Henrik Pontoppidan > Quotes

“One entry was entitled: "About God":
"This thought has been ascribed to Voltaire: If God did not exist, mankind would have invented Him. I find more truth in the reverse: If there really is a God, then we should seek to forget Him, to raise up men who will to do good for goodness' sake, not out of fear of punishment for their bad deeds. How can someone give alms to a poor man with a clean heart when he believes, and has an interest in believing, that there is a God who keeps score in heaven, who looks down and nods in approval?”
― Henrik Pontoppidan, Lykke-Per 1

“Every man’s soul is an independent universe, his death the extinction of the universe in miniature.”
― Henrik Pontoppidan, Lykke-Per

“Without the original human urge to develop, without the self-generated power that expresses itself as a passion (wether it be directed toward the real world or the world of thoughts or dreams) and without that strong, even bold courage to will to be oneself in all our divine nakedness, no one reaches real freedom.”
― Henrik Pontoppidan, Lykke-Per

“There is only one thing that can conquer suffering: the Passion.”
― Henrik Pontoppidan, Lykke-Per

“Desi mi-e groaza de paradoxuri, sunt de parere ca norocul insusi este cel mai mare ghinion care poate lovi un om in zilele noastre, pentru ca... da, pentru ca in noua sute nouazeci si noua de cazuri dintr-o mie, ne lipseste capacitatea de a-l folosi in asa fel incat sa profitam de el, si nu sa ne faca rau. In vremea noastra ne-am dezvatat sa manevram cu indemanare miraculosul , asta-i! Ne purtam la masa norocului ca taranul la ospatul regelui.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“naar vi vil være rigtig ærlige, bliver vi vist nødt til at indrømme, at vi alle gaar og slæber paa en mer eller mindre tung Byrde af Livstræthed, Livslede, Ensomhedsfølelse eller hvad vi nu vil kalde denne Nutidssygdom, der er vor Overkulturs bitre Frugt. Der er dem, der har Sjælskraft nok til at bære denne Byrde helt uden at forkrøbles; men det er derfor ikke netop de ringeste, hvis Hjerte brister under den.”
― Henrik Pontoppidan, Det forjættede Land

“Thanks to God, life can grow green and blossom in gloomy garrets. The joy of love and domestic happiness follows us into our sooty backyards. What is happening is merely a change of scene in the endless play of the world. We ourselves remain what we are through all time and eternity.”
― Henrik Pontoppidan, Lykke-Per

“Oare orasele acestea mari, cu milioane de locuitori, sunt altceva decat niste turbine uriase, care aspira suvoaie intregi de oameni ca sa-i azvarle inapoi, dupa ce i-a stors de orice vlaga?”
― Henrik Pontoppidan

“I se parea ca ajunsese intr-o tara unde timpul nu are nici o insemnatate pentru nimeni, o tara in care, in sens absolut literal, toata lumea avea la dispozitie vesnicia.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“Intelese imediat ca se afla in tara frumoasei adormite din padurea vrajita, acolo unde timpul sta in loc, unde florile palide ale fantasmagoriei si tulpinile tepene si pline de spini ale speculatiilor ascund cu viclenie decaderea interioara.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“Noi ne cream prietenii si deprinderi si, pe masura ce trece timpul, ne lasam tarati spre tot felul de obligatii, ca sa nu mai vorbim despre genul acela de legatura dintre barbat si femeie care poate fi numit amor, dragoste, relatii amoroase sau cum vrei sa-i mai zici.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“Si totusi? La ce bun toate astea? Daca din intamplare ne nastem fara lanturi, ni le punem noi insine pe parcursul indelungatei noastre existente. Suntem si ramanem firi de robi. Nu ne simtim bine fara catuse si fara fiare.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“Oare credinciosii aveau intr-un anumit sens dreptate cand vorbeau despre ceva care ,,depasea cunoasterea naturii"? Oare existau in cosmos vibratii sonore care nu puteau fi percepute de urechea omeneasca? Nu cumva ceea ce consideram noi moarte e pur si simplu o alta forma de viata, care nu poate fi intuita decat prin simturile ,,sufletului" in stare de veghe?”
― Henrik Pontoppidan

“Amintirile?...Hm!...Oare nu sunt si ele un fel de alimente prea fierte, conservate, sevind drept consolare saraca pe timp de iarna , fiindca vara vietii s-a dus?”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“naar vi vil være rigtig ærlige, bliver vi vist nødt til at indrømme, at vi alle gaar og slæber paa en mer eller mindre tung Byrde af Livstræthed, Livslede, Ensomhedsfølelse eller hvad vi nu vil klade denne Nutidssygdom, der er vor Overkulturs bitre Frugt. Der er dem, der har Sjælskraft nok til at bære denne Byrde helt uden at forkrøbles; men det er derfor ikke netop de ringeste, hvis Hjerte brister under den.”
― Henrik Pontoppidan, Det forjættede Land

“Zbuciumul sufletesc care bantuie azi in anumite paturi ale tineretului danez iti da de gandit ca elementele cele mai usoare si mai nedescurcarete sunt intotdeauna acelea pe care vartejul le ridica mai sus si le poarta mai departe, asa cum se intampla si cu pleava la vanturatoare.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos

“Pentru prima oara iubea cu adevarat. Desi, in anumite privinte, era mult prea matur pentru varsta lui, in ce priveste sentimentele fusese pana atunci un copil sau un salbatic. Presimtea ca in forul sau interior se nastea ceva tainic, ca o lume cu totul noua era pe cale sa i se deschida.(...) Fata de aceasta fata era insa plin de gingasie. Se purta atat de cavalereste cu ea si se temu atat de mult sa n-o jigneasca, incat abia tarziu de tot, mult dupa ce se cunoscura, indrazni sa-i ceara o sarutare o data, la despartire. Si cand ea se rosi toata, cedand rugamintii lui, fu cat pe ce sa-si regrete indrazneala. Cand ii atinse gura feciorelnica si-i fura caldura buzelor, avu simtamantul ca a comis un sacrilegiu.”
― Henrik Pontoppidan, Per cel norocos