Jean Bart > Quotes

“„D‑ta nu poți să înțelegi ce‑nseamnă a trăi fără să aștepți nimic!...”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Și vântul dimineții, cu adierea‑i dulce venind de la țărm, părea că ne‑aduce ușor dintr‑acolo suspinul părerii de rău al unui suflet nefericit...”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“E atâta limpezime, că se zărește fundul ca printr‑o sticlă albastră‑străvezie.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Prea te precipitezi, tinere... mai întâi trebuie să cunoști localitatea și oamenii pentru a ști cui trebuie să‑i faci procese de contravenție și cui nu... sunt interese politice locale care... în definitiv caută mai întâi și te inițiază... altfel trebuesc luate lucrurile...”
― Jean Bart, Datorii uitate

“E o țara săracă, cu puțină agricultură, de care Grecii au fugit întotdeauna; cu livezi de măslini și puțină vie. O populație, de felul ei leneșă, ajunsă din cauza frământărilor într‑o stare de sărăcie și dezordine, încât a pierdut cu totul însușirile necesare pentru a se hrăni din propria sa muncă. Nimeni nu mai vrea să muncească. Comitetele și Grecii bogați, răspândiți prin toate porturile lumii și căror nu li se poate nega sentimentul patriotic, se îngrijesc de hrana Cretanilor. Meseria de revoluționar grec este încă destul de bună și îndeajuns plătită.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Liber, fără grijă și fără de serviciu. Avea să se odihnească; dar el nu eră obosit, se simția în putere încă. Atinsese limita de serviciu, își împlinise până la capăt datoria către țara care‑i poruncea acum să se retragă, să facă altora loc; și el s‑a supus... era pensionar.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Seara, după terminarea serviciului, e ora repausului pe bord; clipele dulci și fericite când fiecare trăește pentru sine însuși retras în fundul sufletului său.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Cu‑atâta repegiune zi după zi s‑a scurs ștergând totul în urmă, de parcă nimic nu poți să vezi când te întorci o clipă cu ochii înapoi.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Grecii întotdeauna au avut în cel mai înnalt grad sentimentul libertății și o nespusă oroare de ascultare și disciplină. Cu drept cuvânt s‑a spus că pe fața globului nu se găsește un popor mai nedisciplinat.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Toate berăriile și cafenelele sunt pline; Grecii, dacă nu joacă, table, cărți, sau domino, cetesc jurnale și vorbesc, vorbesc fără să mai sfârșească.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Își aducea aminte de atâția fii de țărani, care‑și ascundeau tulpina, și unii care‑și schimbase și numele părintesc de‑acasă. Intrase în altă lume, trecuse în cealaltă tabără și căuta cu ea să se asemene.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Întotdeauna m‑a minunat înfățoșarea dureros de ridicolă ce o dă unei ținute grave lipsa cravatei, a acestei bucățele de cârpă răsucită în felurite chipuri, pe care gustul modern ne‑o impune la gât pentru ascunderea nasturelui de la gulerul cămașei.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“De câte ori ne apropiam de mal, se desprindeau din ceață un șir de umbre negre care se clătinau trezite de ropotul de valuri. Erau sălcii bătrâne cu trunchiuri scorburoase, cu crăngile plecate, ca niște, vrăjitoare din basme cu pletele încâlcite, spălându‑se în apa aceia neagră, răscolită de helicea vaporului în mers.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Același orient strălucitor și sărăcăcios în murdăria lui neperitoare, sub azurul transparent al cerului totdeauna albastru și luminos...”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Ce gânduri s‑or fi încrucișând oare în căpușoarele cele blonde, așa de drăgălaș învăluite în gazul și muselina cart fluturau în bătaia vântului? Ce vor fi gândind oare privind la convoiul acela de umbre negre, care se strecurau tăcute și cucernice pe cărarea șerpuită de la biserica din deal?...”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Nu vezi pe nimeni muncind. Ce meserie vor fi având toți acești oameni, care se agită, vorbesc în gura mare, se ceartă, strigă, se amenință cu ochii tulburi de mânie, cu buzele tremurătoare, apoi se potolesc să înceapă a doua zi, la aceiași cafenea, în jurul aceleiași mese, cu puteri noi, cu aceiași aprindere, discuția întreruptă cu o zi mai înainte.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Acelaș decor, pe‑aceiași scenă... numai artiștii s‑au schimbat. Dar joacă aproape aceiași piesă... e Drama omenirii, ce se repetă mereu și pretutindeni, cu mici schimbări în text.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Îi furase pe nesimțite somnul, căci multora li se părea povestea, care‑o ascultaseră acum, asemenea cu cele care le știau din satul lor, de‑acasă.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Unirea cu Grecia nu i‑ar face pe Cretani mai fericiți și mai bogați. Ar însemnă numai că și Cretanii să pue umărul, ca să înpingă carul statului grecesc, care se mișcă așâ de încet și cu atâta greutate. S‑ar folosi de unire numai o pătură mică de politiciani de meserie, care și‑ar împărți slujbele, noi creiate.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Am rămas cu gândurile în urmă la vremea când îmi făceam osânda vrâstei în școalele din țara mea. Parcă simțeam răceala mormântului din școalele‑căzărmi în care îngropasem cei mai frumoși ani din cursul unei vieți. Și fără să‑mi dau seamă, o aripă de tristeță mă atinse dintr‑o dată și mă simții rânit și despărțit cu totul de restul mulțimei sgomotoase, ce în plină veselie se agită pe puntea vaporului în mers. Oglinda trecutului, neșters făcuse să vibreze o undă din regretul pierdutei tinereții... așa de netrăite.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Așa‑i că‑nbătrânim!... fără să știm... mereu, pe nesimțite!...”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Vre‑o câțiva marsuini ne urmăresc, cerșindu‑ne mâncarea; în salturi nebunești, se afundă și apar, făcând mereu la tumbe, întocmai cum se iau copii de țigani în urma trăsurilor pe drum.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Din mers, în timpul când trecem pe lângă o movilă uriașă de pepeni, aud într‑un cerc de marinari italieni și români: „Haide... frateli, să mangeamo uno pepene verde”....”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Eșind din aerul îmbâcsit dinăuntru, la lumină, în aerul deschis, ce vecinic schimbător e plin de sănătate, în răceala apei așa de bogată‑n viață e parcă o renaștere îndeplinită în sânul larg al naturii, în măreața sălbătăcie a mării. ...Și nu știu cum adesea mă duce gându‑n urmă, departe, la pământul cu orașele lui mari, la furnicarele omenești, prin mahalalele înfundate, acolo unde zac așa de înghesuiți atâția sclavi moderni – omul‑uneltă înăbușit în atelierul plin de fum, omul‑mașină‑de‑scris încătușat de biroul plin de praf și de cerneală – numai aci simți cât de tristă‑i soarta acelor victime ale mizeriei mult lăudatei civilizații.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“În țara asta nouă (SUA, n.r.), în tânăra republică de negustori, te minunează îndrumarea patriotică, cultul unui trecut așa de puțin îndepărtat și a unei istorii naționale așa de scurte.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Ce‑aveam să ne mai spunem? Căci inimile noastre erau acum golite până la fund de tainele păstrate atâta vreme acolo. Știam mai mult decât ar fi trebuit.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Numai coeducația, școala mixtă, chiamă la viața de familie. Școala separată are tendința de a dezvolta defectele particulare la fiecare sex.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Cât aur n‑a plutit pe Dunăre și mare, spre țări îndepărtate, hrănind o lume întreagă în scursul atâtor vremuri.”
― Jean Bart, Datorii uitate

“Furați de gânduri pe nesimțite, se coborâse fiecare în adâncul tainic al sufletului, uitând ființa celor din prejur.”
― Jean Bart, Jurnal de bord

“Oamenii aceștia nu pun niciun interes pentru a‑și înfrumuseța casele prin care locuesc, pentru că nu stau decât foarte puțin în ele. Tot timpul sunt afară în aerul cald și dulce, în sânul naturii așa de frumoase, sub un cer limpede, la umbra unei vegetații bogate. Pe când la Nord, în frig și umezeală, sub cerul acoperit de ceață, casa e singurul cuib plăcut și cald în care omul își găsește odihnă și mulțumire după o muncă chinuitoare în luptă cu aspra natură ce i‑se împotrivește.”
― Jean Bart, Jurnal de bord