Pe drumuri de munte

by Calistrat Hogaş

"Izvorata din mijlocul peisajului moldovean, contopita, am putea spune, cu muntele nemtean, cu un material uman "specific national", scrisa intr-o limba si cu un umor ce amintesc pe Creanga, opera lui Hogas nu e contemporana, ci pluteste peste rasa si peste timp. Ea dateaza de cel putin trei mii de ani, din epoca poemelor homerice si, prin violenta lirica cu care sunt adorate fortele naturii, de mai mult, din epoca marilor epopei indiene." (Eugen Lovinescu)

Genres: Romanian Literature, Travel, Classics, Fiction, Romania, Unfinished

332 pages, Paperback

First published January 1, 1914

About the author

Prozator.
A debutat în 1874 cu poezia "Legenda lăcrămioarei" în nr. 5 al ziarului local Corespondenția provincială. La 3 iulie 1882, Calistrat Hogaș a debutat și ca prozator în revista locală Asachi, cu fragmente din ciclul „Amintiri dintr-o călătorie”.


Source Wikipedia

Reviews

[Razvan Banciu · Rating 3 out of 5]

O carte de care mă leagă plăcute amintiri, nu neapărat literare, cât prin prisma stilului, nemaivăzut până atunci și rar întâlnit în cariera mea de cititor.
Frazele autorului erau într-atât de bogate (a se citi întortocheate, frecvente fiind cazurile în care o frază era alcătuită din 12-15 propoziții, marea majoritate atributive sau circumstanțiale) încât serveau drept obiect de studiu gramatical. Iar de aici până la mai toate examenele tinereții a fost un singur pas...

[Robert Muller · Rating 5 out of 5]

La o lectura superficiala e posibil ca utilizarea, pe alocuri neindemanateca, a limbii romane (inca imatura si ezitanta in epoca), ori descrierile uneori greoaie, sa ingreuneze descoperirea acestei carti. Insa cu un pic de rabdare, e o adevarata comoara. Poate fi o incursiune in poezia unor locuri si timpuri uitate, o recalibrare a contactului cu frumosul neobservat pentru ca e firesc, o subtila dimensionare metafizica a faptului divers. Recomandabila pentru exilatii din lumea virtualului, acceleratiei si imaginii fara substanta.

[Oana. · Rating 5 out of 5]

Limba română cu regionalismele locului, peisajul specific al munților Neamțului, oamenii și obiceiurile mănăstirești cu bune și rele vin ca o mângâiere pentru cititorul de azi, într-o perioadă în care rar mai sunt cultivate cuvintele românești.

Descrierile portului românesc, ale obiceiurilor sunt atât de frumos zugrăvite, încât dacă ai răbdare să le citești și să le înțelegi, te transportă în trecut și te vei afla hoinărind prin munți, cercetând cu o curiozitate crescândă carele pline cu tot soiul de mâncăruri, țesături, lucruri scumpe și rare; portul argaților.

Vei descoperi flora specifică locului, măreția naturii și trecerea timpului simțite și trăite profund de Calistrat Hogaș, care are un simț aproape oriental de a observa totul în exteriorul său dar și în interiorul lui.

[Laura Frunza · Rating 3 out of 5]

O carte pe care am citit-o de dragul de a o citi. Mi-era dor de niste descrieri frumoase de natura, in special de natura montana, dar m-am delectat si cu pasajele abundente despre mancarea simpla de munte, cu borsuri delicioase, mamaligi mari cat roata carului, branzeturi de la stana, ceaune cu jintita fierbinte sau bureti fripti pe jar. Hogas calatoreste fara tinta, de dragul de a se bucura de calatoria in sine. Din ce am remarcat in ziua de azi la pasionatii de munte, ei mai degraba se grabesc sa ajunga la destinatie intr-un timp anume, contempland natura capturata prin lentila telefonului sau a dslr-ului, ulterior, pe ecranul laptopului la post-procesarea fotografiilor. Contemplatia profunda a lui Hogas si pasiunea de a merge incotro l-or duce pasii sunt cele doua lucruri care m-au impresionat cel mai mult. "Stiu de unde vin dar nu stiu incotro ma indrept", ca sa-l parafrazez pe scriitor, imi pare o deviza minunata, chiar daca muntii nostri nu mai sunt de mult asa salbatici si ofertanti ca in carte. Nu stiu daca e lectura scolara obligatorie, dar daca e, e pacat pentru ca niciun licean nu va citi cu placere o carte in care predomina descrierile iar dialogul e la fel de rar ca notele de 10 la bac in ziua de azi. Mie mi-au placut mult in copilarie cartile cu descrieri de natura (si mancare), dar nu cred ca in prezent se vor mai gasi copii pasionati de asemenea texte.

[Iustina · Rating 5 out of 5]

"Sunt momente, cel puţin, când " conştiinţa de sine", desprinzându-se ca o lipitoare sătulă şi căzându-ţi de pe suflet, întreaga ta fiinţă se desface, se topeşte, se împrăştie şi, ca un prinos curat şi neprihănit, se înalţă pe trepte de văzduh şi de lumină către Dumnezeul său etern...Atomul devine imensitate! Te cauţi şi nu te găseşti nicăieri, sau te cauţi şi te găseşti pretutindeni."

[daria bobo · Rating 1 out of 5]

biiiig dnf, even leclerc's jealous

[Dan · Rating 5 out of 5]

Sublim.
Domnu Hogaș, câteva cuvințele să ajungă pân' la urechile dumneavoastră, acolo departe, în raiul de la capătul iadului...

Am luat în parte aistă carte,
În mână cu fermitate
Și vai Doamne, ce mai bucate
Pentru minte si bună dispoziție așezate
În acest volum cât 5...aparte!

S-a râs, aproape cât pe măsura bucatelor si întâmplărilor prezentate.
O nestemată de mult uitată. Nu înțeleg de ce nu se vorbește mai mult despre acest om și a lui operă. Sau, poate, am avut doar eu până acum urechile astupate.
În orice caz, acum îs dezghiocate.

Tare mulțămim frumos, de mai poftiți, mai serviți
De ați ceti din aiste slove pestrițe
Zămislite din penița aistui mare cântăreț al patriei si neamului român
O închinare mai de seamă si mai măgulitoare nici nu cred că se poate.
Așa că să-nchinăm într-a dumneavoastră sănătate:
In ictu oculi, fiat lux!

[Haidău Răzvan · Rating 3 out of 5]

O lectură plină de regionalisme, parcă prea multe dar totuși o lectură ce redă viețile oamenilor din acele timpuri.

[Tudor · Rating 4 out of 5]

O calatorie care ne dezvaluie noi lumi. Se fac legaturi cu marile culturi si ni se arata ca suntem steans legati intre noi. Umorul, des folosit de povestitor, ne arata o cale.

[Ioanaaa · Rating 3 out of 5]

This book is about the beauty of the mountains that Romania has, but because of the fact that it has too many metaphors and figures of speech i couldn’t remember the track of the events.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge şezând şi a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă şi tot ce ai voi. Iată pentru ce eu şi tânărul meu tovarăş de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munţi şi în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de şase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum aşezate în o boccea de forma unei raniţi soldăţeşti, legate la spate prin aju- torul unor curele ce se încrucişau pe pieptul nostru: la şoldul stâng câte un re- volver, în dreapta câte un baston sănătos, şi la picioare opinci de piele roşie, legate cu şferi negre de lână de capră, care ne înfăşurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colţun negru de lână vrâstat cu roş. O pălărie neagră şi mare putea, la nevoie, să mă apere şi de ploaie şi de soare. Tovarăşul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaş. Fiind însă mai dinainte hotărât între noi de a ne feri de drumul mare, nu cunoşteam o potecă sau un drum mai scurt pentru ţinta noastră. Ajunsesem la barieră. Nici un suflet de om nu era încă deştept; numai câţiva câini, prea harnici poate, îşi făceau datoria bătând la noi, sau - mai bine zis - la neobişnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Oricum însă, eu găseam de vină pe tovarăşul meu, care avuse ciudata idee de a mărita straiele de sublocotenent cu opincile, bastonul şi bocceaua din spate; şi mă sileam a-l face să priceapă că numai pentru dânsul făceau câinii atâta gălăgie. Apucarăm la stânga pe prundul Cuejdiului înspre Dărmăneşti, fără să ştim dacă am apucat bine sau rău. Norocul însă ţine cu drumeţul: la câţiva paşi, pe prispa unei case albe, gospodarul şi gospodina dormeau sub o plapumă, lipiţi unul de altul pentru a putea să înfrunte, după socotinţa mea, răcoarea dimineţii; căci, deşi în iulie, dimineaţa din ziua de şase era totuşi destul de rece; ei dormeau duşi şi se legănau poate în visuri fericite; noi însă, şi mai cu seamă eu, fără respect pentru toate aceste nimicuri şi fără nici o ceremonie, mă apropiai de dânşii, ridicai cu băţul plapuma de pe nasul gospodarului, care dormea la margine, îl împinsei puţin, îl trezii şi, fără a-i da bună dimineaţa cel puţin, îl întrebai scurt despre drumul la Almaş. Foarte rar se întâmpla cuiva să vadă o figură mai elocventă decât acea a omului meu; un psiholog ar fi scris volume întregi, eu însă cred de ajuns a spune că e - psihologiceşte vorbind - de mare interes înfăţişarea unei figuri ce trece de la adânca linişte a unui somn fără de grijă la izbitoarea întipărire a unei surprinderi. Ceea ce s-a petrecut atunci în sufletul lui a fost, desigur, mai iute decât fulgerul; destul că, cu nişte ochi de două ori mai mari decât cei ce poate-i avea de obicei, cu o faţă lungă şi speriată şi neputându-se lămuri de unde şi cum răsărisem noi aşa ca din pământ, se uită la noi, măsurându-ne cu privirea-i zăpăcită, de sus până jos şi îndesându-se tot mai tare spre perete, ca şi cum ar fi voit să scape de o vedenie supărătoare. Biata femeie, strâmtorată astfel şi buimacă de somn, începu a se întoarce sub ogheal şi a îngăima vorbe neînţelese, care nu puteau fi decât nişte puternice protestări conjugale... Pentru a sfârşi mai iute cu toate acestea, îl întrebai încă o dată pe gospodar despre drumul la Almaş.

[Posa · Rating 3 out of 5]

Un jurnal de calatorie al unui om fascinat de natura ce descrie cu lux de amanunte oameni si obiecte intr-un stil hazliu facand uz de hiperbole dar care nu se axeaza pe sentimente. Isi construieste eroii, ii zugraveste frumos dupa care ii lasa balta.

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📕📗📘📖✉️💌📑🧧🔖⬜🎩⬛⬜🧵🪡🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨

[Gabrielle Danoux · Rating 5 out of 5]

Le titre se traduit par « Sur les chemins de montagne ». Ce recueil posthume réunit deux titres parus initialement en 1912 : Amintiri dintr-o călătorie [Souvenirs d’un voyage] et În munții Neamțului [Dans les montagnes de Neamț].
Dans « Souvenirs d’un voyage », le narrateur constitue, avec son compagnon de voyage un couple classique sur le modèle de Don Quichotte et Sancho Panza, avec plusieurs discours parodiques qui valent bien des morceaux d’anthologie. Dans le second titre (« Dans les montagnes de Neamț ») le voyageur est accompagné de Pisicuţa, une jument tout aussi décharnée que Rossinante.
L’auteur affectionne les phrases longues, la musicalité du patois moldave, l’allégorie savante, les références à l’antiquité, ainsi que les listes des noms latins des plates découvertes lors de ses voyages. Le comique glisse souvent vers le grotesque, mais le charme champêtre opère toujours.

[Măriuca Ciolpan · Rating 3 out of 5]

📚🥰Am avut de citit pentru ora de Limba și literatura română primele 80 de pagini ale acestei cărți.

📚🥰 Acțiunea sa nu este foarte interesantă, dar vom găsi extrem de multe expresii frumoase, pe care le putem folosi mai departe în textele noastre literare.

📚🥰 De asemenea, mi-a plăcut foarte mult faptul că autorul descrie natura ca și cum aceasta era cea mai frumoasă priveliște din întreaga lume.

⭐⭐⭐

[Bohar Lucian · Rating 1 out of 5]

i've read it in the fifth for school