Lucian Blaga (1895-1961) is judged by many to be Romania’s most original philosopher and greatest poet of the twentieth century. While scholars with access to his works in Romanian are well-aware of their importance, his writings have remained, until now, little known in the English-speaking world. Zalmoxis is Blaga’s first play and one of his most important literary works. It underlines much of his philosophy. Blaga’s attachment to Expressionist ideals is discernible in his treatment of the characters primarily as vehicles of ideas and his preference for primitive nature over the cultured metropolis. The book includes an introduction by Keith Hitchins of the University of Illinois, a leading historian of Romania in the United States, and a scholar intimately acquainted with Blaga’s philosophy. In it, he discusses the importance of Blaga’s life and work. The translation is by Doris Platnus-Runey from Wayne State University.
Lucian Blaga was a Romanian philosopher, poet, and playwright. He was a commanding personality of the Romanian culture of the inter-bellum period. He was a philosopher and writer higly acclaimed for his originality, a university professor and a diplomat.
GHEBOSUL (batjocoritor) Noului Nemuritor al vostru de pe drumuri adunat? Când se târa pe-aicea sărântoc - voia să vă omoare zeii... să-și croiască opinci din pielea lor. Și-acum? Acum îi ridicați și lui jertfelnice! Ciudat! Dar ce mai flecăresc? E bine-așa: de-acum aveți un zeu care-nțelege și limba voastră. (Ironic.) Ceilalți nu vorbesc decât grecește.
Ridic două mâini și mă predau: există o mulțime de scrieri ce nu se află "în raza mea de percepție" și-n mare parte vina este a mea. Fie că sunt prea ermetice, fie că filosofia lor nu-mi este pe înțeles, fie că tema abordată este prea abstractă (sau tristă, căci măcar de la o anumită vârstă încolo ar trebui să ne ferim de încărcările negative gratuite), mesajul nu ajunge la tine. Este și cazul lui Zamolxis, unde zeul tracilor, aflat în floarea vârstei, sfârșește prin a fi lapidat cu bucăți sparte din propria-i statuie. Interesant final și foarte sugestiv...
minunată :D, expresia artistului care descoperă "misterul păgân" al zeilor "luminoşi ca putregaiul" şi "mucegăiți de veşnicie" prin creație (ne amintim de la sfântul bac de cunoașterea luciferică din sistemul filosofic blagian) și întorcându-se la mituri geto-dacice fundamentale (iubesc!)
(Zamolxe)...Mi-a şoptit: „O, ţie trebuie să-ţi spun un lucru, nu cu mintea să-l pricepi, ci cu frumseţea ta sălbatică. Nu ştiu. Visez? Se pare că Orbul a creat femeia în aceeaşi zi În care a făcut şi luna.”