Goodreads helps you follow your favorite authors. Be the first to learn about new releases!
Start by following Grégory Rateau.
Showing 1-5 of 5
“Quelle incompréhension dès que l’enfant
derrière le rideau s’exprime en nous
une voix meurtrie sommeille
elle revient de loin, profonde mais volatile
trop de vérités nouées en slogans
les martyriser à grands coups de marteau
trouver le frère à l’oreille fertile
tendue aux murmures sentencieux
et qui n’opposera pas son silence affecté
car écrire est superflu
si personne ne vient s’approprier ces quelques mots”
―
derrière le rideau s’exprime en nous
une voix meurtrie sommeille
elle revient de loin, profonde mais volatile
trop de vérités nouées en slogans
les martyriser à grands coups de marteau
trouver le frère à l’oreille fertile
tendue aux murmures sentencieux
et qui n’opposera pas son silence affecté
car écrire est superflu
si personne ne vient s’approprier ces quelques mots”
―
“Trudind Pământul
Iată-l pe bătrân mut ca un ciot așteaptă să treacă norul uneltele îi sunt promisiuni putere în plus în ciuda anilor fiecare mușchi e la locul lui
Pentru a cosi a prăși a grebla
Îmi privesc mâna nici un fel de cută delicatețea degetelor care nu înșală ea nu a folosit deci la nimic Bătrânul nu mi-o spune prea curajos exemplara lui strânsoare de mână Pașii mei devin ai lui
Sunt repede în urmă fără nici un cuvânt iată-l cum cară de două ori mai mult decât mine
Am văzut orașul de aproape
fulgurantele sale
misticele sale străluciri
pasiunile sale foarte ieftine Rastignac al săracului
am încrucișat sabia cu el
Grégory Rateau
60
ne rănindu-mă decât pe mine
Bătrânul n-a văzut nimic în ceea ce-l privește
nicio luptă
o simplă linie de orizont
ziduri de păduri sub un cer gol
Nu va gusta niciodată din plictisul care înalță
la rangul deliciilor mulțimii
Numele său drept simplă amprentă
Ce voi fi în asfalt?
proiecte șifonate
visuri letargice
Departe văd turnuri
zidurile se apropie unele de altele
Ce va rămâne din bătrân
dacă până și copacii dimprejur
devin la fel de slabi precum cele zece degete ale mele?”
― Pentru cine vorbește poetul?
Iată-l pe bătrân mut ca un ciot așteaptă să treacă norul uneltele îi sunt promisiuni putere în plus în ciuda anilor fiecare mușchi e la locul lui
Pentru a cosi a prăși a grebla
Îmi privesc mâna nici un fel de cută delicatețea degetelor care nu înșală ea nu a folosit deci la nimic Bătrânul nu mi-o spune prea curajos exemplara lui strânsoare de mână Pașii mei devin ai lui
Sunt repede în urmă fără nici un cuvânt iată-l cum cară de două ori mai mult decât mine
Am văzut orașul de aproape
fulgurantele sale
misticele sale străluciri
pasiunile sale foarte ieftine Rastignac al săracului
am încrucișat sabia cu el
Grégory Rateau
60
ne rănindu-mă decât pe mine
Bătrânul n-a văzut nimic în ceea ce-l privește
nicio luptă
o simplă linie de orizont
ziduri de păduri sub un cer gol
Nu va gusta niciodată din plictisul care înalță
la rangul deliciilor mulțimii
Numele său drept simplă amprentă
Ce voi fi în asfalt?
proiecte șifonate
visuri letargice
Departe văd turnuri
zidurile se apropie unele de altele
Ce va rămâne din bătrân
dacă până și copacii dimprejur
devin la fel de slabi precum cele zece degete ale mele?”
― Pentru cine vorbește poetul?
“Trudind Pământul
Iată-l pe bătrân mut ca un ciot așteaptă să treacă norul uneltele îi sunt promisiuni putere în plus în ciuda anilor fiecare mușchi e la locul lui
Pentru a cosi a prăși a grebla
Îmi privesc mâna nici un fel de cută delicatețea degetelor care nu înșală ea nu a folosit deci la nimic Bătrânul nu mi-o spune prea curajos exemplara lui strânsoare de mână Pașii mei devin ai lui
Sunt repede în urmă fără nici un cuvânt iată-l cum cară de două ori mai mult decât mine
Am văzut orașul de aproape
fulgurantele sale
misticele sale străluciri
pasiunile sale foarte ieftine Rastignac al săracului
am încrucișat sabia cu el
ne rănindu-mă decât pe mine
Bătrânul n-a văzut nimic în ceea ce-l privește
nicio luptă
o simplă linie de orizont
ziduri de păduri sub un cer gol
Nu va gusta niciodată din plictisul care înalță
la rangul deliciilor mulțimii
Numele său drept simplă amprentă
Ce voi fi în asfalt?
proiecte șifonate
visuri letargice
Departe văd turnuri
zidurile se apropie unele de altele
Ce va rămâne din bătrân
dacă până și copacii dimprejur
devin la fel de slabi precum cele zece degete ale mele?”
― Pentru cine vorbește poetul?
Iată-l pe bătrân mut ca un ciot așteaptă să treacă norul uneltele îi sunt promisiuni putere în plus în ciuda anilor fiecare mușchi e la locul lui
Pentru a cosi a prăși a grebla
Îmi privesc mâna nici un fel de cută delicatețea degetelor care nu înșală ea nu a folosit deci la nimic Bătrânul nu mi-o spune prea curajos exemplara lui strânsoare de mână Pașii mei devin ai lui
Sunt repede în urmă fără nici un cuvânt iată-l cum cară de două ori mai mult decât mine
Am văzut orașul de aproape
fulgurantele sale
misticele sale străluciri
pasiunile sale foarte ieftine Rastignac al săracului
am încrucișat sabia cu el
ne rănindu-mă decât pe mine
Bătrânul n-a văzut nimic în ceea ce-l privește
nicio luptă
o simplă linie de orizont
ziduri de păduri sub un cer gol
Nu va gusta niciodată din plictisul care înalță
la rangul deliciilor mulțimii
Numele său drept simplă amprentă
Ce voi fi în asfalt?
proiecte șifonate
visuri letargice
Departe văd turnuri
zidurile se apropie unele de altele
Ce va rămâne din bătrân
dacă până și copacii dimprejur
devin la fel de slabi precum cele zece degete ale mele?”
― Pentru cine vorbește poetul?
“Nombreux sont ceux qui se tiennent en équilibre
à contempler rigides
le crépuscule du temps venu
l'âge n'aide en rien c'est certain
mais la jeunesse est souvent postures
les mots pour l'exprimer alors
un vaste champ lexical de l'amertume.”
― Imprécations nocturnes
à contempler rigides
le crépuscule du temps venu
l'âge n'aide en rien c'est certain
mais la jeunesse est souvent postures
les mots pour l'exprimer alors
un vaste champ lexical de l'amertume.”
― Imprécations nocturnes
“La nuit je l’entends, attablé
se consumant à mon bureau
les touchent craquent
il redouble de violence
je le sens
à la lueur fébrile de l’aube
essayer de gagner du temps sur moi
ses traits sont presque identiques aux miens
l’obscurité allonge un peu plus ses mains
mais son âme coule aux bouts de ses doigts
tandis que la mienne végète
pas un mot qui ne soit éprouvé
le manuscrit que je récupère au petit matin
est le testament d’un damné
(p. 66)”
― Imprécations nocturnes
se consumant à mon bureau
les touchent craquent
il redouble de violence
je le sens
à la lueur fébrile de l’aube
essayer de gagner du temps sur moi
ses traits sont presque identiques aux miens
l’obscurité allonge un peu plus ses mains
mais son âme coule aux bouts de ses doigts
tandis que la mienne végète
pas un mot qui ne soit éprouvé
le manuscrit que je récupère au petit matin
est le testament d’un damné
(p. 66)”
― Imprécations nocturnes
