Raula > Raula's Quotes

“If one wanted to depict the whole thing graphically, every episode, with its climax, would require a three-dimensional, or, rather, no model: every experience is unrepeatable. What makes lovemaking and reading resemble each other most is that within both of them times and spaces open, different from measurable time and space.”
― Italo Calvino, If on a Winter's Night a Traveler

“I'd like to get away from earth awhile
And then come back to it and begin over.
May no fate wilfully misunderstand me
And half grant what I wish and snatch me away
Not to return. Earth's the right place for love:
I don't know where it's likely to go better.”
― Robert Frost, Birches

“The art of knowing is knowing what to ignore.”
― Rumi

“the world is neither meaningful, nor absurd. it quite simply is, and that, in any case, is what is so remarkable about it.”
― Robbe-Grillet Alain

“The writer must proudly consent to bear his own date, knowing that there are no masterpieces in eternity, but only works in history, and that they survive only to the degree that they have left the past behind them and heralded the future.”
― Alain Robbe-Grillet

“Intensity of experience is what we're looking for, I think. We know we won't find it at home any more, but there's always the hope that we'll find it abroad”
― David Lodge, Small World

“When does a novel begin? The question is almost as difficult to answer as the question, when does the human embryo become a person? ”
― David Lodge

“Şi cum te simţi acum, că trăieşti în Germania?
– Ce vrei să spui?
– Păi, după tot ce s-a întîmplat cu evreii.
– Nu mă gîndesc prea mult la asta. Nu-mi face plăcere.
– Da, dar ar trebui s-o faci, insistă el.
– Pare de necrezut. Nu pot să cred că aşa ceva chiar s-a întîmplat.
– Tocmai de-aia oamenii ar trebui să se gîndească la toată povestea, spuse băiatul. În primul rînd, fiindcă din cauza asta s-a şi întîmplat - fiindcă oamenilor nu le venea să creadă că s-a întîmplat. Şi evreilor li se părea de necrezut. Şi-au făcut coadă la camerele de gazare.
– Încetează, scînci fata.
– Ştii, am eu o teorie, cum că lucrurile cele mai urî te care se întîmplă sînt exact cele despre care crezi că nu se vor întîmplă niciodată.
– O, nu! Chestiile cele mai frumoase vin pe neaşteptate.
Cum a fost întîlnirea noastră pe vaporaş. Nu m-am aşteptat la ea.
– Eu da. Ţi-am spus doar. De-aia am şi venit la petrecere.
– Mai spune-mi o dată, zise Gloria, cuibărindu-se confortabil la pieptul lui.
– Stai un pic.
Prinsese un capăt de idee între degete şi nu voia să-l piardă. Era ceva ce nu mai exprimase niciodată în cuvinte.
– Nu crezi că atunci cînd se întîmplă ceva cu adevărat nasol, e mult mai rău dacă nu te aştepţi la aşa ceva? Adică dacă-i o surpriză urîtă?
– Mmm... cred că da, recunoscu ea.
– Şi nu încerci să împiedici dinainte lucrurile nasoale să se întîmple gîndindu-te că ele s-ar putea să se întîmple?
– Şi cum să le împiedici? Dacă ceva e sortit să se întîmple, se întîmplă şi gata.
– Nu ştiu, dar eu am avut întotdeauna senzaţia că poţi. De exemplu, la examene. Îmi spun întotdeauna că nu m-am descurcat şi de obicei mă descurc destul de bine.
Gloria rîse şi zise:
– Eu cred întotdeauna că m-am descurcat OK şi de obicei pic examenul.
– Data viitoare încearcă sistemul meu, o sfătui Timothy cu toată seriozitatea.
– Nu-ţi foloseşte la nimic dacă n-ai minte! rîse ea iar. Eu cred că sistemul tău e-o ţicneală.
– Nu-i o ţicneală!
– Ba da, e. Ce-ncerci tu să-mi spui e că dacă te gîndeşti la toate momentele nasoale de pe lume, atunci nici unul dintre ele n-o să se mai întîmple vreodată.
– Dacă ştii suficient de multe ca să te poţi gîndi la toate... Ei, acum nu zic chiar că nici unul dintre ele n-o să se întîmple vreodată, dar tot sînt de părere că poţi împiedica destul de multe.
Fata chicoti uşor.
– Cum ar fi, de exemplu, dimineaţa de azi. Îmi ziceam tot timpul că n-o să vii. Şi uite c-ai venit.
– Voiam să vin.
– Dar s-ar fi putut să nu vii.
– Dar asta n-ar fi avut nimic de-a face cu ceea ce gîndeai tu.
– Şi cum poţi să mi-o dovedeşti?
Gloria îşi ţinu o clipă răsuflarea, scotocindu-şi mintea după un răspuns, apoi izbucni brusc într-un rîs exploziv:
– E evident. Che sara, sara.
– Ce-i asta?
– E-n italiană. Ce va fi, va fi.
– Eşti o fatalistă.
– Şi tu un superstiţios.
– Nu, nu sînt. Nu cred în numere norocoase. Şi trec întotdeauna în mod intenţionat pe sub scări.
– Sistemul tău e superstiţios.
– Nu e. Se bazează pe raţiune. Trebuie să ai capacitatea de a gîndi, de a judeca lucrurile.
– Tu gîndeşti tot timpul?
– Sigur. Nu poţi să nu gîndeşti. Cogito, ergo sum.
– Ce-i asta?
– E-n latină. Gîndesc, deci exist, rînji Timothy, apoi adăugă: Iată, asta înseamnă măcar unu' din noi.
– Timothy...
– Da?
– Gîndeai şi mai înainte, cînd ne pipăiam?
– La sfîrşit nu.
– Numai la sfîrşit? Presupun că din cauza asta te-ai simţit prost după aceea. Te temi să te-opreşti din gîndit.
– Într-un fel, da, mă tem, recunoscu el.
Gloria îl privi cu seriozitate în ochi.
– Dar exact aici e toată chestia între băieţi şi fete. Să simţi şi să nu mai gîndeşti. Cîteodată e ceva bun.
– Da, zise Timothy, uşor nesigur. Îmi dau seama. Dar dacă eşti adult. Şi căsătorit.”
― David Lodge

“History is that certainty produced at the point where the imperfections of memory meet the inadequacies of documentation.”
― Julian Barnes, The Sense of an Ending

“Parte dintre nenorocirile care pândesc un cuplu în ziua de astăzi se datorează în mare măsură confuziei
dintre iubire și ceea ce Hegel a numit „iubirea juridic-etică”, căsătoria adică. De-a lungul istoriei căsătoriei,
societatea a ajuns să regleze din afară ceea ce, ca intim, ar fi pretins doar un reglaj interior. Căsătoria, cu toate
ritualurile pe care ea le implică - culminând cu ceea ce a devenit astăzi o „nuntă cu dar” -, este varianta ce mai nerușinată prin care ceilalți năvălesc în existența ta, contribuie material la nașterea „fericirii” tale și sfârșesc prin a-ți intra în pat. Debutând din capul locului ca afacere („darul” în bani face parte din deliciile de debut ale căsniciei
și induce în aceasta ideea unei trăinicii pe baze materiale) cuplul face un legământ nescris cu societatea că se va conforma exigențelor ei. (...)
Tot ceea ce trebuie făcut pentru a consfinți cuplul ca atare ucide ceea ce ar fi trebuit să se petreacă spontan și face ca energiile consumate în numele lui în viața publică să lase loc, în intimitate, unui vid pe măsură și plictisului infinit.”
― Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu

“The danger of insanity is always present in those who try to penetrate the discipline of logic and pure knowledge.”
― Otto Weininger

“Books say: She did this because. Life says: She did this. Books are where things are explained to you; life is where things aren't. I'm not surprised some people prefer books.”
― Julian Barnes, Flaubert's Parrot

“It strikes me that this may be one of the differences between youth and age: when we are young, we invent different futures for ourselves; when we are old, we invent different pasts for others.”
― Julian Barnes, The Sense of an Ending

“Women were brought up to believe that men were the answer. They weren't. They weren't even one of the questions. ”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“How do you turn catastrophe into art? Nowadays the process is automatic. A nuclear plant explodes? We'll have a play on the London stage within a year. A President is assissinated? You can have the book or the film or the filmed book or booked film. War? Send in the novelists. A series of gruesome murders? Listen for the tramp of the poets. We have to understand it, of course, this catastrophe; to understand it, we have to imagine it, so we need the imaginative arts. But we also need to justify it and forgive it, this catastrophe, however minimally. Why did it happen, this mad act of Nature, this crazed human moment? Well, at least it produced art. Perhaps, in the end, that's what catastrophe is for.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“Tertullian said of Christian belief that it was true because it was impossible. Perhaps love is essential because it's unnecessary.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“poets seem able to turn bad love – selfish, shitty love – into good love poetry. Prose writers lack this power of admirable, dishonest transformation. We can only turn bad love into prose about bad love. So we are envious (and slightly distrustful) when poets talk to us of love.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“How come I can’t make her happy, how come she can’t make me happy? Simple: the atomic reaction you expect isn’t taking place, the beam with which you are bombarding the particles is on the wrong wavelength.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“It would be comforting if love were an energy source which continued to glow after our deaths.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“Don’t get me wrong. I’m not recommending one form of love over another. I don’t know if prudent or reckless love is the better, monied or penniless love the surer, heterosexual or homosexual love the sexier, married or unmarried love the stronger. I may be tempted towards didacticism, but this isn’t an advice column. I can’t tell you whether or not you’re in love. If you need ask, then you probably aren’t, that’s my only advice… But I can tell you why to love. Because the history of the world, which only stops at the half-house of love to bulldoze it into rubble, is ridiculous without it. The history of the world becomes brutally self-important without love. Our random mutation is essential because it is unnecessary. Love won’t change the history of the world (that nonsense about Cleopatra’s nose is strictly for sentimentalists), but it will do something much more important: teach us to stand up to history, to ignore its chin-out strut. I don’t accept your terms, love says; sorry, you don’t impress, and by the way what a silly uniform you’re wearing. Of course, we don’t fall in love to help out with the world’s ego problem; yet this is one of love’s surer effects.’
Love and truth, that's the vital connection, love and truth. [. . .] How you cuddle in the dark governs how you see the history of the world.”
― Julian Barnes, A History of the World in 10½ Chapters

“With sociology one can do anything and call it work.”
― Malcolm Bradbury, Eating People Is Wrong

“It is not a lack of love, but a lack of friendship that makes unhappy marriages.”
― Friedrich Nietzsche

“Ce povestește muncitorul

Eu n-am mers decît cu floarea mea de menghină.
Cei răi sînt despărțiți de cei buni.
Pedeapsa e mare și cizmarului rău i se va lua calapodul.
Strungarului rău i se va lua strungul.
Grădinarului rău i se va lua sapa.
Și tuturor echipamentul de protecție.
Mie, care se pare că am fost mai mult bun decît rău, Dumnezeu mi-a
construit o căsuță ușoară, suspendată în mulțimea de căsuțe luminoase, atîrnate la rînd într-o ordine desăvîrșită, precum rufele la uscat sau, mai degrabă, precum rîndunelele pe numărătoarea de la grădiniță.
Eu cu menghina mea urma să stăm așa liniștiți și fericiți, nu se stie cît și nici nu avea importantă. Fericirea asta înainta spre mine amenințător și știam deja ca n-am s-o pot îndura, nici termina.
După o vreme, îndoiala și nerăbdarea mă încercau tot mai des. Mă consideram mai mult sclav decît fericit. În orice clipă voiam să renunț.
Mă înstrăinasem pînă și de menghina mea care aștepta stingheră și ca întotdeauna consolată într-un colț al căsuței noastre suspendate si cu ferestre nesfîrșite.
Tocmai atunci cînd eram în pragul disperării, Dumnezeu m-a privit blînd.
S-a îndurat de mine și mâinile Lui, subțiri și fragile, dar colorate în mii de culori ca petalele florilor, îmi indicau drumul de întoarcere.
Atunci totul a dispărut. Atelierul m-a primit, călduț ca de obicei.
Dumnezeu se uită în continuare atît de blînd la mine, încît n-am simțit nimic la sosire.”
― Svetlana Cârstean, Floarea de menghină

“Suppose that, at a given moment, a certain number of people are engaged in the manufacture of pins. They make as many pins as the world needs, working (say) eight hours a day. Someone makes an invention by which the same number of men can make twice as many pins: pins are already so cheap that hardly any more will be bought at a lower price. In a sensible world, everybody concerned in the manufacturing of pins would take to working four hours instead of eight, and everything else would go on as before. But in the actual world this would be thought demoralizing. The men still work eight hours, there are too many pins, some employers go bankrupt, and half the men previously concerned in making pins are thrown out of work. There is, in the end, just as much leisure as on the other plan, but half the men are totally idle while half are still overworked. In this way, it is insured that the unavoidable leisure shall cause misery all round instead of being a universal source of happiness. Can anything more insane be imagined?”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness and Other Essays

“If [a man] spent his money, say, in giving parties for his friends, they (we may hope) would get pleasure, and so would all those upon whom he spent money, such as the butcher, the baker, and the bootlegger. But if he spends it (let us say) upon laying down rails for surface cars in some place where surface cars turn out not to be wanted, he has diverted a mass of labor into channels where it gives pleasure to no one. Nevertheless, when he becomes poor through failure of his investment he will be regarded as a victim of undeserved misfortune, whereas the gay spendthrift, who has spent his money philanthropically, will be despised as a fool and a frivolous person.”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness and Other Essays

“Like most of my generation, I was brought up on the saying: 'Satan finds some mischief for idle hands to do.' But I think that there is far too much work done in the world, that immense harm is caused by the belief that work is virtuous, and that what needs to be preached in modern industrial countries is quite different from what always has been preached. I hope that, after reading the following pages, the leaders of the YMCA will start a campaign to induce good young men to do nothing. If so, I shall not have lived in vain.”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness and Other Essays

“only a foolish asceticism, usually vicarious, makes us continue to insist on work in excessive quantities now that the need no longer exists.”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness

“Modern methods of production have given us the possibility of ease and security for all; we have chosen, instead, to have overwork for some and starvation for the others. Hitherto we have continued to be as energetic as we were before there were machines; in this we have been foolish, but there is no reason to go on being foolish for ever.”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness

“The conception of duty, speaking historically, has been a means used by the holders of power to induce others to live for the interests of their masters rather than for their own. Of course the holders of power conceal this fact from themselves by managing to believe that their interests are identical with the larger interests of humanity. Sometimes this is true; Athenian slave owners, for instance, employed part of their leisure in making a permanent contribution to civilization which would have been impossible under a just economic system. Leisure is essential to civilization, and in former times leisure for the few was only rendered possible by the labors of the many. But their labors were valuable, not because work is good, but because leisure is good. And”
― Bertrand Russell, In Praise of Idleness

“Most of our childhood is stored not in photos, but in certain biscuits, lights of day, smells, textures of carpet.”
― Alain de Botton