Totul începe cu un gest scandalos, la o nuntă princiară. La marile case regale, căsătoria şi dragostea sunt îndeobşte chestiuni diferite. De data asta s-a întâmplat ca mirele să se îndrăgostească, la propria nuntă, de... fata de lângă mireasă. Aşa începe una dintre cele mai romantice şi mai crude iubiri medievale din Portugalia, ţara în care pietrele încinse de soare şi plesnite de vânt spun poveşti. Veţi descoperi, citind aceste pagini, că Ines şi Pedro pot intra în rândul marilor cupluri din istoria omenirii.
Radu Paraschivescu was born in 1960 in Bucharest, and grew up in Lugoj (Timiş), where he suffered a severe regime on home made chocolate, sugar candy and Doboş cake; he was accustomed to the idea that life is sweet and must be greedily crunched.
He is a translator and co-author of two reference works in the sports literature (Larousse Encyclopedia of footbal and Athens Olympic Games in Athens: 1896-2004). He translated nearly sixty books of English, American, Canadian and French authors.
He published two novels (Efemeriada şi Balul fantomelor), a volume of stories about Bucharest (Bazar bizar) and one essay about dishonesty in sports (Fanionul roșu - 2005), for which he received the "Ioan Chirilă" National Award for best sports book of the year.
He also wrote: Mi-e rău la cap, mă doare mintea - 2007 Fie-ne tranziţia uşoară - Perle româneşti - 2006 Ghidul nesimţitului - 2006 Dintre sute de clişee - 2009
Ce surpriza placuta a fost cartea asta! O spun pentru ca dupa Ghidul nesimtitului nu prea mai imi venea sa pun mana pe vreo carte de-a lui Paraschivescu, insa bine ca nu m-am tinut de gandul asta.
Ceea ce credeam eu ca va fi o carte mai mult despre aceasta idila adultera tragica a inceput cu un iz usor burlesc, a continuat cu cateva episoade brutale si sangeroase care m-au scos din visare, apoi s-a transformat intr-o intriga ce poate rivaliza cu Urzeala tronurilor si s-a terminat in cel mai abominabil, tragic si socant mod cu putinta. Citind despre Ines de Castro si Pedro mi-au revenit in minte Elena pentru care s-a pornit Razboiul Troian, conspiratiile si strategiile lui Toranaga in Shogun si toate cuplurile tragice de indragostiti, fie ele fictive sau aievea. Si are dreptate autorul in epilog ca aceasta poveste de dragoste cu final tragic si razbunare macabra s-a pierdut intre atatea celebre. Pacat!
Daca pana sa ajung la ultimele pagini ma gandeam ca 4 stelute ar fi un scor decent, pai scena aia de la final cu prezentarea reginei a castigat nu doar o steluta in plus ci mai multe chiar. Fenomenala scena, una de tinut minte.
Nu stiu daca asa scrie Radu Paraschivescu in general, insa m-am desfatat cu scrierea plina de comparatii, arhaisme, mult umor fin si profunzime acolo unde situatia o cerea. Si ii trimit un "multumesc din suflet" pentru punerea pe hartie a acestei farame din istoria sangeroasa a Portugaliei.
Uneori, pentru iubire, ești în stare să faci tot felul de nebunii, mai cu seamă când vorbim despre Evul Mediu. Este cazul și iubirii între Ines de Castro și Pedro I, un cuplu mai puțin cunoscut de publicul cititor pasionat de istorie și literatură, dar foarte apreciat și cunoscut în Portugalia, unde povestea lor de dragoste a avut loc, undeva în secolul al XIV-lea, în mijlocul conflictelor, intrigilor, asasinatelor. Romanul lui Radu Paraschivescu, acum reeditat, reconstituie împrejurimile istorice ale acestui cuplu, într-un volum bine scris, ce poate fi considerat atât un roman istoric, cât și un roman de roman de capă și spadă, dar mai ales un roman al iubirii din timpul vieții și de dincolo de moarte.
Radu Paraschivescu reușește încă o dată să mă surprindă cu romanul acesta. După ce am citit Podul Diavolului, am prins drag de felul în care scrie Paraschivescu, iar acum, după ce am citit Cu inima smulsă din piept, parcă e cu totul altceva și totuși nu e. Mereu am căutat genul acesta de roman. Să fie de dragoste, dar să aibă inserate și momente tensionate, acțiune, crime. E un roman medieval aș putea spune. Dar seamănă puțin și cu romanele lui Michel Zevaco și ale lui Al. Dumas. Parcă ar fi un roman de capă și spadă. Sau poate că asta a fost intenția autorului? În mod cert, este un roman reușit. Nu numai stilul de scriere, care îl face să fie deosebit de ușor de citit (parcă ar fi o lectură de metrou sau în parc ori în natură), dar are ceva deosebit care te atrage. Preferam Franța medievală, dar romanul lui Paraschivescu m-a făcut să apreciez și Spania și Portugalia acelori vremuri. Chiar dacă pare că descrie o poveste de dragoste, dintre Pedro(viitorul rege al Portugaliei) și Inès (din Castilia), o fată simplă sau, cel puțin nu de rangul nobiliar de care are nevoie prințul, romanul este și de factura istorică. Prezintă momente și anecdote istorice interesante din peninsula iberică. Nu obosește cu amănunte despre războiul cu necredincioșii purtat de regele Afonso, tatăl lui Pedro, dar nici nu trece cu vederea anumite informații. A început ca o telenovelă de tipul "băiatul se căsatorește cu o fată dar se îndrăgostește de prietena cea mai bună a soției", dar de la un moment dat îți dai seama cât de serioasă devine treaba. Romanul nu este nici pe departe pueril sau de adolescenți. Este profund, sentimental, dar și deosebit de dur. Nu am plâns, dar a fost imposibil să nu rezonez cu personajele. Ajungi să le îndrăgești pe cele două prietene, apoi să îl urăști și iubești pe Pedro, pentru ca apoi să te dezguste unul dintre ei sau să îți pară rău de toți. E un roman reușit din multe puncte de vedere, și e interesantă trecerea dintre tablourile artistice prezentate: aici ești în Portugalia lui Pedro, aici în Castilia verișorului lui Pedro al Portugaliei (care e tot Pedro). Aici ești într-un vis erotic al lui Pedro cu Inès, pentru ca în secvența următoare să te afli în realitatea rece și coruptă a curții portugheze. Trecerile sunt deosebite pentru că ți se pare că autorul îți prezintă o paralelă între momente. Vezi războiul civil din Portugalia, dar vezi și prin câte stări de spirit și decizii trebuie să treacă regele Afonso pentru binele țării sale. Iar răzbunarea lui Pedro pentru moartea iubitei sale dă o notă delicioasă (și sadică totodată) romanului. Pare o vertebră nelipsită a construcției romanului. După cum spunea și autorul, povestea de dragoste dintre Inês și Pedro ar fi trebuit să stea în același plan cu cea a lui Tristan și Isolda sau Romeo și Julieta, dar i-a lipsit popularitatea. Câțiva autori contemporani sau cel puțin din acea perioadă au scris despre ei, dar au fost apoi căzuți în negura uitării pentru a fi redescoperiți de vizitatorii ce se plimbă în locul unde își dorm somnul de veci cei doi. Este o poveste tristă, dar exprimă multe despre viața acelor vremuri.
This entire review has been hidden because of spoilers.
„În Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego spintecă Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre porturi de peste mări și țări, canotorilor plecați cu o vâslă în căutarea faimei. Și totuși, aici parcă mai mult ca oriunde, apa trece, pietrele rămân. Iar în fața lor trebuie să taci, să asculți și să-ți închipui. Așa a fost dintotdeauna.”
Assim que este livro foi lançado, fiquei muito curiosa para o ler. Afinal de contas, não há romântico que se preze em Portugal que não conheça a lenda de Pedro e Inês; portanto, assim que tive oportunidade, perdi-me nas páginas deste livro.
Algo que eu receava ao iniciar a leitura era que a narrativa estivesse escrita de uma forma bastante monótona (não me perguntem porquê), mas rapidamente percebi que tal não era o caso, muito pelo contrário; dei por mim a avançar rapidamente de cada vez que pegava no livro e revelou-se uma leitura bastante boa. Esperava que a narrativa fosse mais centrada em Pedro e Inês enquanto casal, mas toda a trama e as muitas personagens que contam e fazem parte desta tragédia tiveram a sua história bem contada e desenvolvida. 𝗗𝗲 𝗖𝗼𝗿𝗮𝗰̧𝗮̃𝗼 𝗔𝗿𝗿𝗮𝗻𝗰𝗮𝗱𝗼 𝗱𝗼 𝗣𝗲𝗶𝘁𝗼 (um título poderoso e que aparece ao longo do texto) é uma leitura rápida e aprazível, que recomendo a apreciadores de romances e entusiastas da nossa História.
De notar que este livro foi escrito por um autor romeno, uma voz com bastante relevo no seu país, depois de ter conhecido a lenda portuguesa e se ter apaixonado por ela. E isso fez-me pensar que o nosso imaginário histórico é tão rico e variado, que gostava de o ver mais vezes representado na literatura.
Infelizmente, acabei por não gostar tanto deste livro como inicialmente pensei que iria gostar. Comecei a lê-lo, porque achei interessante ver a abordagem por parte de um estrangeiro (neste caso, um romeno), à história de Pedro e Inês (famosíssima em Portugal, mas, creio eu, não tão conhecida no estrangeiro). A questão é que pouco se fala de Inês e da sua relação com o então infante D. Pedro (a propósito, o autor cai aqui no anarónico erro de tratar Pedro por 'príncipe' e o rei por 'majestade', termos que não foram utilizados em Portugal, no caso de príncipe, até ao reinado de D.João II, aquando da chegada de Filipa de Lencastre que trouxe essa forma de tratamento da corte inglesa, e no caso de majestade, nunca antes de D. João III, já no século XVI, se não mesmo depois, já em tempos de absolutismo régio...). O livro está mesmo dividido em duas partes, e a segunda, a qual se intitula, "A que depois de morta foi rainha", centra-se só e praticamente na fuga dos seus assassinos e da forma como se tentaram esconder em Castela. Ora bem, quem estava à espera de um livro em que se contasse a história romanceada de Pedro e InÊs só vai encontrar nestas páginas muita "palha" de intriga palaciana. Isso até nem seria mau de todo, porque intrigas palacianas ("políticas") podem dar muito bons argumentos e romances... No entanto, aqui não é isso que acontece. O livro tornou-se um pouco aborrecido para mim, também porque achei que se tornou numa sucessão de nomes (muitos deles, nada portugueses, por exemplo, o homem de confiança do rei Afonso IV chama-se aqui Cristóbal Ocayo, o que acabei por achar estranho...). Enfim, é um livro que se lê, mas que infelizmente a mim não me deixará grandes memórias.
Roman istoric dar și o superbă poveste de dragoste. Cartea lui Radu Paraschivescu te transpune în Portugalia anilor 1350 și te face să retrăiești uluitoarea poveste a lui Pedro I și Ines de Castro. Recomand cu multă căldură!
“Fiecare poveste de dragoste poartă în ea pariul veșniciei. Fiecare îndrăgostit vrea ca iubirea lui să treacă dincolo de toți și de toate. Și fiecare își pretuieşte aleasa după cum se pricepe, după cum poate și după cum crede de cuviință. Unul îi ridică un palat, altul îi scrie o poezie. Unul o îngroapă în flori, altul îi dăruieşte inele. Unul îi face zece declarații pe zi, altul o adoră mut, cu ochii mari. Unul regândeşte lumea de dragul ei, altul ucide. Dar nici unul nu acceptă că ar putea să existe pe lume poveste mai intensă sau mai vie decât a lui.”
“Inès de Castro și Pedro I n-au atins faima marilor perechi ale lumii: Romeo și Julieta, Tristan și Isolda, Paul și Virginie, Daphnis și Chloe. Compozitorii trecutului au prețuit-o pe Inès ceva mai mult decât scriitorii prezentului. Niccolò Zingarelli, Giuseppe Persiani și James MacMillan i-au dedicat opere, Henry de Montherlant i-a scris o piesă de teatru. Atât. Drama consumată în Portugalia secolului al paisprezecelea n-a făcut box-office sau vânzări. Nici la Hollywood, nici la Barnes & Noble. Pentru portughezi, în schimb, Inès și Pedro sunt simbolul aventurii romantice şi al iubirii până dincolo d margini. Dacă-i întrebi, îți spun-prin vorbe sau priviri— că ororile se uită și sângele se șterge, dar dragostea rămâne. “
"Numai oamenii liberi iubesc, Pedro! Băga bine la cap, oamenii liberi. Fără coroană pe cap și sceptru în mână. Măcelarul, artistul, fierarul, groparul și hangiul. Ăștia pot să iubească până la sfârșitul lumii, fiindcă dragostea lor nu încurcă pe nimeni. Pe când noi, băiete, noi nu suntem liberi. Suntem regi, prinți, conducători de oști și de regate. Libertatea noastră e o iluzie, o himeră! Un vis din care te trezești cu gura cleioasă, cu gust amar și cu dureri de cap. Noi iubim sabia, harta și pe aliatul cel mai convenabil. Atât. O să fim cu adevărat liberi abia după ce-o să nu se trântească o lespede de piatră peste leșuri."
Lectura acestui roman m-a făcut să mă simt „cu inima smulsă din piept”.
Deși este vorba despre una dintre perechile mai puțin cunoscute ale istoriei, Pedro I al Portugaliei și Inès de Castro, iubirea celor doi prinde contur și viață prin condeiul și scriitura rafinată ale lui Radu Paraschivescu.
Recomand cartea atât iubitorilor de literatură română, cât și celor care îndrăgesc istoria universală, și mai ales celor care iubesc poveștile unor cupluri precum Tristan & Isolda sau Romeo & Julieta.
3 stele pentru majoritatea cărții, 5 stele pentru final. M-a plictisit destul de tare pana sa ajung la mâncat de inimi si mumificarea reginelor; atunci mi-a plăcut.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Mi-a placut mult, mult de tot! Povestea reala din istoria Portugaliei de la care pleaca Radu Paraschivescu a fost transpusa atat de bine in paginile acestui roman, toata cruzimea, pasiunea, iubirea care uneori ia cele mai brutale forme, personajele, atmosfera...Recomand!
Carte interesantă, pasajele descriptive se aseamănă cu modul de scriere a scriitorului spaniol Zafón în cartea "Orașul de abur", mai exact în poveștile sale medievale.
Artistica, dramatica, sfasaietoare pe alocuri. Parca asteptam un final mai spectaculos, the grand finale. Per total, un alt roman captivant al dlui Paraschivescu
Dacă n-aș fi știut cine este autorul (aici recunosc că sunt subiectiv și că, în pofida aerului său de bătrânel bonom, îl văd pe R.P. cu totul altfel decât marea masă a admiratorilor domniei sale) mai c-aș fi crezut că mă aflu în fața unui roman marca Isabel Allende. Subiectul, stilul, modul cum sunt privite personajele (pur narativ, doar li se reliefează calitățile și defectele) limbajul bogat și colorat, felul cum decurge "intriga", toate amintesc de talentata doamnă. Iar faptul că totul pleacă de la întâmplări și personaje reale nu face decât să sporească interesul cititorului mediu, dornic, din când în când, să consulte și izvoare colaterale atunci când citește un roman istoric. Totuși, de ce doar trei stele? Una la mână, "simpatia" față de autor, doi, finalul...