Gabriel Liiceanu > Quotes

“A trăi înseamnă a fi neliber prin iubire.”
― Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu

“Ceea ce se numeşte îndeobşte "depresia nervoasă" este o criză prelungită de luciditate.Depresivul iese din rândul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.Această schimbare a calităţii privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care,pentru orice om,îl reprezintă sistemul lui de iluzii.
În mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă,de capacitatea de a paricipa la seducţie şi miraj.Eşti sănătos câtă vreme eşti prins în "dansul amăgirii muritoare".Toate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă technici de refacere a sistemului protector de iluzii,reintrarea în hora amăgirii,un mod de a fi îmbrâncit din nou în cursa vieţii,de a-ţi recăpăta miopia salutară.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Bănuiesc că oamenii au nevoie de muzică pentru că au nevoie de memoria Paradisului și nu există un alt mod de a-l reintegra decât prin intermediul muzicii și al iubirii. Dacă este adevărat că am căzut dintr-un absolut, atunci singurul mod în care îl putem recupera cu mijloacele noastre fizice, intuitive, este muzica, pentru că muzica este singura dintre arte care poate realiza acest transport într-o formă directă și rapidă.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Parte dintre nenorocirile care pândesc un cuplu în ziua de astăzi se datorează în mare măsură confuziei
dintre iubire și ceea ce Hegel a numit „iubirea juridic-etică”, căsătoria adică. De-a lungul istoriei căsătoriei,
societatea a ajuns să regleze din afară ceea ce, ca intim, ar fi pretins doar un reglaj interior. Căsătoria, cu toate
ritualurile pe care ea le implică - culminând cu ceea ce a devenit astăzi o „nuntă cu dar” -, este varianta ce mai nerușinată prin care ceilalți năvălesc în existența ta, contribuie material la nașterea „fericirii” tale și sfârșesc prin a-ți intra în pat. Debutând din capul locului ca afacere („darul” în bani face parte din deliciile de debut ale căsniciei
și induce în aceasta ideea unei trăinicii pe baze materiale) cuplul face un legământ nescris cu societatea că se va conforma exigențelor ei. (...)
Tot ceea ce trebuie făcut pentru a consfinți cuplul ca atare ucide ceea ce ar fi trebuit să se petreacă spontan și face ca energiile consumate în numele lui în viața publică să lase loc, în intimitate, unui vid pe măsură și plictisului infinit.”
― Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu

“Umilirea este cel mai teribil atentat la adresa libertății.”
― Gabriel Liiceanu

“Ura lui Cain nu era educata, iar Cain, in pornirea lui, nu are cand sa-si sistematizeze afectul. Cain uraste ca un barbar si el omoara fara sa treaca in prealabil prin teritoriul intelectualului si al intemeierilor teoretice. Pe scurt, crima lui Cain nu beneficiaza de aportul intelectualului apt sa organizeze ura. Ea nu are o ideologie.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“„Prostia, în sens major și grav, este rămânerea necritică a proiectului propriu”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Trebuie ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată,prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie,căderea în desuetudine a oricărei cenzuri.Cine nu cunoscuse "darul lacrimilor",aşadar cine nu putuse scoate din el extrema durere sau bucuria extremă,acela nu-l cunoscuse pe Dumnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit,înrăit sufleteşte,zidit în singurătatea lui ca în cel mai rău blestem.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Nu se poate trece atât de ușor peste sufletele noastre bolnave. Și pentru ele nimeni nu a gândit încă o reformă.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“„Comunismul pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. Singurul lucru pe care comunismului nu-l pune la îndoială este proiectul propriu. De aceea comunismul se instalează dintr-o dată în prostia ca încremenire în proiect”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Medicii numesc această stare depresie. Eu o înţe­leg mai bine ca dezagregare a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mâine.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului.”
― Gabriel Liiceanu

“Faptul că sunt dus în prăpastie cu gânduri bune nu schimbă câtuși de puțin realitatea căderii mele în gol.”
― Gabriel Liiceanu

“Despre comunism:
„Tot ce am aflat după câteva mii de ani de istorie, este că cea mai bună dintre formele posibile ale conviețuirii noastre pe pământ este democrația societăților de tip occidental; că această formă a societății este plină, la rândul ei, de neajunsuri, că înlăuntrul ei este loc de mai bine, dar că în afara ei începe abitrarul, dictatura sau totalitarismul, că părăsind-o, omul și libertatea lui devin esențial amenințate. Societatea democratică de tip occidental nu s-a născut în urma unui experiment de o zi făcut pe corpul omenirii, ci reprezintă cristalizarea travaliului îndelungat al istoriei care a preluat de la fiecare generație contribuția ei la știința și tehnica organizării sociale. Gândul că un om (Lenin) sau o generație (a „revoluționarilor”) poate șterge dintr-un gest întreaga istorie a omenirii, declarând-o în numele imperfecțiunilor ei, „preistorie”, urmând ca după un alt gest să zămislească, oarecum din pământ, o nouă istorie, „cea adevărată”, poate desigur să se invească din teritoriul de umbră - de nebunie sau ignoranță - al minții noastre. Dar atunci omenirea toată va plăti această nebunie cu propria ei ființă”.
Gabriel Liiceanu, Apel către lichele”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Ori de câte ori mă privesc în oglindă, mă văd simultan pe mine, dar și pe străinul care sunt.”
― Gabriel Liiceanu

“„Mă îndoiesc de ceea ce urmează să fac, așa cum mă îndoiesc de ceea ce am de făcut. Această permanentă cumpănire a proiectului în care îmi înscriu viața, această permanentă evaluare a lui, această permanentă verificare a lui prin raportare la ce e bine și ce rău, drept și nedrept, învechit și înnoitor este semnul inteligenței noastre pământești [...] Inteligența, este, de aceea, permanenta punere sub semnul întrebării a proiectului propriu”.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Socrates. The whole Socratic problematics of ‘to know’ (to think you know, to know that you do not know, to know that it is possible to know or that it is possible to try to know, etc.), on which ultimately depends the way we choose our lives, seemed to Dragomir to be the supreme enigma of philosophy, and the thing to which it was worth dedicating your life.”
― Gabriel Liiceanu

“Conștiința e spațiul ficțional în care răul făcut altuia este imaginat analogic ca rău suferit pe cont propriu.”
― Gabriel Liiceanu

“Despre dezvoltarea societății:
„Cu cât o societate oferă mai puține alternative, cu atât proiectele indivizilor decurg din cele câteva proiecte și norme oficial recunoscute, cu cât o societate lasă loc mai puțin loc pentru cultura îndoielii și pentru învățul dezvățului, cu atât prostia ca încremenire în proiect câștigă teren și scleroza acelei societăți este mai mare”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Despre Transilvania, a te simți acasă și democrație:
„În secolul IX ar fi părut o utopie să chemi un primar din Germania într-o comună din Alsacia, și invers. Asemenea cazuri, repet, ar fi părut o utopie. Soluția a venit din viitor. [...] Problema Transilvaniei nu este a istoricilor. Manualele istoricilor unguri și români nu vor putea fi puse niciodată de acord. Soluția pentru Transilvania nu poate veni din trecut, dar din viitor care astăzi ne pare utopic. Un ungur și un român pot să se simtă „la ei acasă”, dacă fiecare îi recunoaște dreptul celuilalt de a se simți la el acasă în aceeași măsură în care el se simte la el acasă. Niciunul nu trebuie să fie „mai la el acasă” decât celălalt. [...] Acest lucru nu e posibil decât într-o societate în care diferența e acceptată din capul locului și privită ca firească. Singura societate care creează starea de spirit a lui „a fi la tine acasă” este cea democratică, pentru că democrația este singura formă de guvernare care acceptă că ceea ce este diferit este totodată egal”.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“A organiza ura cu mijloace intelectuale, a o controla și a o canaliza după voie, iată care a fost noutatea epocii noastre. Iar organizarea urii - în vederea crimei - cu mijloace intelectuale, se numește ideologie.
...
Ideologia deschide în istoria omenirii epoca crimei civilizate. Cain a omorât prostește, fără să fie dotat cu o doctrină.”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“„Doar o moarte comună poate sugera că marea îmbrățișare, ideea de transgresare în absolut a eului propriu prin topirea în altul, nu poate fi realizată până la capăt în această lume. Nici un muritor nu poate păstra pe tot parcursul unei întâlniri incandescența debutului ei. Blestemul insuficienței eului se împletește cu cel al imposibilității cuplului și abia așa se obține blestemul complet al felului în care suntem „aruncați“ în lume.”
― Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu

“[Est-ce que le prix de ce livre qui n'a dans son camp que les « frêles forces de l'éternité » peut être négocié selon les règles abstraites du marché international du livre ?]
Cãrții acesteia, care nu are de partea ei decît „forțele plãpînde ale veșniciei”, îi poate fi oare negociat prețul dupã regulile abstracte ale pieței internaționale a cãrții?
(extrait de l'allocution du 8 juin 1994 à Paris, à l'occasion du troisième anniversaire de la création de société d'édition franco-roumaine Humanitas)
traduit en français par Gabriel Danoux”
― Gabriel Liiceanu, Apel către lichele

“Așa stând lucrurile, coexistența cu „vanitatea lumii” este posibilă în virtutea „sistemului de iluzii”: iluzia că trebuie să am un „urmaș”, că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că trebuie să am o funcție și putere și bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să „însemn” ceva pentru semenii mei, că gesturile mele pot influența sau schimba în vreun fel „cursul lumii”. Toată viața stă și crește pe acest țesut de iluzii.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Binefăcătorii omenirii sunt cei care au imaginaţia răului altuia prin har,fără nevoia prealabilă a experimentării lui pe propria lui piele.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă

“Supravieţuim moral prin convingerea, pe care nici o mârşăvie comisă nu ne-o anulează, că suntem mai buni ca ceilalţi.”
― Gabriel Liiceanu, Întâlnire cu un necunoscut

“Romeo o găsește pe Julieta sub efectul poțiunii părintelui Lorenzo și o crede moartă. Pentru a o întâlni, el alege la rândul lui moartea. Trezindu-se, Julieta întâlnește moartea lui Romeo și, pentru a putea rămâne cu el, se omoară la rândul ei. Contratimpul le guvernează întâlnirea și, în felul acesta, spune Derrida, imposibilul are loc: „Romeo moare înaintea Julietei pe care a văzut-o moartă. Fiecare trăiește moartea celuilalt, amândoi supraviețuiesc morții celuilalt.“ Ce este cu acest contratimp ontic, temporal și accidental? se întreabă Derrida. Este el oare într-adevăr accidental? Sau mai degrabă este un simptom menit să ne atragă atenția asupra „contratimpului esențial“, asupra faptului că, închise implacabil în sine, aforismele care suntem reprezintă garanția neîntâlnirilor noastre? Aforismul tranșează: el taie din marea stofă a vieții bucăți unice și irepetabile de timp: viața fiecăruia dintre noi. Când iubirea le aduce pe acestea față în față, ea nu face decât să ateste acordul lor imposibil. Disjuncți, incapabili să ne găsim suflul comun, simultaneitatea, sincronia, un „în același timp“ care să ne unească în chip etern – noi suntem aforisme în contratimp, in-coincidențe fatale.”
― Gabriel Liiceanu, Scrisori către fiul meu

“Pentru mine, ca bărbat, femeia e stranie şi străină (atât de stranie încât sfârşeşte prin a deveni „mister“)”
― Gabriel Liiceanu

“Exemplarele „fără de pereche” ale omenirii, asemni lui Moise, Siddartha, Confucius, Socrate sau Isus, care făcuseră din comandamentul „Fă ca mine!” calea de urmat, erau, prin chiar natura lor excepțională, neimitabile. Toate preceptele lor au ridicat prea sus ștacheta de om.”
― Gabriel Liiceanu

“Cu cât mai mare este fragilitatea cuiva,cu atat mai mare va fi si precauţia lui şi cu atât mai crâncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt.”
― Gabriel Liiceanu, Ușa Interzisă