„Nu exista egalitate intre sexe, exista doar care pe care, sigur, si dragoste exista, dar ele sunt legate. Iubire oarba nu exista, iubirea trebuie cistigata. Barbatul trebuie sa inteleaga ce inseamna o femeie. O femeie e o femeie... Femeile vor cu orice pret ca barbatii sa renunte la cele trei atribute prin care sunt emotionalitatea restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes. Ele vor iubire. Dar, culmea, ele sint atrase exact de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mingiietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?”
Femeile Insist sa te iubesc Sindromul Cenusareasa. Cite femei nu-l au? Situatii imposibile, neputinta psihologului Femeile trebuie sa traiasca din farmecul lor Despre semne si despre o mama „O romanca sanatoasa”: Cornelia Corina si visele fetelor La doi pasi de tine poate fi un om Maricica Cu femeile nu-i de Tirgsor Prostiile mele, doar citeva M-am trezit ca practic gainaria romaneasca Frica de „ne-buni” exista Asteptindu-mi fiul, m-am gindit la efectul Zeigarnick
Barbatii Rochia si barbatul „Vreau sa fiu aurolac!” Barbatii care ramin mai mult sau mai putin linga o femeie Din verighetele nevestelor, mi-am facut o salba de barbatie Umilintele barbatului, umilintele femeilor Barbatii „obisnuiti” pot fi mari criminali Iubiri si o iubire stranie Charisma de charisma
Noi Lumea se schimba chiar sub ochii nostri si noi cu ea Sa amestecam prezenta cu absenta, poate-i mai bine? Munduruku Dau din coate printre anonimi. Exista, insa, „penitele-otravite” Gesturi nebunesti, uneori gindite, alteori spontane Este un abis in noi Clonarea si spectacolul Ah, privirile noastre! Privirile lor! Ne pacalim de multe ori Cuvintatoare si hai sa dam mina cu mina! In situatii disperate te ajuta un ingeras Stricaciunea mintii duce la stricaciunea limbajului, dar si invers Mici inimplari fara perdea sau deocheate Poate parea hazliu, poate parea vulgar Cum se minte si minciuna Cine sa ne inteleaga? (
Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.
Publicata intr-o prima editie in 2010, Rendez-vous cu lumea este una dintre cartile Aurorei Liiceanu care au cunoscut tiraje succesive si pe care cititorii le-au putut regasi constant in topul celor mai vindute titluri ale editurii Polirom. Povesti de viata pline de tilc, ale autoarei sau experientele ale „celorlalti”, istorisirile din Rendez-vous cu lumea continua dialogul dintre antropologie si literatura din volumul Prin perdea.
„Nu exista egalitate intre sexe, exista doar care pe care, sigur, si dragoste exista, dar ele sint legate. Iubire oarba nu exista, iubirea trebuie cistigata. Barbatul trebuie sa inteleaga ce inseamna o femeie. O femeie e o femeie… Femeile vor cu orice pret ca barbatii sa renunte la cele trei atribute prin care sint definiti: emotionalitatea restrictiva, inhibitia afectiunii si preocuparea pentru succes. Ele vor iubire. Dar, culmea, sint atrase exact de cei care corespund atributelor de mai sus. S-ar indragosti ele, oare, de barbati sensibili si emotivi, mingiietori si plini de tandrete ca o mama si neanimati de ambitii de ascensiune sociala?” (Aurora Liiceanu)
Cartea asta e aşa: tu, cititorul, stai într-o bucătărie la o cafea cu doamna Liiceanu. Cafeaua e turcească şi o bei dintr-o ceaşcă puţin ciobită. Nu e nici prea tare, nici prea dulce. E o cafea care îndeamnă la vorbă, pentru că are un gust indecis. Aşa e şi cartea.
Rendez-vous cu lumea e o colecţie de texte greu încadrabile. Poate să te intrige, să te enerveze, să te amuze sau să te indigneze. Pe rând sau în acelaşi timp. Sunt mici povestiri de felul celor care încep cu „am eu o prietenă care…”. Sunt întâmplări cu personaje colorate, de la prietena dezamăgită de căsătoria ei cu un libanez, la ingenioasa femeie de serviciu de la Institutul de Psihologie. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/rendez-vous-cu-l...)
Primele doua parti au fost captivante si au fost destul de bine inchegate, insa ultima parte "Noi" mi s-a parut a fi mai mult o adunatura de colectii si intamplari personale. Unele capitole au fost mai mult de "umplutura", neputand sa le gasesc sensul iar din altele nu am reusit sa raman cu ceva folositor. Per total, e o carte care te poate ajuta, catusi de putin, sa dobandesti mai multa claritate asupra stereotipurilor de gen si cultura.
O carte foarte ușor de citit și scrisă într-o notă pozitiva, amuzantă as putea spune. Cu toate astea reușește sa argumenteze anumite aspecte ale societății românești foarte bine.