What do you think?
Bal mascat
Protagonistul romanului Bal mascat de Ionel Teodoreanu este Andi Danielescu, urmărit, în cele trei părți ale cărții, pe parcursul vieții de copil, adolescent inadaptat și tânăr soț al Ștefanei Velisar, pe care o întâlnește la Iași, dar alături de care nu ajunge să cunoască împlinirea. Iașiul este, de altfel, fundalul pe care se desfășoară destinul eroului, un oraș al măștilor printre care Andi este este nevoit să facă un adevărat slalom.
Autor al unor romane iubite de public, precum La Medeleni și Lorelei, Ionel Teodoreanu se dovedește în Bal mascat același fin cunoscător al sufletului omenesc, cu toate meandrele sale.
Autor al unor romane iubite de public, precum La Medeleni și Lorelei, Ionel Teodoreanu se dovedește în Bal mascat același fin cunoscător al sufletului omenesc, cu toate meandrele sale.
373 pages, Hardcover
First published January 1, 1929
About the author
Ionel Teodoreanu
52 books144 followersIonel Teodoreanu was a famous Romanian novelist between the two World Wars. He is mostly remembered for his books on childhood and adolescence themes. Born in Iaşi into a family of intellectuals, Teodoreanu followed his father (Osvald Teodoreanu) and older brother (Păstorel Teodoreanu, himself a well-known writer) in studying law and becoming a lawyer. After graduating the National Highschool in Iaşi, he obtained his Law degree in 1919. Although he worked as a lawyer, he was more attracted to literature.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
He made his debut in 1919, with the Bunicii ("The Grandparents") sketch, in the review Însemnări literare. His editorial debut was represented by the short story volume Uliţa copilăriei ("Childhood Lane", 1923). Like his brother Păstorel - a renowned epigrammatist - he was linked to the Viaţa Românească group led by Garabet Ibrăileanu (who considered Ionel Teodoreanu to be one of the most promising writers of the generation following World War I).
In Iaşi, under Ibrăileanu's leadership, he took active part in one of the most vibrant cultural movements in Romania between the two World Wars. In this environment, Ionel Teodoreanu published his classic novel trilogy La Medeleni ("In Medeleni") (1925 - 1927); its publishing was welcomed by Ibrăileanu with an enthusiastic review.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 17 of 17 reviews
June 1, 2015
It's incredible how the communist censorship worked. Just re-read this, but now the original (1929) edition. Words, paragraphs or even whole pages were cut because they didn't fit the ideologies of the regime. In total, around 50-60 pages are missing in my other copy from 1986.
August 19, 2022
Recent am citit “La Medeleni” și prinsă în iureșul sentimentelor de dragoste și melancolie atât de frumos răspândite de opera lui Teodoreanu, mi-am zis că trebuie să mai citesc ceva de la autor. Da, nu mă pot sătura de Teodoreanu. Atât de frumos scrie, că de acest tip de lectură nu ai cum să te plictisești sau să zici că e prea mult.
Romanul este compus din trei părți distinctive: copilăria lui Andi, adolescența și maturitatea sa. Îl descoperim pe Andi în copilărie, un copil ce crește într-o familie care îi impune și lui luarea unei măști, tăinuirea sentimentelor chiar și față de cei apropiați.
În adolescență Andi este un tânăr care reușește să se desprindă de mediul său familial și deci să vadă cu alți ochi familia din care vine. Simte la un moment dat dezgust față de balul mascat Ieșean care îi aduce doar nenorociri.
Îl însoțim pe Andi și la maturitate, în lupta cu mediul din care face parte, dar mai ales cu sine însuși. Este într-o continuă căutare de sine și atunci când crede că s-a dezbrăcat de prejudecăți și frici, este înghițit de mediul său.
Din primele pagini ale romanului, aveam impresia că recitesc “La Mendeleni” scena cu cei trei copii în tren, m-a dus cu gândul la protagoniștii celuilalt roman. Însă, cu cât am avansat în istorie am realizat că punctul comun între cele două romane rămâne a fi Iașul și moldovenii. Personajele de aici au trăsăturile lor distinctive ce le fac unice față de alte personaje din literatură.
Să începem cu Duduia, personajul antipatic al romanului. Ea reprezintă prototipul doamnei din “înalta societate” în a cărei case vin alte doamne cu fițe pentru a socializa. Și deși toți o admiră și o privesc precum un model, aceasta nu poartă decât o mască și se prezintă mereu doar într-o lumină favorabilă ei.
Cât despre Andi, mi-a stârnit sentimente amestecate. La început mi-a plăcut de el, i-am admirat copilăria/tinerețea, inocența, apoi am simțit milă pentru el, pentru a-l detesta spre sfârșit. Dar poate că nu este vina lui pentru felul în care și-a construit caracterul. Este până la urmă produsul mediului din care a luat naștere, a balului mascat Ieșean.
Desigur personajul îndrăgit de către toți, de mine inclusiv, este Ștefana. Ea reprezintă puritatea, sinceritatea, dar în același timp un om fără mască care nu poate participa la un bal mascat. Îi suntem alături în procesul de adaptare alături de familia soțului, o familie falsă pentru care contează doar aparențele și ce zice gura lumii.
“Ștefana era altfel: ea moștenise de la tatăl ei un suflet drept, curat, onest.
Pentru Ștefana, adevărul, sinceritatea nu erau un efort, nu însemnau un act de eroism: sinceritate și adevărul erau atitudinea ei firească.
Pentru el, însă, sinceritatea și adevărul erau un dureros efort.”
Una dintre principalele teze dezbătute de Teodoreanu în acest roman este dacă poate un cuplu atât de diferit să supravețuiască. Vă las să descoperiți deznodământul citind această carte de o frumusețe rară.
“Bal mascat” de Ionel Teodoreanu
Romanul este compus din trei părți distinctive: copilăria lui Andi, adolescența și maturitatea sa. Îl descoperim pe Andi în copilărie, un copil ce crește într-o familie care îi impune și lui luarea unei măști, tăinuirea sentimentelor chiar și față de cei apropiați.
În adolescență Andi este un tânăr care reușește să se desprindă de mediul său familial și deci să vadă cu alți ochi familia din care vine. Simte la un moment dat dezgust față de balul mascat Ieșean care îi aduce doar nenorociri.
Îl însoțim pe Andi și la maturitate, în lupta cu mediul din care face parte, dar mai ales cu sine însuși. Este într-o continuă căutare de sine și atunci când crede că s-a dezbrăcat de prejudecăți și frici, este înghițit de mediul său.
Din primele pagini ale romanului, aveam impresia că recitesc “La Mendeleni” scena cu cei trei copii în tren, m-a dus cu gândul la protagoniștii celuilalt roman. Însă, cu cât am avansat în istorie am realizat că punctul comun între cele două romane rămâne a fi Iașul și moldovenii. Personajele de aici au trăsăturile lor distinctive ce le fac unice față de alte personaje din literatură.
Să începem cu Duduia, personajul antipatic al romanului. Ea reprezintă prototipul doamnei din “înalta societate” în a cărei case vin alte doamne cu fițe pentru a socializa. Și deși toți o admiră și o privesc precum un model, aceasta nu poartă decât o mască și se prezintă mereu doar într-o lumină favorabilă ei.
Cât despre Andi, mi-a stârnit sentimente amestecate. La început mi-a plăcut de el, i-am admirat copilăria/tinerețea, inocența, apoi am simțit milă pentru el, pentru a-l detesta spre sfârșit. Dar poate că nu este vina lui pentru felul în care și-a construit caracterul. Este până la urmă produsul mediului din care a luat naștere, a balului mascat Ieșean.
Desigur personajul îndrăgit de către toți, de mine inclusiv, este Ștefana. Ea reprezintă puritatea, sinceritatea, dar în același timp un om fără mască care nu poate participa la un bal mascat. Îi suntem alături în procesul de adaptare alături de familia soțului, o familie falsă pentru care contează doar aparențele și ce zice gura lumii.
“Ștefana era altfel: ea moștenise de la tatăl ei un suflet drept, curat, onest.
Pentru Ștefana, adevărul, sinceritatea nu erau un efort, nu însemnau un act de eroism: sinceritate și adevărul erau atitudinea ei firească.
Pentru el, însă, sinceritatea și adevărul erau un dureros efort.”
Una dintre principalele teze dezbătute de Teodoreanu în acest roman este dacă poate un cuplu atât de diferit să supravețuiască. Vă las să descoperiți deznodământul citind această carte de o frumusețe rară.
“Bal mascat” de Ionel Teodoreanu
May 1, 2020
Bal Mascat
Ionel Teodoreanu 10/10⭐
Teodoreanu dedică acest roman prietenului său, Gabaret Ibraileanu.
Structurat în 3 părți, volumul ne prezintă viața lui Andi, un tânăr care crește în umbra familiei sale. Prima parte ne prezintă copilăria și relația sa cu cei apropiați, urmează anii de studenție și cea mai importantă și interesantă parte este cea dedicată maturității și relatiilor cu femeile din viața sa.
Avem în față un roman în care eroul nostru trece prin toate stările importante din viața oricărui om, în care depanăm cele mai profunde gânduri ale unui personaj care se află constant într-o luptă febrilă cu propriile temeri și complexe. Învață să vadă din alt unghi relațiile pe care le construiește de-a lungul vieții.
Andi este un personaj foarte complex, să înoți o zi în imaginile pe care le vede și descrierile sale necesită rezistență.
Titlul cărții nu este unul întâmplător, el fiind mereu substituit de comparațiile și dezgustul pe care le simte Andi pentru orașul în care a crescut, Iași, dar și a firii oamenilor care îl înconjoară, cel de a purta o mască chiar și față de cei dragi. Pe tot parcursul lecturii simțeam frica lui, al altor personaje, de a nu fi descoperită adevărata față, identitate, cea a caracterului, a sentimentelor, din cauza viselor neîmplinite, împărțirea între 2 femei, simțul inferiorității față de tatăl său.
Un roman - poezie, o poveste care te perindează prin toate culorile vieții. Stilul lui Teodoreanu este cu adevărat unul inconfundabil, cu substrat în orice afirmație sau gând, în orice trăire sau dezgust. Am ajuns spre un final neașteptat.
Este genul de roman în care fiecare rând îl trăiești cu intensitate, pentru ca la urmă să te lase răvășit.
Un roman despre redescoperire, recăpătarea echilibrului interior, despre momentul când închizi ochii și realizezi că suferința poate să se termine, luând o decizie simplă "regăsirea de sine", acceptarea propriei măști.
Realist, captivant, „Bal mascat” vă va oferi momente de furie nemărginită, eu așa l-am simțit.
Nu îl recomand romanticilor incurabili, nu are dulceața necesară.
Veni, vidi, vici -asta face Teodoreanu, un cuceritor, un iubit, un scriitor al tristeții române.
#citimpentruschimbare #ionelteodoreanu #balmascat #sieuiubescliteraturaromana
#citimpentruschimbare #ionelteodoreanu #balmascat #sieuiubescliteraturaromana
Mi-am pus și eu o mască, cea mai stridentă pe care o pot desena. #intemacutitlul
Ionel Teodoreanu 10/10⭐
Teodoreanu dedică acest roman prietenului său, Gabaret Ibraileanu.
Structurat în 3 părți, volumul ne prezintă viața lui Andi, un tânăr care crește în umbra familiei sale. Prima parte ne prezintă copilăria și relația sa cu cei apropiați, urmează anii de studenție și cea mai importantă și interesantă parte este cea dedicată maturității și relatiilor cu femeile din viața sa.
Avem în față un roman în care eroul nostru trece prin toate stările importante din viața oricărui om, în care depanăm cele mai profunde gânduri ale unui personaj care se află constant într-o luptă febrilă cu propriile temeri și complexe. Învață să vadă din alt unghi relațiile pe care le construiește de-a lungul vieții.
Andi este un personaj foarte complex, să înoți o zi în imaginile pe care le vede și descrierile sale necesită rezistență.
Titlul cărții nu este unul întâmplător, el fiind mereu substituit de comparațiile și dezgustul pe care le simte Andi pentru orașul în care a crescut, Iași, dar și a firii oamenilor care îl înconjoară, cel de a purta o mască chiar și față de cei dragi. Pe tot parcursul lecturii simțeam frica lui, al altor personaje, de a nu fi descoperită adevărata față, identitate, cea a caracterului, a sentimentelor, din cauza viselor neîmplinite, împărțirea între 2 femei, simțul inferiorității față de tatăl său.
Un roman - poezie, o poveste care te perindează prin toate culorile vieții. Stilul lui Teodoreanu este cu adevărat unul inconfundabil, cu substrat în orice afirmație sau gând, în orice trăire sau dezgust. Am ajuns spre un final neașteptat.
Este genul de roman în care fiecare rând îl trăiești cu intensitate, pentru ca la urmă să te lase răvășit.
Un roman despre redescoperire, recăpătarea echilibrului interior, despre momentul când închizi ochii și realizezi că suferința poate să se termine, luând o decizie simplă "regăsirea de sine", acceptarea propriei măști.
Realist, captivant, „Bal mascat” vă va oferi momente de furie nemărginită, eu așa l-am simțit.
Nu îl recomand romanticilor incurabili, nu are dulceața necesară.
Veni, vidi, vici -asta face Teodoreanu, un cuceritor, un iubit, un scriitor al tristeții române.
#citimpentruschimbare #ionelteodoreanu #balmascat #sieuiubescliteraturaromana
#citimpentruschimbare #ionelteodoreanu #balmascat #sieuiubescliteraturaromana
Mi-am pus și eu o mască, cea mai stridentă pe care o pot desena. #intemacutitlul
May 24, 2016
Poate ca nu e cel mai bun roman al lui Teodoreanu, dar spune cu multă duioșie cum ne transforma ,,simularea" presupusa de reușita socială ....eroul se pierde pe sine din dorința de a fi perfect integrat in ,,balul mascat" in care trăiește ...oricum cartea mi se pare la fel de actuala ca acum 23 de ani cand am citit o prima data:)))
November 21, 2022
"- Bate cineva la poartă ?
- Nu-i nimeni. Se scutură castanul."
"Era atâta moarte în tăcerea Iașului, că parcă se opriseră minutarele tuturor ceasornicelor. Și noaptea ieșeană era acoperită de lumina lunii ca un pian închis, cu o nocturnă de Chopin uitată deasupra, pe care încep sa se aștearnă pulberi sure. Și deasupra, pe cer, luna era ursuză, grea, amară, ca masca lui Beethoveen atârnată pe un părete de salon pustiu: și parcă singurul zgomot pe care-l mai aștepta această tăcere era căderea lunii de ghips, desprinsă cu cui cu tot, sfărâmată țăndări jos, lăsând în cer pe veci o gaură, ș-atât."
- Nu-i nimeni. Se scutură castanul."
"Era atâta moarte în tăcerea Iașului, că parcă se opriseră minutarele tuturor ceasornicelor. Și noaptea ieșeană era acoperită de lumina lunii ca un pian închis, cu o nocturnă de Chopin uitată deasupra, pe care încep sa se aștearnă pulberi sure. Și deasupra, pe cer, luna era ursuză, grea, amară, ca masca lui Beethoveen atârnată pe un părete de salon pustiu: și parcă singurul zgomot pe care-l mai aștepta această tăcere era căderea lunii de ghips, desprinsă cu cui cu tot, sfărâmată țăndări jos, lăsând în cer pe veci o gaură, ș-atât."
January 27, 2016
Un roman interesant, scris in stilul La Medeleni. Insa inferior lui din multe puncte de vedere. Finalul neasteptat, dar care mi-a placut.Recomand!
https://www.stildescriitor.ro/2016/02...
https://www.stildescriitor.ro/2016/02...
July 6, 2020
Un fel de Romanul adolescentului miop a lui Eliade, numai ca în versiunea lui Teodoreanu. Ca deobicei finalul e la înălțime 🥰
November 24, 2018
„Mirosea a toamnă ca-n pădurile scuturate.”
„Iașul! Oraș al plictiselii, al deznădejdilor și al neurasteniei, - învăluit în nostalgii de sinucideri.”
„-Ce-i, Andi?
Așa cum întrebi pe copii: „Ce te doare? Unde te-ai lovit?”
-Sunt sătul de mine, Ștefana. Aș vrea să dorm un an, doi, - nu știu, să nu mă mai trezesc.”
„Iașul! Oraș al plictiselii, al deznădejdilor și al neurasteniei, - învăluit în nostalgii de sinucideri.”
„-Ce-i, Andi?
Așa cum întrebi pe copii: „Ce te doare? Unde te-ai lovit?”
-Sunt sătul de mine, Ștefana. Aș vrea să dorm un an, doi, - nu știu, să nu mă mai trezesc.”
March 7, 2021
🎭 Nu-ți altera poftele tale, nevoile tale, impunându-ți-le pe-ale mele. Noi doi ne iubim, dar nu suntem o singură ființă. Suntem doi oameni de sine stătători. Dragostea noastră nu trebuie să ne fie un pat ca al lui Procust; nu trebuie să ne mutilăm personalitățile noastre, ca să devenim identici. Asta distruge dragostea. Andi dragă, eu respect ființa ta așa cum e. Numai să fii așa cum ești și-n fața mea. Să nu cauți niciodată să menajezi în mine susceptibilități imaginare. Să nu cauți să mă cruți. Dacă vei iubi pe altcineva, spune-mi fățiș: Nu te mai iubesc. Să ne despărțim curați...🎭
February 10, 2018
O savoare nemaipomenita curge din fiecare cuvant, nimic nu dezminte dulcele grai moldovenesc. E mai degraba o poezie cu chip de roman ce cucereste, invaluie si parfumeaza imaginatia intr-o delectare tocmai potrivita pentru a scoate in evidenta amaraciunea unei povesti la fel de actuale ca acum un veac.
September 29, 2015
"Cădeau zgomotele ca nucile din nucii scuturați"
"-Catinco, ia vezi, nu bate cineva la poartă?
-Nu-i nimeni. Se scutură castanul."
"-Catinco, ia vezi, nu bate cineva la poartă?
-Nu-i nimeni. Se scutură castanul."
December 3, 2016
O capodopera a introspectiei umane. Am savurat fiecare cuvintel. Recomand cu drag!
June 9, 2019
So contemporary
August 3, 2026
Bal mascat – Ionel Teodoreanu | 5⭐
Romanul are trei părți, urmărindu-l pe Andi de-a lungul copilăriei, adolescenței și maturității.
Copilăria. Andi crește într-o familie bună, însă frica, firea lui analitică și sensibilitatea îl îndepărtează treptat de viața socială și familială. Trăiește stingher, departe de lumea reală, împovărat de propriile gânduri. Verile petrecute la Agapia îi oferă echilibrul pe care nu îl găsește în restul existenței sale: liniște, libertate și primele experiențe erotice.
Adolescența este marcată de sfârșitul Primului Război Mondial și de Iașul unei epoci noi. Andi își continuă studiile și o întâlnește pe Ștefana, dar rămâne măcinat de sentimentul că nu se mai poate regăsi în Iașul natal și de propria inadaptabilitate socială. Totul îi pare un bal mascat: oameni care, sub o fațadă poleită, ascund nimicnicie, superficialitate și subcultură.
Maturitatea. Andi se căsătorește cu Ștefana și devine cadru universitar, dar viața de cuplu și presiunile sociale îi perturbă echilibrul deja precar. Oscilează permanent între ideal și real, între sentimente sincere și nevoia de a păstra aparențele. Tentațiile, intrigile și mediul familial — mama, Duduia, Magda — îi testează constant fragilitatea interioară. Ștefana îl părăsește, iar finalul îl găsește căsătorit cu Magda și profesând la București.
Titlul și tema măștilor
Balul mascat devine metafora vieții sociale: o scenă a disimulării, a aparențelor și a repetiției continue a rolului pe care fiecare îl joacă. Andi trăiește supliciul inadecvării, prins între nevoia de autenticitate și nevoia, poate mai puternică, de a aparține.
Și aici începe, pentru mine, problema lui Andi.
Din punctul meu de vedere, Andi este aproape complet lipsit de personalitate. L-aș numi chiar un precursor al narcisistului modern. Pentru starea lui conflictuală este mereu de vină altcineva: Iașul, familia, mama, tatăl, societatea, mediul. El însuși pare incapabil să-și asume responsabilitatea pentru propria mediocritate.
Este un plângăreț fățarnic, ușor de manipulat, ascuns în spatele frumuseții de care este perfect conștient. Și nici măcar acest lucru nu are curajul să și-l asume pe deplin. Devine, astfel, un soi de Casanova local, dar unul lipsit de forța interioară care ar putea transforma seducția într-o autentică afirmare de sine.
Când o întâlnește pe Ștefana, Andi trăiește ceea ce pare a fi o rebeliune a autenticității. Numai că, în lectura mea, această „autenticitate” este mai degrabă o absorbție grosolană a firii ei. Ștefana îi oferă ceea ce el nu are: personalitate, curaj, cultură, libertate, asumare. Iar Andi pare să împrumute toate acestea pentru a deveni, fie și numai în ochii ei, altcineva.
Odată căsătorit, începe însă înăbușirea deliberată și susținută a firii Ștefanei: manipulări subtile, minciuni, conversații construite din reproșuri și acuzații puerile. Iar aici contrastul dintre cei doi devine esențial.
Andi e “un zâmbet de femeie care minte.”
Nu știu dacă autorul a intenționat ca această formulare să aibă în construirea personajului o asemenea însemnătate. Pentru mine însă, este sintagma care trădează adevărul cel mai ascuns al lui Andi.
Nu e o mască. E realitatea lui.
Frații lui au fiecare o personalitate distinctă. Duduia este o mondenă, o precursoare a „pitzipoancelor” timpurilor noastre, care, în urmărirea scopurilor ei, nu se dă înlături de la nimic. Luchi este nobil și sufletist, un rebel asumat, care niciodată nu oferă cu jumătate de măsură, chiar dacă ajunge să se prejudicieze personal. Iubește devotat, iar relația lui cu Andi și cu Ștefana demonstrează tocmai această capacitate de a se implica autentic.
Andi, în schimb, rămâne un personaj care vorbește mult despre autenticitate, dar trăiește foarte puțin în acord cu ea.
Ștefana
Privită prin prisma epocii interbelice, Ștefana mi se pare un personaj avangardist, cu o gândire profund feministă și liberală. Este neînfricată și cucerește nu prin frumusețe convențională, ci prin elocvență, experiență și asumare de sine. Experiențele acumulate în țările în care a trăit alături de tatăl ei, diplomat, îi dau o perspectivă asupra lumii care o face să pară cu totul diferită de personajele din jur.
Un personaj de acest fel, într-un roman românesc al epocii, este o surpriză neașteptată — și una extrem de plăcută.
Mai important însă, autorul îi păstrează independența și libertatea. Ștefana nu se pierde și nu se compromite în căsătoria cu Andi.
Este liniară, bine clădită și, mai ales, sănătos educată de la un capăt la celălalt.
Puterea ei interioară contrastează cu fizicul deloc impozant. Privită și criticată prin ochii celorlalte personaje, pare uneori un copil uitat pe un scaun la o reuniune de adulți. Dar când ia cuvântul, lumea — balul mascat — i se supune.
Brățara pe care o poartă, al cărei clinchet îi acompaniază permanent retorica și gesturile, mi se pare una dintre cele mai frumoase metafore ale personajului. Ștefana o poartă tot timpul și nu renunță la ea nici în casa Danielescu. Este, într-un fel, semnul concret al faptului că nu abdică de la propria personalitate.
Iar plecarea ei este demnă. Când înțelege că nu mai are ce căuta lângă Andi, pleacă și îi lasă acestuia calea liberă spre următorul act al spectacolului social: căsătoria cu Magda.
Episodul este, pentru mine, încă o mărturie a lipsei de personalitate a lui Andi.
Iașul ca spațiu simbolic
Iașul nu este doar decor. Este aproape un personaj al romanului.
Există în roman nostalgia după farmecul și strălucirea culturală și politică a Iașului, după statutul său de capitală a Moldovei. După mutarea capitalei la București, orașul pare condamnat la un con de umbră, iar această diminuare a prestigiului său se oglindește în conflictul interior al lui Andi.
El nu știe să se regăsească în orașul natal, iar orașul însuși pare să nu se mai regăsească în propria identitate.
Poate tocmai de aceea Andi pune atât de mult din propriile neputințe pe seama Iașului. Orașul devine explicația perfectă pentru ceea ce el nu poate sau nu vrea să explice în sine.
Concluzie
Descrierile și imersiunea autorului în sufletul personajului preferat sunt foarte detaliate. Limitările și mediocritatea lui Andi sunt justificate prin conflicte interioare pe care nimeni nu pare să le înțeleagă și care sunt puse, gradual, pe seama mamei, tatălui, familiei, societății și, în cele din urmă, a Iașului în deplinătatea lui.
Pentru mine, aici există o prea mare indulgență a autorului față de personajul său.
În schimb, prezența Ștefanei și redarea ei ca forță feminină netrunchiată, nealterată, este o gură de aer proaspăt. O apariție neașteptată și extrem de plăcut surprinzătoare.
Finalul romanului denotă compromisul total al lui Andi, căzut deplin în lumina superficială a balului mascat. După părerea mea, este o bine-meritată pedeapsă — între ghilimele, desigur.
Va trăi cu o faimă efemeră, într-o căsnicie dictată de familie și societate, păstrând exact măștile și aparențele pe care pretindea că le detestă.
Și poate că aceasta este ironia cea mai frumoasă a romanului: Andi nu este învins de balul mascat. Andi este balul mascat.
Un roman surprinzător și frumos scris, într-o manieră calmă, lină, dar cu mult substrat.
Romanul are trei părți, urmărindu-l pe Andi de-a lungul copilăriei, adolescenței și maturității.
Copilăria. Andi crește într-o familie bună, însă frica, firea lui analitică și sensibilitatea îl îndepărtează treptat de viața socială și familială. Trăiește stingher, departe de lumea reală, împovărat de propriile gânduri. Verile petrecute la Agapia îi oferă echilibrul pe care nu îl găsește în restul existenței sale: liniște, libertate și primele experiențe erotice.
Adolescența este marcată de sfârșitul Primului Război Mondial și de Iașul unei epoci noi. Andi își continuă studiile și o întâlnește pe Ștefana, dar rămâne măcinat de sentimentul că nu se mai poate regăsi în Iașul natal și de propria inadaptabilitate socială. Totul îi pare un bal mascat: oameni care, sub o fațadă poleită, ascund nimicnicie, superficialitate și subcultură.
Maturitatea. Andi se căsătorește cu Ștefana și devine cadru universitar, dar viața de cuplu și presiunile sociale îi perturbă echilibrul deja precar. Oscilează permanent între ideal și real, între sentimente sincere și nevoia de a păstra aparențele. Tentațiile, intrigile și mediul familial — mama, Duduia, Magda — îi testează constant fragilitatea interioară. Ștefana îl părăsește, iar finalul îl găsește căsătorit cu Magda și profesând la București.
Titlul și tema măștilor
Balul mascat devine metafora vieții sociale: o scenă a disimulării, a aparențelor și a repetiției continue a rolului pe care fiecare îl joacă. Andi trăiește supliciul inadecvării, prins între nevoia de autenticitate și nevoia, poate mai puternică, de a aparține.
Și aici începe, pentru mine, problema lui Andi.
Din punctul meu de vedere, Andi este aproape complet lipsit de personalitate. L-aș numi chiar un precursor al narcisistului modern. Pentru starea lui conflictuală este mereu de vină altcineva: Iașul, familia, mama, tatăl, societatea, mediul. El însuși pare incapabil să-și asume responsabilitatea pentru propria mediocritate.
Este un plângăreț fățarnic, ușor de manipulat, ascuns în spatele frumuseții de care este perfect conștient. Și nici măcar acest lucru nu are curajul să și-l asume pe deplin. Devine, astfel, un soi de Casanova local, dar unul lipsit de forța interioară care ar putea transforma seducția într-o autentică afirmare de sine.
Când o întâlnește pe Ștefana, Andi trăiește ceea ce pare a fi o rebeliune a autenticității. Numai că, în lectura mea, această „autenticitate” este mai degrabă o absorbție grosolană a firii ei. Ștefana îi oferă ceea ce el nu are: personalitate, curaj, cultură, libertate, asumare. Iar Andi pare să împrumute toate acestea pentru a deveni, fie și numai în ochii ei, altcineva.
Odată căsătorit, începe însă înăbușirea deliberată și susținută a firii Ștefanei: manipulări subtile, minciuni, conversații construite din reproșuri și acuzații puerile. Iar aici contrastul dintre cei doi devine esențial.
Andi e “un zâmbet de femeie care minte.”
Nu știu dacă autorul a intenționat ca această formulare să aibă în construirea personajului o asemenea însemnătate. Pentru mine însă, este sintagma care trădează adevărul cel mai ascuns al lui Andi.
Nu e o mască. E realitatea lui.
Frații lui au fiecare o personalitate distinctă. Duduia este o mondenă, o precursoare a „pitzipoancelor” timpurilor noastre, care, în urmărirea scopurilor ei, nu se dă înlături de la nimic. Luchi este nobil și sufletist, un rebel asumat, care niciodată nu oferă cu jumătate de măsură, chiar dacă ajunge să se prejudicieze personal. Iubește devotat, iar relația lui cu Andi și cu Ștefana demonstrează tocmai această capacitate de a se implica autentic.
Andi, în schimb, rămâne un personaj care vorbește mult despre autenticitate, dar trăiește foarte puțin în acord cu ea.
Ștefana
Privită prin prisma epocii interbelice, Ștefana mi se pare un personaj avangardist, cu o gândire profund feministă și liberală. Este neînfricată și cucerește nu prin frumusețe convențională, ci prin elocvență, experiență și asumare de sine. Experiențele acumulate în țările în care a trăit alături de tatăl ei, diplomat, îi dau o perspectivă asupra lumii care o face să pară cu totul diferită de personajele din jur.
Un personaj de acest fel, într-un roman românesc al epocii, este o surpriză neașteptată — și una extrem de plăcută.
Mai important însă, autorul îi păstrează independența și libertatea. Ștefana nu se pierde și nu se compromite în căsătoria cu Andi.
Este liniară, bine clădită și, mai ales, sănătos educată de la un capăt la celălalt.
Puterea ei interioară contrastează cu fizicul deloc impozant. Privită și criticată prin ochii celorlalte personaje, pare uneori un copil uitat pe un scaun la o reuniune de adulți. Dar când ia cuvântul, lumea — balul mascat — i se supune.
Brățara pe care o poartă, al cărei clinchet îi acompaniază permanent retorica și gesturile, mi se pare una dintre cele mai frumoase metafore ale personajului. Ștefana o poartă tot timpul și nu renunță la ea nici în casa Danielescu. Este, într-un fel, semnul concret al faptului că nu abdică de la propria personalitate.
Iar plecarea ei este demnă. Când înțelege că nu mai are ce căuta lângă Andi, pleacă și îi lasă acestuia calea liberă spre următorul act al spectacolului social: căsătoria cu Magda.
Episodul este, pentru mine, încă o mărturie a lipsei de personalitate a lui Andi.
Iașul ca spațiu simbolic
Iașul nu este doar decor. Este aproape un personaj al romanului.
Există în roman nostalgia după farmecul și strălucirea culturală și politică a Iașului, după statutul său de capitală a Moldovei. După mutarea capitalei la București, orașul pare condamnat la un con de umbră, iar această diminuare a prestigiului său se oglindește în conflictul interior al lui Andi.
El nu știe să se regăsească în orașul natal, iar orașul însuși pare să nu se mai regăsească în propria identitate.
Poate tocmai de aceea Andi pune atât de mult din propriile neputințe pe seama Iașului. Orașul devine explicația perfectă pentru ceea ce el nu poate sau nu vrea să explice în sine.
Concluzie
Descrierile și imersiunea autorului în sufletul personajului preferat sunt foarte detaliate. Limitările și mediocritatea lui Andi sunt justificate prin conflicte interioare pe care nimeni nu pare să le înțeleagă și care sunt puse, gradual, pe seama mamei, tatălui, familiei, societății și, în cele din urmă, a Iașului în deplinătatea lui.
Pentru mine, aici există o prea mare indulgență a autorului față de personajul său.
În schimb, prezența Ștefanei și redarea ei ca forță feminină netrunchiată, nealterată, este o gură de aer proaspăt. O apariție neașteptată și extrem de plăcut surprinzătoare.
Finalul romanului denotă compromisul total al lui Andi, căzut deplin în lumina superficială a balului mascat. După părerea mea, este o bine-meritată pedeapsă — între ghilimele, desigur.
Va trăi cu o faimă efemeră, într-o căsnicie dictată de familie și societate, păstrând exact măștile și aparențele pe care pretindea că le detestă.
Și poate că aceasta este ironia cea mai frumoasă a romanului: Andi nu este învins de balul mascat. Andi este balul mascat.
Un roman surprinzător și frumos scris, într-o manieră calmă, lină, dar cu mult substrat.
September 9, 2022
DNF at 94/373 pages. I wish I could like it, I really do.
I started reading it, I enjoyed it, the purple prose and tangents about how great Iași once was bored me, I started skipping pages, I put it down and genuinely felt no urge to continue reading it.
The writing is very beautiful and there are scenes I genuinely really liked, but the passages that bored me outnumbered the ones I liked. I may give it another chance later, when I’m in the right mindset.
I started reading it, I enjoyed it, the purple prose and tangents about how great Iași once was bored me, I started skipping pages, I put it down and genuinely felt no urge to continue reading it.
The writing is very beautiful and there are scenes I genuinely really liked, but the passages that bored me outnumbered the ones I liked. I may give it another chance later, when I’m in the right mindset.
February 28, 2023
Volumul de față seamănă destul de pregnant cu un La Medeleni reloaded, cel puțin în privința atenției acordate personajului principal, Andi, în faza sa de copilărie și adolescență.
Apar apoi prima idilă, suferința în dragoste, maturizarea, venită la pachet cu schimbarea de caracter, de aici și titlul romanului.
Ștefana și Marga sunt total diferite, dar se completează pe undeva, de aici și dilema protagonistului, pus în poziția de a alege, opțiune cu care cititorul poate fi de acord sau nu.
Așadar, dacă sunteți într-o dispoziție romantică și nu aveți dispoziția de a vă încerca norocul cu telecomanda, Balul poate fi o opțiune de luat în calcul. Ca bonus, primiți la pachet și câteva impresii despre unul dintre orașele frumoase ale patriei, Iași pe numele său...
Apar apoi prima idilă, suferința în dragoste, maturizarea, venită la pachet cu schimbarea de caracter, de aici și titlul romanului.
Ștefana și Marga sunt total diferite, dar se completează pe undeva, de aici și dilema protagonistului, pus în poziția de a alege, opțiune cu care cititorul poate fi de acord sau nu.
Așadar, dacă sunteți într-o dispoziție romantică și nu aveți dispoziția de a vă încerca norocul cu telecomanda, Balul poate fi o opțiune de luat în calcul. Ca bonus, primiți la pachet și câteva impresii despre unul dintre orașele frumoase ale patriei, Iași pe numele său...
Displaying 1 - 17 of 17 reviews