Gala Galaction > Quotes

“Cel puțin, în societatea noastră românească, pe care o cunoaștem mai bine decât pe oricare alta, seriozitatea în fața morții a descrescut. Și poate că lucrul nu e prea greu de explicat: unde viața nu e prețuită și trăită cu vrednicie și cu seriozitate, nici moartea nu se poate bucura de mai multă cinste.”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Știința, talentul, geniul ... oricât ar străluci, ar fascina și ar entuziasma, privite de departe, adeseori, în întimitate se destăinuiesc ciudate și deconcertante. Câți oameni extraordinari prin însușirile duhului lor, nu ne întristează și nu ne răzvrătesc prin lipsurile inimii lor!”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Dar munca nu e niciodată dovada sigură că ai talent! De-abia nepoții, posteritatea, perspectiva timpului ... vin să spună ce ai fost și ce n-ai fost.”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Locuri sfinte și frumoase:
Râșca, Sihla și Cetate,
Am venit întreg aicea
Și mă-ntorc pe jumătate!”
― Gala Galaction, Opere (Scriitori români)

“Țara noastră nu e o țară milostivă pentru regnul vegetal. Pădurile sunt bătute și exploatate în chip sălbatic. Pomii roditori sunt jefuiți de roade, cu crengi cu tot. Florile sunt neînțelese și brutalizate. E tristă soarta vegetalului, pe pământul nostru!”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Crescuți în obrăznicie și egoism, străini de frumusețile triste ale vieții celor mulți, străini de înțelesul vremii în care s-au născut, acești copii sunt dușmanii de mâine ai revendicărilor și ai eroismului popular. Cum ar fi altfel! Impresiile lor dintâi, preferințele și bucuriile lor dintâi au fost înveninate de orgoliu și de ideea că un copil bogat n-are pereche pe pământ.”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Apucăturile omului nostru sunt apucăturile individului de pe bărăgan și din pădure, unde poți să scuipi, să te dai peste cap și să nu te jenezi în niciun fel.”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Le directeur du "Musée des monstres végétaux", M. Valeriu Pop-Poenari, se réveilla de très bon matin, après une nuit agitée et pleine de cauchemars. Il avait discuté à la veille, à une agape avec des amis de politique, la situation du gouvernement et il avait été de l'avis de tout le monde, c'est-à-dire qu'un remaniement ministériel était non seulement rapidement exigé par les circonstances, mais aussi salutaire pour le parti. La discussion avait continué, mais le directeur du "Musée des monstres végétaux" était discrètement sorti de ses méandres et, en faisant semblant de parler dans une chambre à côté avec un collègue de l'université, il avait laissé à trois chaleureux amis le soin de soutenir qu'un remaniement ministériel sans Valeriu Pop-Poenari serait une trompeuse tentative de redressement. Les trois amis avaient parlé éloquemment et le milieu politique avait gardé, paraît-il, la conviction qu'il fallait que Valeriu Pop-Poenari devînt ministre. C'est pourquoi l'illustre homme de science, directeur du musée et professeur universitaire avait mal dormi.
Bien qu'il fût très habitué aux succès et aux honneurs, bien qu'il fût un enfant chanceux de sa patrie, le directeur du "Musée des monstres végétaux" attendait depuis assez longtemps ce dernier honneur que la patrie reconnaissante pouvait encore lui accorder. (Il n'était pas membre de l'Académie jusqu'à présent, mais l'immortalité académique le tentait peu.) Ministre ! il voulait être ministre et depuis dix ans il attendait toujours. Jamais il n'avait attendu si longtemps jusqu'à présent. Tous les souhaits, les ambitions et les aspirations de sa vie avaient été couronnées à temps et pleinement : la bourse au lycée, la bourse à la faculté, la bourse à l'étranger, la chaire universitaire, le "Musée des monstres végétaux" et –ce n'est ici qu'ici qu'un petit embarras avait surgi– le mariage, avec la dot d'un million environ.
(En route pour le portefeuille)”
― Gala Galaction, Nouvelles et récits

“Scria, visa, plângea, picta ... dar toate într-un vălmășag, care te făcea să te gândești la un snop de flori, scăpat din legătură ...”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu

“Ce noroc că seara e galeșă și aurie, moartea - termen inevitabil - mai demonstrată ca oriunde și deșertăciunea vieții mai evidentă ca totdeauna!”
― Gala Galaction, Oameni și gânduri din veacul meu