getting her daughters birth certificate and filling for divorce. All the while maintaining contact with her brother in-law, James in Africa and mourning her failed marriage. With encouragement from her friends Corinne eventually writes the story of her love affair with Lketinga and gets "The White Masai" published. A large part of the book is dedicated to her success and travels while promoting her book. In the last few chapters Corinne finds a new love partner and returns to Africa to daringly climb Mt Kilimanjaro.
It should also be noted that Back From Africa has been translated from German so the writing does not always flow as smoothly as I'm sure it did in it's original language.
I wouldn't recommend this unless you've already read The White Masai.
The first book in this series (The White Masai) is a 5 star, absolutely fascinating read. I would also recommend the follow-up (Reunion In Barsaloi). BACK FROM AFRICA however just feels like filler. There's not really enough interesting material here to warrant a third book and except for the first few chapters and the details of her climbing Mt Kilimanjaro I found it disappointing.
This third instalment deals with the time immediately after she leaves her Masai husband Lketinga and after fleeing Kenya with her young daughter Napirai, returns to Switzerland to start a new life.
Initially Corinne struggles with lingering health issues (malaria, hepatitis) and has trouble integrating back into modern society. (Do we really need all this stuff?) However as her health and self confidence returns she finds a job in sales, moves into her own apartment, makes friends in a single woman's group and faces government bureaucracy while getting her daughters birth certificate and filling for divorce. All the while maintaining contact with her brother in-law, James in Africa and mourning her failed marriage. With encouragement from her friends Corinne eventually writes the story of her love affair with Lketinga and gets "The White Masai" published. A large part of the book is dedicated to her success and travels while promoting her book. In the last few chapters Corinne finds a new love partner and returns to Africa to daringly climb Mt Kilimanjaro.
It should also be noted that Back From Africa has been translated from German so the writing does not always flow as smoothly as I'm sure it did in it's original language.
I wouldn't recommend this unless you've already read The White Masai.
August 7, 2012
What a boring book. The book is a sequel to 'The White Masai', which apparently was a best seller in Germany and Swizterland. I imagine that a description of a white woman's life in a Masai village would be far more interesting than the description of her life after she returned to Switzerland after her marriage fell apart, which is what this book describes. The writing is not particularly inspiring and her life, post-Africa, was not particularly interesting. I don't think I've ever read a more boring description of an ascent on Kilimanjaro, which is how the book ends. The book would have been a lot better if the author had reflected on why her marriage failed and the difficulty of cross-cultural marriages or even, of living in another country, rather than focusing on the day-to-day trials and tribulations of getting back on her feet on Switzerland.
I should add that this book was originally written in German. I read it in Slovenian, primarily to practice reading in Slovenian.
I should add that this book was originally written in German. I read it in Slovenian, primarily to practice reading in Slovenian.
April 24, 2009
This book picks up where the first book, "The White Masai" leaves off beginning with Hofmann and her fifteen-month-old daughter arriving in her home country of Switzerland in 1990. This volume covers 1990 through 2003.
"Reunion in Barsaloi," which follows Hofmann's story after 2003, was published prior to "Back From Africa," so I ended up reading "The White Masai" first, then "Reunion," and now this book. Now that all three books have been released in the U.S., I would recommend reading them in chronological order.
Hofmann's life in Africa and Europe is very compelling. She may not always make the same decisions that a lot of us would make, but she states that despite all of her hardships, she has no regrets. All three books kept me engaged and intrigued.
"Reunion in Barsaloi," which follows Hofmann's story after 2003, was published prior to "Back From Africa," so I ended up reading "The White Masai" first, then "Reunion," and now this book. Now that all three books have been released in the U.S., I would recommend reading them in chronological order.
Hofmann's life in Africa and Europe is very compelling. She may not always make the same decisions that a lot of us would make, but she states that despite all of her hardships, she has no regrets. All three books kept me engaged and intrigued.
September 24, 2020
.....
I know what you're thinking... but hear me out!
Like everyone I was curious how she perceived her story after it had ended and wanted to see what her life turned out to be. I expected to hear more of her inner voice commenting what she experienced in Kenia. As I was reading it i was glad that this time at least I could ever so slightly agree a bit with the author. It was nice to see how that whole thing affected her and it's quite interesting to see she turned out ok
Still the writing is more of a diary or report on which shes not concerned with her language or engaging the reader with "word magic" but it's still good enough to keep on reading. I think the oddity of the content compensates for the rough narrative
I know what you're thinking... but hear me out!
Like everyone I was curious how she perceived her story after it had ended and wanted to see what her life turned out to be. I expected to hear more of her inner voice commenting what she experienced in Kenia. As I was reading it i was glad that this time at least I could ever so slightly agree a bit with the author. It was nice to see how that whole thing affected her and it's quite interesting to see she turned out ok
Still the writing is more of a diary or report on which shes not concerned with her language or engaging the reader with "word magic" but it's still good enough to keep on reading. I think the oddity of the content compensates for the rough narrative
July 19, 2016
Corinne Hofmann has led a very interesting life however I'm not sure she's someone I would get along with for various reasons. I found myself at times during the book commenting about negatives I saw in her personality but apart from that a very interesting read. She comes across as an incredibly selfish person but I enjoyed learning some more about African culture, even if from a particular point of view. This book is her return however she still discusses her time in Africa and return to Europe which is another bureaucratic nightmare in itself. Overall, not as interesting as the first one but does add on so worth reading if you've read the first one and didn't find her too aggravating.
September 11, 2023
The second installment from Corinne Hofmann’s story of leaving her white comfortable European life for tribal life in Kenya. This was interesting-to see what happened after she returned to Switzerland, but not as intriguing as the first book.
April 30, 2024
Už to nebylo tak poučné jako vyprávění o zcela neznáme Africe. Na druhou stranu i popis toho, jak se autorka musela zpětně asimilovat na evropský způsob života byl zajímavý. Cením výstup na Kilimandžáro.
December 16, 2024
It's an OK/easy read..following the White Maasai- the WM is loads better.
April 12, 2020
Now I know...
After being totally drawn into The White Masai, I needed to know how Corinne and her daughter adapted to life in Europe. I was not disappointed .
After being totally drawn into The White Masai, I needed to know how Corinne and her daughter adapted to life in Europe. I was not disappointed .
October 12, 2021
De undeva, de foarte departe, aud o voce: „Hei… hei, trezirea!” Deodată simt o mână pe umărul meu. Deschid ochii și, în primul moment, nu știu unde mă aflu. Abia când îmi arunc privirea pe pătuțul din fața picioarelor mele și o descopăr pe Napirai, fiica mea, îmi dau dintr-odată seama că sunt în avion. Doamna de lângă mine își ia mâna de pe umărul meu și îmi spune râzând: „Dar ați dormit adânc, și dumneavoastră, și copilul. În curând aterizăm la Zürich și dumneavoastră ați pierdut toate mesele.”
Nu-mi vine să cred: am reușit. Am plecat din Kenya. Eu și fiica mea suntem libere!
Gândul îmi zboară imediat la ultimele emoții pe care le-am trăit la Nairobi, la punctul de control al pașapoartelor. Ofițerul se uită la noi și mă întreabă: „Is this your child?” Napirai doarme la mine pe spate, în kanga. Îi răspund: „Yes”. Răsfoiește întâi pașaportul copilului, apoi pe al meu. „De ce vreți să plecați cu fiica dumneavoastră?” este următoarea întrebare. „Vreau ca mama mea să-și vadă nepoata.” „De ce nu este și soțul dumneavoastră aici?” Îi explic, cât pot de degajată, că el trebuie să lucreze, ca să câștige bani.
Bărbatul se uită la mine cu o privire severă și-mi spune că vrea să vadă mai bine fața copilului. Îmi cere să o trezesc și să o strig pe nume. Acum tremur și mai tare. Napirai, care are un an și aproape patru luni, se trezește și se uită adormită în jur. Bărbatul o întreabă încontinuu cum o cheamă. Napirai nu spune nimic, în schimb lasă colțurile gurii în jos și deodată începe să plângă. Eu încerc să o liniștesc repede, pentru că mi-e tare frică să nu se întâmple ceva în ultimul moment și să nu mai putem ieși din țară. Ofițerul întoarce pașaportul lui Napirai pe toate părțile și întreabă pe un ton dur: „Dar de ce are pașaport german, dacă tatăl este kenyan? Este într-adevăr fiica dumneavoastră?” Tot mai multe întrebări încep să se năpustească asupra mea, iar eu sunt transpirată toată de frică, încep să-i explic, cât pot de calmă, că soțul meu este un masai tradițional, că nu i s-a eliberat pașaport și că nu am putut face rost într-un timp atât de scurt decât de acest pașaport. Îi spun, însă, că peste trei săptămâni mă întorc și că atunci mă voi ocupa să obțin un pașaport kenyan. În timpul acesta, îi împing încă o dată scrisoarea semnată de soțul meu și mă rog încet la Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, nu ne părăsi, mai ajută-ne încă câțiva pași, ca să ajungem la avion!” În spatele nostru, mai mulți turiști se înghesuie și asistă enervați la scenă. Bărbatul mă mai pătrunde odată cu privirea, tace câteva secunde, după care îi văd strălucirea cea albă a dinților, în timp ce îmi spune cu un rânjet larg: „Okay! Călătorie plăcută și ne vedem peste trei săptămâni. Să-i aduceți ceva frumos soțului dumneavoastră!”
Nu-mi vine să cred: am reușit. Am plecat din Kenya. Eu și fiica mea suntem libere!
Gândul îmi zboară imediat la ultimele emoții pe care le-am trăit la Nairobi, la punctul de control al pașapoartelor. Ofițerul se uită la noi și mă întreabă: „Is this your child?” Napirai doarme la mine pe spate, în kanga. Îi răspund: „Yes”. Răsfoiește întâi pașaportul copilului, apoi pe al meu. „De ce vreți să plecați cu fiica dumneavoastră?” este următoarea întrebare. „Vreau ca mama mea să-și vadă nepoata.” „De ce nu este și soțul dumneavoastră aici?” Îi explic, cât pot de degajată, că el trebuie să lucreze, ca să câștige bani.
Bărbatul se uită la mine cu o privire severă și-mi spune că vrea să vadă mai bine fața copilului. Îmi cere să o trezesc și să o strig pe nume. Acum tremur și mai tare. Napirai, care are un an și aproape patru luni, se trezește și se uită adormită în jur. Bărbatul o întreabă încontinuu cum o cheamă. Napirai nu spune nimic, în schimb lasă colțurile gurii în jos și deodată începe să plângă. Eu încerc să o liniștesc repede, pentru că mi-e tare frică să nu se întâmple ceva în ultimul moment și să nu mai putem ieși din țară. Ofițerul întoarce pașaportul lui Napirai pe toate părțile și întreabă pe un ton dur: „Dar de ce are pașaport german, dacă tatăl este kenyan? Este într-adevăr fiica dumneavoastră?” Tot mai multe întrebări încep să se năpustească asupra mea, iar eu sunt transpirată toată de frică, încep să-i explic, cât pot de calmă, că soțul meu este un masai tradițional, că nu i s-a eliberat pașaport și că nu am putut face rost într-un timp atât de scurt decât de acest pașaport. Îi spun, însă, că peste trei săptămâni mă întorc și că atunci mă voi ocupa să obțin un pașaport kenyan. În timpul acesta, îi împing încă o dată scrisoarea semnată de soțul meu și mă rog încet la Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, nu ne părăsi, mai ajută-ne încă câțiva pași, ca să ajungem la avion!” În spatele nostru, mai mulți turiști se înghesuie și asistă enervați la scenă. Bărbatul mă mai pătrunde odată cu privirea, tace câteva secunde, după care îi văd strălucirea cea albă a dinților, în timp ce îmi spune cu un rânjet larg: „Okay! Călătorie plăcută și ne vedem peste trei săptămâni. Să-i aduceți ceva frumos soțului dumneavoastră!”
July 17, 2024
Corinna Hofmanns book is really problematic because she sees herself as an authentic source of the Maasai life, even though she says all the time how happy she is to be back in Switzerland and how hard the life in the so called “bush” for her was. Even though äh experienced a life time in one country in specific Kenia she always talks about Africa and African people and with that reproduces a western Eurocentric view on the others/ non - European people. The worst part was the end were she hiked to the killiamanjaru in Tansania to feel closer to her live in kenia, in her words Africa. After the paid hike tour she realizes lol that a live in Africa for her would not be possible even though she just went on an extreme hike. She claims to feel different than other white people when she travels Africa because she always knows the perspective of the African people. She also feels that African people always have more joy and hope even though they have so much less comfort. She is unfortunately really not reflective about herself being white, European and romanticizing “africa” even though she hardly knows more countries than two on this continent. She makes a lot of money and fame out of it. I had to laugh at the end when she says her live to her Maasai husband was not able to be that deep because of the language barriers. It seems relatively weird to me that she did not consider to learn his language even though she stayed 5 years with a Maasai group…
August 16, 2025
Anul trecut am citit cu mare interes "Îndrăgostită de un masai " si mi-a plăcut enorm! Am sperat să se continue reeditarea seriei, si din fericire s-a întâmplat.
Deși Adio, Africa nu are din punctul meu de vedere, același impact emoțional, mi-au plăcut sinceritatea si curajul lui Corinne de a renunța la marea ei dragoste si de a reveni in Elveția. Reacomodarea la civilizație nu i-a fost ușoară, dar din punctul meu de vedere a fost destul de determinata si de curajoasă ca sa înceapă o noua viata alături de fiica ei.
Pe alocuri mi s-a părut grăbită acțiunea cărții, as fi vrut mai multe detalii in unele momente, dar per total a fost o lectură care mi-a plăcut. Cea mai interesantă parte a fost,pentru mine, decizia de a scrie si publica povestea celor patru ani petrecuți în Kenya. I-am simtit zbuciumul si emoția lui Corinne, retraind practic prin scris, totul.
Consider ca decizia de a-si face cunoscută povestea nu i-a adus numai notorietatea si si acceptarea faptului ca acel capitol al vieții sale s-a încheiat.
Protagonista, cel puțin din punctul meu de vedere, nu merită admirație, ci mult mai mult de atât. I-am apreciat sinceritatea ca si-a urmat inima si a facut ceea ce a simțit, iar în opinia mea, este o persoana curajoasă, o fire puternica in adevăratul sens al cuvântului.
Sper din suflet ca cei de la Polirom sa reediteze si celelalte doua volume ale seriei...
Povestea merită citită si trăită de cât mai mulți oameni!
Deși Adio, Africa nu are din punctul meu de vedere, același impact emoțional, mi-au plăcut sinceritatea si curajul lui Corinne de a renunța la marea ei dragoste si de a reveni in Elveția. Reacomodarea la civilizație nu i-a fost ușoară, dar din punctul meu de vedere a fost destul de determinata si de curajoasă ca sa înceapă o noua viata alături de fiica ei.
Pe alocuri mi s-a părut grăbită acțiunea cărții, as fi vrut mai multe detalii in unele momente, dar per total a fost o lectură care mi-a plăcut. Cea mai interesantă parte a fost,pentru mine, decizia de a scrie si publica povestea celor patru ani petrecuți în Kenya. I-am simtit zbuciumul si emoția lui Corinne, retraind practic prin scris, totul.
Consider ca decizia de a-si face cunoscută povestea nu i-a adus numai notorietatea si si acceptarea faptului ca acel capitol al vieții sale s-a încheiat.
Protagonista, cel puțin din punctul meu de vedere, nu merită admirație, ci mult mai mult de atât. I-am apreciat sinceritatea ca si-a urmat inima si a facut ceea ce a simțit, iar în opinia mea, este o persoana curajoasă, o fire puternica in adevăratul sens al cuvântului.
Sper din suflet ca cei de la Polirom sa reediteze si celelalte doua volume ale seriei...
Povestea merită citită si trăită de cât mai mulți oameni!
October 17, 2024
I read this book, primarily because I was looking to read books in German - which I am trying to get fluent at - and found this one laying in a Buchkasten (a small book shelf on the street where people give away used books) near my home in Munich.
I found it strictly ok. Well, like most people pointed out, the language is pretty straightforward, as in one's diary. So it did good with helping me practice the language. But it didn't give me a feeling of having read a book, purely because there is limited literary depth. And I don't mean, she should have used fancy words (normal words in German also big words, haha) but the expressions she uses are very banal and dreary. It also gave me a feeling that, at times, she overemphasized the distinction between Switzerland and Kenya. Duh, they ARE different worlds altogether.
Anyway, I gather this was her second book, and I haven't read the first one. Perhaps, there is some continuity I may have missed. But I doubt her writing style may have considerably improved in this one.
I found it strictly ok. Well, like most people pointed out, the language is pretty straightforward, as in one's diary. So it did good with helping me practice the language. But it didn't give me a feeling of having read a book, purely because there is limited literary depth. And I don't mean, she should have used fancy words (normal words in German also big words, haha) but the expressions she uses are very banal and dreary. It also gave me a feeling that, at times, she overemphasized the distinction between Switzerland and Kenya. Duh, they ARE different worlds altogether.
Anyway, I gather this was her second book, and I haven't read the first one. Perhaps, there is some continuity I may have missed. But I doubt her writing style may have considerably improved in this one.
September 2, 2025
A great follow up to the amazing story of The White Masai.
This book won’t show great shock in comparison to the last. However, it’s just as interesting to read how Corinne’s life progressed back into civilization in Switzerland and came back to day to day struggles.
I’m captured by her willpower to move forward and try new things and it’s an amazing story to follow through.
I’m excited to read Reunion in Barsaloi now.
I find it disappointing to read through the reviews and see a lot of value judgments on Corinne’s decisions. Let me remind you: this is not fiction, it’s real life. Whatever decisions she took were the best she could at the time. We weren’t in that situation and don’t know what is like being in her shoes. You can criticize the book all you want if it’s related to how the story is told. But at the end of the day, what do you want? To read a perfect story with no mistakes? I don’t think so. This is a real life story with falls along the way, and that doesn’t take anything away from it.
This book won’t show great shock in comparison to the last. However, it’s just as interesting to read how Corinne’s life progressed back into civilization in Switzerland and came back to day to day struggles.
I’m captured by her willpower to move forward and try new things and it’s an amazing story to follow through.
I’m excited to read Reunion in Barsaloi now.
I find it disappointing to read through the reviews and see a lot of value judgments on Corinne’s decisions. Let me remind you: this is not fiction, it’s real life. Whatever decisions she took were the best she could at the time. We weren’t in that situation and don’t know what is like being in her shoes. You can criticize the book all you want if it’s related to how the story is told. But at the end of the day, what do you want? To read a perfect story with no mistakes? I don’t think so. This is a real life story with falls along the way, and that doesn’t take anything away from it.
May 28, 2020
Visto il successo del primo libro non ho potuto non leggere il sequel. Ho faticato tanto per trovarlo anche perché non esiste una traduzione in italiano e ho dovuto comprarlo in spagnolo ma é stata una lettura piacevole ugualemente.
Devo essere sincera, ho apprezzato questo libro più per la curiosità di sapere come sarebbe continuata la vita di Corinne una volta tornata in Svizzera più che per la qualità del libro in sé. Non dico che non mi sia piaciuto il libro, però l'ho letto con una certa lentezza più che altro per la mancanza di colpi di scena o per la linearità del racconto. Le pagine raccontano il ritorno in Svizzera dell'autrice e il suo doversi riabituare a un mondo civilizzato. Lo consiglio a tutti coloro che hanno letto "la masai bianca" (un libro da leggere assolutamente) e sono curiosi di sapere cosa succede dopo, non lo consiglio a chi é in cerca una lettura emozionante.
Devo essere sincera, ho apprezzato questo libro più per la curiosità di sapere come sarebbe continuata la vita di Corinne una volta tornata in Svizzera più che per la qualità del libro in sé. Non dico che non mi sia piaciuto il libro, però l'ho letto con una certa lentezza più che altro per la mancanza di colpi di scena o per la linearità del racconto. Le pagine raccontano il ritorno in Svizzera dell'autrice e il suo doversi riabituare a un mondo civilizzato. Lo consiglio a tutti coloro che hanno letto "la masai bianca" (un libro da leggere assolutamente) e sono curiosi di sapere cosa succede dopo, non lo consiglio a chi é in cerca una lettura emozionante.
October 12, 2024
Sehr unterhaltsam
Ich fand Corinne Hofmanns erstes Buch sehr interessant, obwohl sie teils wenig reflektiert ist. Wie "Die weisse Massai" liest sich das Buch sehr schnell. Die Sprache ist einfach und einnehmend, ich wurde sehr ins Buch hineingezogen und wollte immer weiter lesen (ähnlich wie beim ersten Buch). In diesem Buch erzählt Hofmann, was nach der Landung zurück in der Schweiz passiert: Aufenthaltsgenehmigung, diverse Jobs, das Leben mit ihrer Tochter in der Schweiz, Erholung von Malaria und Hepatitis. Vieles aus Kenia hat sie verdrängt, was sie auch selbst erkennt. Das erste Buch schreibt sie auch, um mit der Zeit besser umzugehen und diese zu reflektieren. Immer noch vermisst sie ihre ehemalige Massai Familie und ist mit ihnen mittels Briefen in Kontakt.
Ich fand das Buch sehr spannend und habe es schnell und gern gelesen.
Ich fand Corinne Hofmanns erstes Buch sehr interessant, obwohl sie teils wenig reflektiert ist. Wie "Die weisse Massai" liest sich das Buch sehr schnell. Die Sprache ist einfach und einnehmend, ich wurde sehr ins Buch hineingezogen und wollte immer weiter lesen (ähnlich wie beim ersten Buch). In diesem Buch erzählt Hofmann, was nach der Landung zurück in der Schweiz passiert: Aufenthaltsgenehmigung, diverse Jobs, das Leben mit ihrer Tochter in der Schweiz, Erholung von Malaria und Hepatitis. Vieles aus Kenia hat sie verdrängt, was sie auch selbst erkennt. Das erste Buch schreibt sie auch, um mit der Zeit besser umzugehen und diese zu reflektieren. Immer noch vermisst sie ihre ehemalige Massai Familie und ist mit ihnen mittels Briefen in Kontakt.
Ich fand das Buch sehr spannend und habe es schnell und gern gelesen.
September 29, 2018
The moment I finished The White Masai, I had to know what happened next. This installment features the decade following Hofmann's return to Switzerland, baby in tow. As always, she approaches life with pluck, courage & resourcefulness. Most interesting are the letters between her & her brother-in-law James, which provides continued updates about her African family. It's nice to know she still financially supports them. Unfortunately, she is spare & guarded about her thoughts, feelings & reflections, particularly regarding her reunion with the fiance she left for Letingka (which should've been a key component of the book). The result is a rushed, distant, pedestrian, impersonal & almost reluctant account.
Displaying 1 - 30 of 114 reviews