Oggi forse non ammazzo nessuno: Storie minime di una giovane musulmana stranamente non terrorista

by Randa Ghazy

Jasmina una joven de veintitre anos es musulmana y vive en Milan, Jasmina esta enfadada porque su amiga Amira se casa con una boda acordada. Sola y perdida en una marana de contradicciones, poro posee un arma poderosa, la ironia. Alandar 14 anos Libro juveniles

Genres: Italy

202 pages, Paperback

First published January 1, 2007

About the author

Randa Ghazy è nata a Saronno nel 1986. Ha pubblicato il suo primo racconto, Sognando Palestina (Fabbri Editori, 2002), a soli quindici anni. Ha scritto anche Prova a sanguinare. Quattro ragazzi, un treno, la vita (Fabbri Editori, 2005). Vive a Londra dove ha studiato International Journalism e lavora per un’emittente televisiva araba.

Reviews

[Sandra Deaconu · Rating 4 out of 5]

3,5 steluțe. E o lectură chiar simpatică, deși nu mă așteptam. Aș zice că e dură, dar e un cuvânt prea complex și profund pentru a descrie stilul autoarei, însă e tăioasă, ironică și acidă. Jasmine este o tânără prinsă între nevoia de a fi eliberată de sub povara normelor sociale și a tradițiilor, dar, în același timp, crede cu tărie în unele ,,legi'' nescrise, dar convenționale, și vede totul prin prisma credințelor ei. Îl refuză pe băiatul care încearcă să o cucerească doar pentru că acesta insistă, considerând că încearcă să o subjuge, în vreme ce este atrasă de italianul exotic, care reprezintă fructul interzis. Dacă la început este chiar și ea confuză în privința identității sale, până la sfârșit se maturizează și își dă seama că nimic nu este doar ce pare la prima vedere, iar asta nu înseamnă mereu că ascunde ceva rău. Chiar mi-a plăcut Jasmine, atât pentru lucrurile în care credea, cât și pentru faptul că nu se ascundea să le arate. Ca să nu mai spun că este o fire ironică (uneori poate prea ironică, ducându-se mai degrabă spre ceva pueril) și nu puteam să nu o apreciez pentru asta. Nu a fost o lectură rea, așa cum mă așteptam.

,,E momentul să accept că există și asta. Adică să accept că visurile și proiectele se prăbușesc sub greutatea obligațiilor sociale.''

,,În mine se dă o luptă tumultoasă. Și e ca un vârtej, ca un uragan de neuroni, celule și inimă înnebunite. Dar în exterior, în afară... acesta scaun, aceste spaghete... totul e calm. Nu simți? Nu simți cât sunt de diferită?''

[Maria · Rating 5 out of 5]

Poate astăzi nu omor pe nimeni este probabil catalogată ca o carte amuzantă, ce narează o perioadă din viața unei tinere musulmane ce trăiește în Milano, însă dacă treci dincolo de ironiile și discursul haotic al tinerei, descoperi de fapt un strigăt de ajutor al tuturor femeilor musulmane, occidentalizate care nu-și găsesc identitatea, tocmai pt că nu aparțin niciuneia dintre părți. Este musulmană, dar nu fraternizeaza cu acest cult neapărat. Nu înțelege portul valului, căsătoriile aranjate și minimizarea femeilor în fata bărbaților. În același timp, trăiește într-o societate unde nu va fi niciodata acceptată și înțeleasă pe deplin. Un tânăr normal, o va eticheta și îi va pune întrebări tâmpite despre religia sa, doar pt că este musulmană... uitând că în definitiv nu religia este cea care definește un om.
Cartea este foarte scurtă. Cred că am citit-o doar cât am clipit... Și mi-a plăcut. M-a făcut să înțeleg că mass media scoate în relief toate lucrurile rele despre popoarele musulmane (crime, atentate, femei maltratate etc), uitând însă să spună că acestia nu sunt toți musulmanii de pe pământ. Mai exista si oameni normali. Doar că noi restul, nu mai avem ochi sa-i vedem... pentru ca suntem orbiți de știri și mesaje care te duc cu gândul mereu la ce este mai rau. E o carte care trasează fin, un semn de intrebare asupra rasismului si este o carte despre o fata care își dorește doar sa fie normală, acceptată, într-o lume normală. Macar de am stii ce inseamna normal.
Mi-a plăcut. M-am simțit bine citind. Jasmine este doar una dintre multele fete musulmane care vor sa fie văzute, asa cum sunt ele.
Îi dau 5 stele pt ca a fost o lectură plăcută.

[Oana Crâmpeie de suflet · Rating 3 out of 5]

„Poate azi nu omor pe nimeni” este o satiră la adresa imigranților arabi, care au venit în Europa pentru un trai mai bun, dar nu reușesc deloc să își găsească un loc, oricât de tare s-ar strădui să se acomodeze noii societăți și noilor reguli, iar această tară li se aplică și copiilor acestora, care s-au născut și trăit în țara de adopție, dar nu au reușit încă să se situeze undeva, într-o tabără, fie ea occidentală sau orientală, ci pendulează într-un echilibru precar undeva la mijloc, la granița dintre cele două culturi, dintre cele două lumi. Tocmai din această cauză este iminent zbuciumul interior, mascat puțin prin autoirionie sau prin umor la adresa unor situații care nu te încadrează nicăieri, fapt ce conduce la o revoltă fără margini față de toți cei din jur, față de tine însuți și chiar față de o societate care pare să limiteze alegerile. Randa Ghazi ține o balanță destul de dreaptă între ironie și umor și o polemică destul de politizată la adresa arabilor și a islamului, pe care le-ar dori reformate și adaptate la lumea modernă, în care amestecul dintre culturi, civilizații și popoare apare la tot pasul, iar acest fapt mi-a plăcut, pentru că oferă explicații pertinente la adresa unor subiecte fierbinți și actuale ale lumii puternice globalizate în care trăim. Însă, are tendința clară de a exagera pe alocuri, iar acest fapt m-a înfuriat puțin. Doar puțin. Noroc cu satira pe care o aplică destul de des, pentru că astfel accepți mult mai ușor adevărurile ei. Râsul este puterea supremă, iar aici se simte din plin acest efect. Umorul salvează întreaga carte și nu te face să o lași deoparte.


https://crampeiedesufletblog.wordpres...

[Natalia · Rating 3 out of 5]

Cred că e cea mai „light” carte despre musulmani citită până acum. Nimic odios, nimic înspăimântător. Scrisă din perspectiva unei adolescente musulmane, care își duce traiul la Milano, se citește cu mare ușurință. De parcă aș fi citit conversații sau statusuri de pe facebook. Nu mi s-a părut extrem de interesantă, dar nu mă afectează chestia asta pentru că nici măcar nu mi-am construit niște așteptări. Cu toate acestea, cartea e bună pentru o zi leneșă de primăvară-vară.
Mulțumesc, Nata pentru cadou :)

[Margherita Dolcevita · Rating 5 out of 5]

Gran bel libro.
Davvero, un pugno ben assestato a tutti quei minchioni portatori malati di luoghi comuni che si affannano quotidianamente nel diffondere le loro boiate (chiamarle idee sarebbe un insulto) o, peggio, nell'istituzionalizzarle.
E' divertente, ironico, tremendamente vero, arioso, parla di tutto e di più, una piccola, breve ma intensa boccata d'aria fresca.

Tempo fa qualche ... (mi vengono in mente solo brutte parole, è grave?) diceva che ero invidiosa dell'autrice di un libro che avevo pesantemente criticato. Insomma io criticavo negativamente ma sotto sotto covavo dentro di me una rabbiosa invidia. Io ho una mente troppo semplice per questi giochetti, evidentemente il/lo/la/l'... non ha capito che se dico che una cosa mi fa schifo è perchè mi fa davvero schifo, non per invidia, non ha senso, dai cazzo la volpe e l'uva è una favoletta per menti complesse, non di certo per me. Ecco mi piacerebbe che il/lo/la/l'... tornasse e dicesse che sono invidiosa di Randa Ghazy, perchè in questo caso avrebbe ragione. Io a 20 anni non scrivevo così e probabilmente non sarò mai in grado di scrivere così, ecco, tornasse ora gli/le potrei dare soddisfazione.
Ma ho come l'impressione che non tornerà (se non altro perchè la casa editrice è diversa e perchè avevo il fondato sospetto che dietro il/lo/la/l'... si nascondesse l'autrice stessa o un'amica o qualcuno della combriccola).

Oggi forse non ammazzo nessuno, ma mi prudono moltissimo le mani.

Con l'ironia
Mi difendo dal mondo

Ma quanto è difficile eh?
No, non ne sono capace. Caspita vorrei strangolare uno/una che mi ha criticato, ironia portami via.

[Zioluc · Rating 2 out of 5]

Pensieri di una ventenne milanese di famiglia egiziana: le amiche, l'amore, l'Islam, l'integrazione, l'inadeguatezza. Qualche pagina interessante qua e là, ma in generale una lettura usa e getta per adolescenti dal linguaggio che si vorrebbe giovane e fresco ma suona un po' vuoto e fastidioso.

[Nata · Rating 4 out of 5]

Ce cărticică scurtă, ironică, cu un personaj frumos precum Jasmin, am citit eu. Tânăra musulmană care locuiește în Milano se caută pe sine, se luptă cu ideile și gândurile pe care le are. Se contrazice cu părinții, cel mai mult cu mama ei, dar sub o formă educată, amuzantă și tare plăcută la citit.

[La Sofi · Rating 5 out of 5]

"Abbiamo il diritto di essere frivole, e abbiamo il diritto di essere serie, se e quando ci va".

Un libro che andrebbe letto da tutti perché aprirebbe la mente a molti, con ironia, schiettezza e senza risultare mai pesante.

[Diana Macovei · Rating 5 out of 5]

Poate astăzi nu omor pe nimeni este genul de poveste care nu vrei să se termine. Povestea la sfârşitul căreia sufletul tău se vaită că protagonistul sau protagonista încă nu a apucat să trăiască şi să-şi povestească adevăratele trăiri. Lectura care speri să nu se sfârşească şi cea care te va lăsa cu ochii bulbucaţi ca la broască, citind pe ultima pagină sfârşit.
Poate astăzi nu omor pe nimeni ne rupe cu fiecare frază câte un ropot de râs asta în timp ce ne înţeapă acut cu acul ipocriziei, al mentalităţii neevoluate, a nepotrivirii într-o lume în care putem fi toţi fraţi. Fugim de ceea ce cunoaştem şi sperăm să fim îmbrăţişaţi de necunoscut, inovativ şi miros de noutate. Suntem brusc treziţi de îngrădirea gândirii celor din tabără spre care am aspirat, pentru a ne întreba dacă nu cumva şi noi ne-am lăsat încastraţi de ceea ce ştiam şi am ales să fugim fără a acorda nicio şansa lumii din care venim.

https://booknation.ro/recenzie-poate-...

[Eileanór Bláth · Rating 1 out of 5]

Scritto con lo stesso tono di un'adolescente che spettegola al telefono. Profondità, livello pozzanghera.
A tratti una sottospecie di "Sex & the city" in versione islamica. Altre volte si entra in modalità "lamentela esasperata" perchè ommioddio le fanno sempre le stesse domande, che stress, mabbasta, lei è normaleh!
A quanto pare la Fabbri è interessata a pubblicare roba che dovrebbe rimanere confinata in un blog.

[Cecilia Bartolini · Rating 3 out of 5]

Scrittura un po' debole e soprattutto caotica. Peccato perché lo spunto sarebbe stato interessante, ma il libro promette, illude e poi non mantiene...

[Fabiana · Rating 3 out of 5]

Decisamente interessante, dà molti spunti di riflessione in un linguaggio fresco e attuale.

[Elisa · Rating 4 out of 5]

i love randa ghazy non ho altro da dire

[Adriana Attolico · Rating 3 out of 5]

La storia di una adolescente musulmana che si confronta con i pregiudizi e le tradizioni inerenti alla sua religione e alla comunità che la circonda. Molto scorrevole.

[Sorkunde · Rating 3 out of 5]

Esilarante il diagolo interiore di Jasmine. Illuminanti le sue riflessioni sulla condizione di essere ibrido, di altra cultura, con cittadinanza italiana.
Demoralizzante il clima di islamofobia, i rigurgiti d'odio della Fallaci, suo idolo, e l'inettitudine nauseabonda dell'Occidente.
Un romanzo che tocca argomenti di spessore a suon di battute feroci.
Considerando che aveva 20 anni quando lo ha scritto, non mi sento di criticare troppo la scrittura (debole), preferisco incoraggiare lavori di questo filone per sdoganare tanti tabù, come il velo, la verginità, il ruolo della donna nell'Islam, ecc.

[Ianolia · Rating 4 out of 5]

Poate astăzi nu omor pe nimeni de Randa Ghazy este o carte scurtă şi extrem de amuzantă pe care o poţi lectura într-o zi. Titlul, de altfel, sugestiv dar şi coperta extrem de interesant aleasă m-au intrigat. Aşadar am decis să îi dau o şansă. Şi nu am de ce să regret.

„Vei deveni cineva într-o zi… cred că mereu am crezut că e ceva special în mine. Şi sunt specială pentru că ştiu că sunt nimeni. Nimeni în mijlocul acestui ocean de alţi mici nimeni care cred, toţi, că sunt cineva.”

Cartea o are în prim plan pe Jasmine, o tânără musulmană de 23 de ani care trăiește în Milano. În ciuda religiei, este genul de tânără musulmană atipică. Născută şi crescută într-o ţară capitalistă, mentalitatea şi comportamentul acesteia au fost influenţate de mediul în care a crescut şi de oamenii cu care a intrat în contact de-a lungul vieţii. Este genul de tânără rebelă. Respectă regulile impuse de religia sa dar nu le pune în aplicare în propria viaţă. Astfel ajunge să se revolte deoarece prietena sa cea mai bună se supune unei căsătorii aranjate. În acest punct Jasmine se simte trădată şi devine mult mai înverşunată în privinţa ideii de a găsi iubirea în pofida religiei sale.
https://funions.ro/recenzii/poate-ast...

[Fernando]

Um romance interessante, bem escrito e com um enredo envolvente. Ajuda a perceber os aspetos culturais e religiosos dos povos do médio oriente.