Goodreads România discussion

Citeam într-o recenzie: "Când îl citești pe Feodor Mihailovici Dostoievski nu te transpui în timpul său, ci descoperi că timpul său este și al tău, circumstanțele socio-politice sunt similare prin aspectele de dezbinare, incoerență și instabilitate, iar psihologia umană poartă povara acelorași crize."

Luna asta vă invităm să citiți cu noi probabil cel mai cunoscut roman al scriitorului rus, Crimă și pedeapsă, publicat în 1866.

Ca întotdeauna, vă invit să vă lăsați impresiile despre carte pe acest topic.

Am început-o târziu, cu doar câteva zile în urmă, și primul șoc a fost că e mult mai lungă decât o ținusem minte de la prima lectură, cu mulți ani în urmă, când o citisem pe nerăsuflate.

Un lucru care m-a frapat de data asta e cât de "teatrală" e cartea, în sensul în care parcă există un reflector ațintit asupra fiecărei scene în care are loc acțiunea și scriitorul notează cu atenție toate reacțiile, cuvintele, pozițiile și mișcările personajelor care se întâmplă să se găsească în acel moment în acel con de lumină. Da, avem și aici nenumărate caractere, cu tipologiile, ticurile și tipicurile lor, dar ele nu există decât când intră pe scenă, în rest sunt invizibile. Nu îmi dau seama dacă e o caracteristică a tuturor romanelor lui Dostoievski, dar comparați de exemplu cu ceva scris de Charles Dickens... Efectul e că întreaga carte devine mult mai dinamică, acțiunea accelerează șî te prinde și pe tine ca cititor.

O a doua diferență e că mult mai mult din carte nu este despre ce fac personajele, ci despre ce gândesc și ce spun (iar autorul de cele mai multe ori le consemnează pe amândouă) și, poate chair mai important, acțiunile personajelor nu sunt adesea consecința logică a raționamentelor pe care le fac, ci rodul unor impulsuri misterioase șî pentru ei. Efectul pentru cititor e de data asta bulversant, întotdeauna te simți pe picior greșit, de parcă nu ai fi pătruns cu adevărat tâlcul lucrurilor.