Ion Druță > Quotes

“... Oricît de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci cînd nu mai văd ochii, vede sufletul...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Vai, visele celea ale tinereţii, visele primei iubiri, cum vin ele, ca apele de primăvară şi te fură, şi te învăluie, şi te duc la adînc, atît de adînc, încît, la un moment dat, ele devin esenţa vieţii tale, şi dacă ţi s-ar cere: visele sau viaţa, eşti gata să declari - de-mi luaţi visele, luaţi-mi şi viaţa...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Sînt oameni care-şi scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sînt şi de cei care coboară cu durere cu tot în adîncul firii sale şi nu se arată pînă nu-şi revin.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Toate sunt trecătoare pe lumea asta, şi la vîrful fiecărei fericiri se coace mărul tristeţei...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“I-a privit în treacăt - numai o clipă, - dar a înţeles că tot ce-a avut mai scump în viaţă, a schimbat pe aceşti doi ochi căprui. Şi pămîntul, şi păpuşoii, şi mînjii, şi iarba. Biruiseră aceşti doi ochi.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Şi umbla toată ziua, căutîndu-şi locul cela unde-i erau visele de fată mare, dar nu-l găsea, şi cînd nu poţi găsi locul sfînt al sufletului tău, nu te poţi găsi pe tine însuţi, iar cînd nu te poţi regăsi pe tine, nimic nu te mai poate bucura...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Cum sînt ei, moldovenii, n-au apucat bine să iasă din sat, că oamenilor a şi început, în taină, să li se facă dor de casă. Aşa ni-e zodia, şi de cîte ori va fi să se schimbe vremea, de atîtea ori ne vor durea rădăcinile...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Îi bun tovarăş drumul. Vrednic tovarăş. Taci tu - tace şi el, ai ceva pe suflet, te ascultă ca un frate şi ce-a auzit, moghila, ici rămîne pe veci. Cîtă lume, cîte destine! Cum au venit, aşa s-au şi dus, iară drumul zace mut cu tot ce-a fost pecetluit de copite, roţi şi picioare.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“O, soare balcanic, revărsat peste văile şi dealurile moldave, o, acele iubiriscurte, scînteietoare, istovitoare, cît de mult aduceţi voi în scurta noastră trecere pe acest pămînt, şi cît de mult luaţi cu voi pentru a nu le mai întoarce niciodată...”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Rusanda e încă un copil, şi copila care-ţi place mai trebuie să ţi-o creşti, dacă vrei gospodină în casă, zic bătrînii. A creşte o fată înseamnă în primul rînd a o dăscăli.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Atunci cînd trăiau cucostîrci pe casele noastre, erau şi ei suflet din sufletul nostru, şi cînd venea toamna, îi petreceam , ne duceam şi noi cu sufletul pînă hăt departe, prin țările calde.Iarna tînjeam fără dînşii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, şi cînd se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dînşii se întorceau şi sufletele noastre zbuciumate.”
― Ion Druță, Păsările tinereții noastre

“Oricît de frumos şi înţelept ar fi fost întocmit calendarul, pentru lumea de la sate adevăratul an începe odată cu înmugurirea, cu acea "frunză verde" cîntată din moşi-strămoşi, şi sfîrşeşte, cînd acea frunză verde se îngălbeneşte, se desprinde din copac şi cade la pămînt, pe-o margine de drum.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Tinereţea e o avere pe care fiecare e liber s-o irosească aşa cum îi place.”
― Ion Druță, Biserica albă

“Pîinea poştaşului îi pîine amară.”
― Ion Druță, Frunze de dor

“Capul uită, picioarele plătesc.”
― Ion Druță, Biserica albă