Radu Tudoran > Quotes

“- N-ai dormit?
- Nu.
- Ce-ai făcut?
- Te-am iubit.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Mă amăgesc. Poate toată viaţa n-am făcut decât să mă amăgesc. Şi tu ai să fii cea mai grea amăgire a mea.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Primul ceai, prima sărutare, prima întâmplare de dragoste, toate sunt la fel: nu poţi niciodată să le simţi gustul.”
― radu tudoran, Fiul risipitor

“El mi-a dat tot ce a avut, dintr-o dată, şi când inima i s-a golit, a plecat. E un risipitor.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“- De ce razi?
- Fiindca sunt proasta si fiindca innebunesc dupa fiecare cuvant al tau! Boala pe care o dai tu nu se vindeca niciodata. Si febra ta tine tot timpul. Vrei sa mai stii si altceva? M-ai aruncat in drum si te-ai intors dupa doi ani, si sunt innebunita dupa tine. Si daca ai sa ma arunci si ai sa te intorci dupa o suta de ani, tot am sa te urmez. Mor dupa tine si te urasc, si astept sa-mi faci ceva rau. (Parca era beata. Isi duse mana la frunte, razand.) O, nu! Sa nu te iei dupa mine. Nu vreau sa sufar din nou! Lasa-ma sa ma intremez!”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“- Ce aştepţi de la mine?
- Pe tine!”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Ce-i cu ochii tăi? Parcă ard! O să fie o zi când ai să te uiţi aşa în ochii altui bărbat?”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Tine-ma aici cat vrei,si cand nu ma mai vrei,spune-mi sa ma duc”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Îi umpluse viaţa cu amintiri zgomotoase, şi acum trăia sub teroarea lor.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Am pierdut tot o dată cu plecarea ta, dar m-am păstrat pe mine.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Dragostea noastră merge cu trenul, din gară în gară, şi dacă trenul nu se va opri, dragostea noastră va înconjura Pământul pe un alt Ecuator, al nostru!”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“- Trebuie să-mi dai viaţa înapoi. Mi-ai luat-o când aveam paisprezece ani: de atunci rătăcesc după tine, ca umbra ta. Când te închini tu, mă închin şi eu, fără să vreau; când râzi, râd la fel, când gemi, mă doare aici ceva. Într-o vreme, daca mi-ai fi spus că la miezul nopţii, în locul lunii are să răsară soarele, aş fi stat ca o proastă noaptea întreagă la geam şi l-aş fi aşteptat să răsară.
- Eva, dacă aş fi spus eu că soarele răsare la miezul nopţii, să ştii că ar fi răsărit; n-ai fi aşteptat degeaba.
Eva îi puse mâna pe gură.
- Lasă; acum te cunosc! Toate câte m-ai făcut să cred s-au dus şi au lăsat numai cenuşa lor. Acum ştiu şi când răsare soarele şi când apune. Ştiu foarte multe, auzi tu? Şi ştiu că aşa cum eşti, nu trebuie să mai pleci de lângă mine. De data asta te opresc. Încui uşa, oblonesc ferestrele, te ţin închis, te leg.
- Da, Eva! Te rog! Ar fi spre binele meu!
Era convinsă. Îi cuprinse grumazul cu braţele.
- Am să te ţin aşa! N-am să-ţi mai dau drumul, niciodată. Nici nu mai ştiu dacă te iubesc. Poate că nu; poate te urăsc, dar când eşti lângă mine, e bine. Nu se poate altfel; tu eşti bărbatul meu!
- Vrei să ne căsătorim?
Inima ei bătu greu.
- Nu ştiu. Vreau să nu mai pleci. Am fost o proastă; n-am făcut nimic să te ţin. Cred că mi-ar fi trebuit un efort mult mai mic decât cel pe care l-am făcut ca să cred ca te-am uitat...”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“De-ai sti cate locuri senine sunt in lume! De ce nu te duci sa cauti unul? Toate drumurile sunt libere! Du-te pe mare, in singuratatea ei o sa gasesti tocmai ce iti lipseste! Ai sa intalnesti alte intelesuri ale vietii, ai sa te vindeci de tot ce ti-a ranit sufletul aici!”
― Radu Tudoran, Un port la răsărit

“Nu avusese arme să lupte cu el- n-avea arme să lupte cu nimeni.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Doar o data spuse, ca o surpriza manifestata tarziu si aproape cu ciuda:
- M-am uitat la tine, de departe, cand ieseam din apa. Esti cea mai frumoasa femeie de pe plaja.
- Nu sunt prea multe.
- Ba nu! Chiar daca s-ar face un import de cateva mii - cine stie de unde? -, n-ar fi treaba usoara! - distanta de la medie pana la tine e mult prea mare ca sa te poata egala vreuna.
El relua, cu o ingrijorare teoretica:
- Trebuie sa ma port mai atent cu tine. Cateodata uit ca nu se face sa fii aruncata. Nu, zau, ar fi grozav de multi barbati care ar dori sa-mi ia locul. Tu nu te miri ca ma preferi pe mine?”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“… e mult mai nobil sa ramai lucid oricat te-ar coplesi viata, esti totdeauna mai putin om cand te imbeti, indiferent cum, si daca fuga de realitate nu-i chiar o decadere, ramane totusi o infrangere.”
― Radu Tudoran, Un port la răsărit

“O cuprinse in brate; parca nu auzise.
- Eva, o sa-ti simt lipsa!
- Atunci de ce pleci?
Îl simti ca se duce departe, de unde poate venise adineauri.
- Nu stiu; mi-e teama sa nu ma transform in copac. (Nu glumea, nici nu parea nebun.) Mi-e teama de limitarile spatiului. Trebuie sa plec repede, si mereu, sa ma apar!
Nu-l intelegea si nici nu credea ca trebuie sa-l inteleaga. Isi pregatise si ultima miza:
- Ia-ma cu tine!
Nu-i raspunse; din departarile intunecate unde se chinuise ajungea iar la lumina, in mijlocul camerei. O privea si o adulmeca, mirat de ceea ce gasea iarasi nou in pielea curata, aurita de soare, care tremura sub degetele lui, arzându-l, cum ar fi fost incarcata de electricitate.
Tacerea o facu sa spere; in inima incepeau sa i se lipeasca la loc firele rupte si nu indraznea sa spuna nimic, inainte de a simti ca sudura e trainica. Trebuie sa umble incet cu speranta ei, sa n-o destrame.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Îl cuprinse in brate si îl stranse tare. Ar fi vrut sa-l zgaltaie putin, poate asa si-ar fi regasit mai usor datele ei din trecut.
- Suntem cam straini, zise. E frig, nu? Fă ceva, da-mi putin din sangele tau, sa ma incalzesc. Ajuta-mi sa fiu fericita ca sunt aici.
I se parea excesivă, ca de atatea ori. Ce putea face la o ora cand cel mai bine este sa dormi? O aseză cu capul pe pieptul lui, apoi o inveli. Era concesiv.
Ea isi spunea: "Nu trebuie sa dorm! Nu trebuie sa raman cu mine singura. Trebuie sa ma tin asa, inlantuita de el, pana la sfarsitul ultimului sfarsit!"
- Eva, ce vrei sa-mi spui?
- Ce nu stii?
- Nimic de la plecarea mea.
Se gandea: "Nimic de la plecarea lui! Si acum vine, si daca vine, il urmez, fara sa stiu pana unde ma va duce si pentru cat timp!”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Glumea, ca intotdeauna lua uşor vorbele ei cele mai grave, nu credea în ele, nu credea în nimic.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Il asocia la exaltarea ei din egoismul inconstient al oamenilor fericiti.”
― Radu Tudoran, Fiul risipitor

“Cu parere de rau ma despart de acest cadru, unde imprejurarile norocoase imi dadeau incredere in mine insumi si ma ajutau sa evadez spre o treapta mai inalta a existentei mele, de unde incepeam sa ma cunosc si sa-mi banuiesc aspiratiile.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare

“In schimb, satisfactia rezultata din incordarea aceea nimicitoare mi se parea diabolica, ma facea sa cred ca uneori suferinta duce la multumiri mai mari decat binele.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare

“[...] n-am tinut-o de rau pe Rita pentru mistificare, mi-a ramas simpatica si curand a fost chiar o idila intre noi, doar ca mi-am supravegheat-o, luand partea buna si ferindu-ma pana tarziu sa ma las dus de ape, de teama ca simpatia ei ar putea fi falsificata.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare

“„Înțelegi, nu aș avea puterea să pornesc o furtună în sufletul tău; o furtună care numai ea ar putea să-ți fixeze ochii într-o singură culoare, pentru un singur om. Și chiar dacă furtuna ar porni, nu aș avea curajul să o înfrunt.”
― Radu Tudoran

“E o bucurie in trup si in suflet, dublata de un dulce orgoliu, sa mergi langa o femeie si sa stii cum este ea fara rochie; cu timpul, senzatiile si simtamintele acestea isi pierd din putere, asa incepe batranetea, iar cand se sting cu totul nu mai e mult pana sa vina sfarsitul.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare

“Cine nu mai are nimic de pierdut nu simte nevoia sa moara, ci vegeteaza.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare

“Oricat ai dori o femeie, simti nevoia sa fii si singur, e o altfel de voluptate, cine n-o cunoaste inseamna ca nu pune tot pretul cuvenit nici pe voluptatea cealalta, nu se prea cheltuieste.”
― Radu Tudoran, Ieșirea la Mare