Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne

by Neagu Djuvara

Asa cum e prezentata de Neagu Djuvara, care refuza sa se conformeze viziunii sumbre a istoriografiei clasice, fresca regimului fanariot nu e lipsita de o anume ambiguitate: mai conforme cu adevarul istoric, domniile si regimurile fanariote capata uneori nuante pozitive; caci fanariotii, chiar daca n-au facut din prosperitatea tarilor romane preocuparea lor principala, incearca sa introduca in universul romanesc saturat de Orient ceva din mirajul occidental. Fara indoiala, exactiunile si ororile turco-fanariote sunt o trista realitate, dar perspectiva introdusa de Neagu Djuvara ne obliga sa tinem seama de fapte: universul romanesc este de aceea mai credibil cu ambiguitatile,
raspunderile si optiunile sale.

Genres: History, Romania, Romanian Literature, Historical, Nonfiction

436 pages, Paperback

First published January 1, 1989

About the author

NEAGU M. DJUVARA s-a născut la Bucureşti în 1916, într-o familie de origine aromână aşezată în ţările române la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie-noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa. Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietică. Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, când comuniştii preiau şi Externele. Implicat în procesele politice din toamna anului 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al Fundaţiei Universitare „Carol I"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci şi trei de ani în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului francez al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică la Universitatea din Niamey. Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, capătă doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Româneşti de la Paris, până după revoluţia din decembrie 1989, când se întoarce în ţară. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucureşti şi membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol" din Iaşi.

Reviews

[Eduard-Marius Dragomir · Rating 5 out of 5]

Aveam cartea in biblioteca de ani buni, insa abia recent, vrand sa citesc ceva istorie, am inceput-o. Inca de la primele pagini mi-am dat seama ca singura greseala a fost ca am asteptat atat. Mi s-a parut usor de citit, deloc stufoasa si foarte bine scrisa. O carte care pentru mine a insemnat o intelegere mult mai adanca a originii metehnelor societatii noastre. O dovada ca si dupa patru-cinci generatii multe sabloane comportamentale au ramas si par ca nu au sa dispara prea curand din constiinta colectiva.

Dincolo de ideea din spate, o carte viu colorata de oameni si locuri, despre Bucuresti, Iasi si provincie, despre sat si oras, despre "crema" si "pleava" societatii adesea interschimbabile functie de punctul de vedere.

[Roxana Chirilă · Rating 4 out of 5]

(recenzia completă e aici, acesta e doar rezumatul)

Pe alocuri dădeam pagină după pagină, de parcă ar fi fost un bestseller, alteori am abandonat-o câteva zile sau mai mult, după care am mai citit câteva rânduri. Per ansamblu, însă, e mai mult fascinantă decât plictisitoare.

Cartea este despre Muntenia și Moldova în secolele 18-19, dar nu le discută cronologic, ci pe categorii sociale: începe cu viața și situația domnitorului, trece la viața și situația boierilor, apoi a bisericii, a celor de la oraș în general, a țăranilor și în cele din urmă a țiganilor. Mi se pare o împărțeală extrem de bună, pentru că atmosfera scindată iese foarte bine la suprafață și cu fiecare capitol ți se întregește imaginea despre lume.

Stilul e destul de familiar, prietenesc, al unui om care povestește despre istorie și nu al unui istoric care vrea să fie cât se poate de atent și exact. Uneori Djuvara ne povestește ce au trăit/simțit anumte persoane, sau face anumite comentarii scriitoricești. Pe de o parte, s-ar putea să ne inducă oarecum în eroare. Pe de alta, e plăcut de citit și informația și stilul împreună sunt uneori excelente.

[Bogdan Andrei · Rating 4 out of 5]

Djuvara expune adâncile prefaceri prin care trecuse Țara Românească și Moldova în împrejurările care caracterizaseră sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea și fenomenul de aculturație și calchiere a acestora din perioada jugului otoman, a războaielor austro-ruso-turce, a Revoluției Franceze și a aventurii napoleoniene.

„În feudalitatea moldovenească, cele două puteri ce decurg din alcătuirea ei de început nu se exercită asupra aceluiași obiect; boierii au primit de la ea o putere aproape absolută asupra bunurilor, iar domnitorii asupra persoanei supușilor. Unii au pământul, ceilalți viața oamenilor, și, din împărțirea celor două jurisdicții extreme, acestea, ca să zicem așa, au pierdut, în principiu, dreptul de a se domoli una prin cealaltă și amândouă au scăpat din frâul legii.”

[Ion · Rating 4 out of 5]

Tot liceul si inca 5 ani la facultatea de istorie nu am auzit niciodata de Neagu Djuvara! Ce mult am pierdut!
Cartea este foarte interesanta. Mi-am facut o idee generala despre viata cotidiana, obiceiurile si moravurile societatii moldovalahe din secolele pre-moderne. Foarte interesant capitolul despre tigani - stiam extrem de putine despre persecutarea lor de-a lungul istoriei si acum imi pot explica si actuala atitudine (inca aceeasi!) a societatii romanesti fata de aceasta etnie.
De citit de catre oricine! Stilul este foarte abordabil.

[Alex · Rating 4 out of 5]

Dupa ce am citit aceasta carte am inceput sa inteleg poporul roman:

Unele obiceiuri mor greu, cum ar fi cel al plocoanelor, dorinta de a face pe plac tuturor strainilor, puterea romanilor de a indura. Interesant cum si animalele sunt croite dupa aceleasi norme: caii moldoveni erau renumiti pentru puterea si capacitatea de a indura oboseala.

Unele fapte nu sunt prezentate cronologic, iar ideea de a tot reveni pentru a sublinia unele lucruri, te oboseste.

De retinut faptul ca fanariotii nu au atat de asupritori pe cum am invatat, ci boierii romani au ausuprit mult mai rau. In plus, fanariotilor le datoram introducerea culturii franceze in Tarile Romane.

Concluzie: "multe delicateturi"

[Sorin Hadârcă · Rating 4 out of 5]

Prezentarea materialului istoric m-a decepționat - o înșiruire de „mărturii” fără vreo intervenție intelectuală semnificativă din partea autorului. În schimb, Djuvara este de neîntrecut în materie de „istorii și povești deocheate”. Extrase din contextul academic și adunate într-o colecție de povestiri, acestea ar rivaliza cu „Istoria generală a infamiei” de Borges. Atmosfera de la începutul sec. XIX e cea a unui Wild Wild East, unde pandurii și haiducii țin locul pistolarilor americani.

[Ştefan Serşeniuc · Rating 5 out of 5]

Poate că nu am fost eu atent la şcoală ori poate că istoricii de prin anii 1980 (când am studiat eu istoria României) nu ştiau prea multe despre perioada asta, 1800-1848. Cert este că aproape tot ce a scris Neagu Djuvara în cartea aceasta, este nou pentru mine. Am aflat că în perioada aceea, în Țările Române, nu era bine să fii nici boier, nici țăran, nici țigan, nici să ai pământ şi nici să nu ai. Şi nici haiduc, că până la urmă tot te prindeau şi-ți făceau felul. Turcii şi mai târziu ruşii, au avut grijă să-i facă pe cei născuți în vremurile acelea să nu fie prea veseli. N-am ştiut nici că ne-iubitul ruşilor e o chestiune aşa de veche. Mă gândeam că acest sentiment e mai nou. De după 1940. Am aflat noutăți şi despre pierderea Basarabiei şi multe altele. Până la urmă cartea a fost toată o surpriză pentru mine! Inclusiv ilustrațiile - ediția pe care am citit-o e una cu coperți cartonate roşii. Nu pot să nu închei fără să aduc vorba şi de frumusețea Domniței Elena Suțu - prezentă şi ea în una dintre imaginile din volum. Cartea merită să fie citită. Eu cred că mă apuc s-o mai răsfoiesc odată...

[Débora Viegas · Rating 4 out of 5]

„În istorie (...) există, câteodată, în viața popoarelor clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe schimbări decât în câteva veacuri de toropeală."

[Cristina Purcar-Reis · Rating 5 out of 5]

O radiografie fascinanta a societatii moldovalahe de la inceput de secol XIX. Am incercat sa ma limitez la un capitol pe zi dar majoritatea din ele se leaga atat de frumos incat mi-a fost imposibil (cred ca despre biserica am citit cel mai incet si dezinteresata). Cartea lui Djuvara citeste aproape ca un roman si cred ca o sa imi devina carte de capatai.

[Bongobongo · Rating 5 out of 5]

Dac-aș sta să povestesc cum am ajuns să citesc cartea asta, negreșit vor fi râsete, așa că am să mă concentrez pe carte și pe de ce mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam.

Să încep totuși cu ceea ce m-a incomodat. Pe parcursul cărții sunt relatate mai multe întâmplări ale epocii, dar se fac și diverse afirmații care, pe mine, m-au uluit. Problema mea este că marea majoritate nu au note care să indice materialul sursă, ceea ce face unele din acele afirmații să pară fantasmagorice.

Dar în rest, cartea este perfectă. Comentariile ironice ale lui Djuvara nu fac decât să sublinieze problemele epocii, nicidecum deturnând mesajul celor expuse. Diversele opinii și impresii ale unor persoane recurente conturează un lucru important: cum ne vedeau străinii (sau măcar unii dintre aceștia) înainte să devenim România. Este deznădăjduitor să vezi câte au rămas exact la fel!

Despre analizele etimologice și istorice nu am ce să mai spun. Djuvara îmbină mai multe fațete ale istoriei pentru a da contur acestei perioade, fiind mereu atent să menționeze și avantaje, și dezavantaje ale diverselor stăpâniri în spațiul românesc.

Cele mai interesante părți sunt, fără îndoială, cele despre oraș, despre țigani și despre țărani. Evoluția acestor două ultime clase sociale relevă multe despre regimul care cârmuia atunci principatele.

[Andreea · Rating 3 out of 5]

Trebuie să recunosc că am citit această carte destul de încet și asta din cauza modului ușor "sec" în care este scrisă. Totuși nu valoarea literară este ceea ce mi s-a părut interesant, ci informațiile oferite. Subiectul acestei cărți este perioada fanariotă (1669-1821) și influențele ei asupra societății românesti. Sunt prezentate toate păturile societății din acea epocă: domnul, boierii, biserica, țăranii. Pe parcursul lecturii se pot observa trăsături ale poporului român care există și astăzi (cum ar fi iubirea pentru lux, pe care, deși nu ni-l permitem, ne împrumutăm pentru a-l obține). Oamenii nu par să se fi schimbat atât de mult cu trecerea timpului. În anumite pasaje din carte îmi părea că citesc despre actuala societate românească proiectată în contextul istoric din urma cu aproximativ 300 de ani. Din punctul meu de vedere, această carte ar fi o lectură suplimentară foarte bună pentru cei care învață istoria României.

[Alex · Rating 5 out of 5]

O carte extraordinara scrisa in stilul lui Fernand Braudel. Ce istoric mare e acest Djuvara. Cata cercetare a intrat in scrierea acestei carti...Asta e o carte de savurat cate putin, si de citit si notele, si eventual varianta in franceza. E ca un vin bun. O carte de citit la gura sobei iarna. Nu o pot recomanda indeajuns. Scrisa intr-un stil foarte accesibil oricui vrea sa stie despre neamul nostru in perioada 1700-1848 aproximativ. Atat de multe rezonante in politica si societatea moderna a tarii noastre...

[Paul Ispas · Rating 5 out of 5]

La ce te poți aștepta de la Neagu la altceva decât o romantizare a adevărului. Poveștile care însoțesc istoria sunt adesea parcă prea șocant de reale. De partea cealaltă, lectura nu e tocmai ușoară, pentru că dacă vrei să rămâi cu ceva, trebuie să fii atent, iar istoria nu este mereu captivantă.
Una-peste-alta, cartea e mult mai bună decât ”Scurtă istorie...”, însă și mult mai nișată. O recomand oricărui om care vrea să înțeleagă principatele române pre-europene, în sensul contemporan al cuvântului, și pașii făcuți spre europenizare.

[voulpit · Rating 5 out of 5]

foarte informativa!

[Olariu Tudor · Rating 5 out of 5]

Carte usor de citit, accesibila, ce reda in imagini vii viata in Tarile Romane sub domniile fanariote. O lectura impresionanta si incantatoare.

[Cristian N. · Rating 3 out of 5]

3.5

[Cristian · Rating 5 out of 5]

must read

[Ricky Micky · Rating 5 out of 5]

O carte superba. Neagu Djuvara dovedeste harnicie in culegerea datelor, dar si candoare si empatie fata de situatia tarilor romane in perioada fanariota si cea imediat dupa. Comparativ cu Lucian Boia, un istoric mai tehnic dupa parerea mea, Djuvara incita la optimism. Carte de capatai pentru cei ce vor sa cunoasca o istorie mai umana, spusa de un istoric cu reale calitati literare si umor

[Dragos · Rating 5 out of 5]

Este șocant cum cutumele de pe vremea turcilor sunt încă prezente în viața politică și socială actuală a românilor.
Cartea asta mi-a schimbat complet atât viziunea asupra trecutului țării, cât și asupra prezentului. Da o altă perspectivă asupra evenimentelor din estul Europei.

[Irine]

pp. 307-333 x2

[Cristian Voiculescu]

O carte informativa si utila celor care doresc sa cunoasca istoria recenta si sa inteleaga evolutiile care ne-au adus pana aici ca popor.