What do you think?
Rate this book
La curţile dorului
Poems by a noted twentieth-century Romanian poet, banned in his home country for their great insight
116 pages, Paperback
First published November 1, 1938
2 people are currently reading
17 people want to read
About the author
Lucian Blaga
204 books192 followersLucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 3 of 3 reviews
September 2, 2016
TREZIRE
„Mocnește copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea,
ceara și mierea.
Nehotărît între două hotare
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vîntul îl scutură, Martie sună.
Cîte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumnezeiască.
Cine vîntură de pe muncel
atîta lumină peste el ?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit ?”
BELȘUG
„- Negrule, cireșule,
gîndul rău te-mprejmuie.
Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.
Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.
Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pune-ți strajă !
- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămîne-ntreagă.
Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura !”
1917
„Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeaua, livada cu flori, și zdențele-n sîrmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cîrmă.
Scumpe făpturi, fluturi mulți năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe de-asupra în pîlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.
Mîne bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn,
cînd fiecare-n tăcere se-ntreabă : care pe munte
cădea-va întîiul ? - Cînd fiecare pe cealalaltă frunte
ar vrea să citească un semn.
Eu singur le zic : Fiți liniștiți ! Odată cu zorile
cădea-vor întîi nu oameni, ci florile !
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre !”
ASFINȚIT MARIN
„Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mut tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru cine sunt largile
vremi ? Pentru cine catargele ?
O, aventura, și apele !
Inimă, strînge pleopele !”
„Mocnește copacul. Martie sună.
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea,
ceara și mierea.
Nehotărît între două hotare
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vîntul îl scutură, Martie sună.
Cîte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumnezeiască.
Cine vîntură de pe muncel
atîta lumină peste el ?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit ?”
BELȘUG
„- Negrule, cireșule,
gîndul rău te-mprejmuie.
Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.
Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.
Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pune-ți strajă !
- Las' să vie, să culeagă,
Vara mea rămîne-ntreagă.
Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura !”
1917
„Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeaua, livada cu flori, și zdențele-n sîrmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cîrmă.
Scumpe făpturi, fluturi mulți năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe de-asupra în pîlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.
Mîne bătaia va-ncepe din nou. Fii inimă - lemn,
cînd fiecare-n tăcere se-ntreabă : care pe munte
cădea-va întîiul ? - Cînd fiecare pe cealalaltă frunte
ar vrea să citească un semn.
Eu singur le zic : Fiți liniștiți ! Odată cu zorile
cădea-vor întîi nu oameni, ci florile !
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre !”
ASFINȚIT MARIN
„Piere în jocul luminilor
saltul de-amurg al delfinilor.
Valul acopere numele
scrise-n nisipuri, și urmele.
Soarele, lacrima Domnului,
cade în mările somnului.
Ziua se curmă, și veștile.
Umbra mărește poveștile.
Steaua te-atinge cu genele.
Mut tălmăcești toate semnele.
Ah, pentru cine sunt largile
vremi ? Pentru cine catargele ?
O, aventura, și apele !
Inimă, strînge pleopele !”
February 22, 2021
„Bazin într-un parc
La faţa stihiei
peştii s-adună,
cu ochii întorşi
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învaţă să tacă.”
La faţa stihiei
peştii s-adună,
cu ochii întorşi
se uită la lună.
Suveici de aur,
mici zei de apă,
luând sfatul lunii
învaţă să tacă.”
January 23, 2013
Bazin intr-un parc
La fata stihiei
pestii s-aduna,
cu ochii intorsi,
se uita la luna.
Suveici de aur,
mici zei de apa,
luand sfatul lunii
invata sa taca.
Trezire
Mocneste copacul. Martie suna.
Albinele-n faguri aduna
si-amesteca invierea,
ceara si mierea.
Nehotarat intre doua hotare,
cu vine trimise subt sapte ogoare,
in vazduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vantul il scutura, martie suna.
Cate puteri sunt, se leaga-mpreuna,
din greul fiintei sa mi-l urneasca,
din somn, din starea dumnezeiasca.
Cine vantura de pe muscel
atata lumina peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
La fata stihiei
pestii s-aduna,
cu ochii intorsi,
se uita la luna.
Suveici de aur,
mici zei de apa,
luand sfatul lunii
invata sa taca.
Trezire
Mocneste copacul. Martie suna.
Albinele-n faguri aduna
si-amesteca invierea,
ceara si mierea.
Nehotarat intre doua hotare,
cu vine trimise subt sapte ogoare,
in vazduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vantul il scutura, martie suna.
Cate puteri sunt, se leaga-mpreuna,
din greul fiintei sa mi-l urneasca,
din somn, din starea dumnezeiasca.
Cine vantura de pe muscel
atata lumina peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
Displaying 1 - 3 of 3 reviews