Romanul publicat în anul 1951, an în care scriitorul britanic a scos pe piață nu mai puțin de 4 romane, cu pseudonimul Raymond Marshall, este, așa cum unii cititori au observat, o versiune proprie a celebrului Poștașul sună întotdeauna de două ori de James M. Cain. Fără să fie la fel de bun ca acesta și, de asemenea, fără să devină un roman de referință. Dar nu este nici o carte slabă, ci are și unele puncte destul de tari, dintre care poate cel mai important este modul în care se succedă răsturnările de situație, atât de frecvente la James Hadley Chase.
Frank Mitchell (eroul narator din Poștașul... se numește Frank Chambers, prin urmare chiar și prenumele celor două personaje este identic) este un pachet de mușchi, dar nu are doar forță brută, ci și creier sau cel puțin așa pretinde, fără ca acțiunile sale ulterioare să confirme această convingere a sa. Problema principală a lui Frank este o dublă problemă; mai întâi, îi plac mult prea mult banii și se declară dispus să facă orice pentru a pune mâna pe ei, inclusiv o crimă; pe de altă parte, este incapabil să o aprecieze la adevărata ei valoare pe extrem de devotata sa iubită, Netta, ce îi mărturisește direct: "M-aş putea lipsi şi de bani, şi de voiajul în America. Pe tine te vreau". Numai că, din păcate, Netta nu este suficientă pentru Frank, ce are aspirații mult mai mari, dar și mai riscante, astfel încât, atunci când soția șefului său, femeia fatală Rita, îi propune un plan de ucidere a soțului ei, tâmpitul tâmpiților nu poate să zică nu. Regretele ulterioare vor fi, bineînțeles, inutile. Lectură plăcută!
P.S. Acest roman mi-a trezit dorința de a reciti Poștașul..., după mai bine de 20 de ani de la prima lectură, ceea ce poate fi considerat un alt punct forte al său.