Radu Găvan > Quotes

“În copilărie, şi în adolescenţă mai apoi, singurii mei prieteni reali au fost cărţile. De-a lungul timpului am avut mulţi amici sau colegi, dar niciun prieten adevărat, nimeni cu care să pot vorbi pe bune. Adevărul este că până nu cunoşti un lucru cu adevărat nu ai cum să îi duci dorul. Prin urmare am fost mulţumit să fiu lăsat în pace, un băiat şi cărţile lui, mai apoi, pe măsură ce anii au trecut, un tânăr şi cărţile lui. De la prietenii mei am învăţat cam tot ce ştiu, şcoala în sine nu mi-a fost de mare folos, nici nu prea mă interesa ce spuneau profesorii mei, aşteptam doar acel clopoţel de la sfârşitul zilei care să mă trimită acasă, la cartea mea preferată. Am avut şi eşecuri de-a lungul anilor, cărţi ce nu au putut cu niciun chip să mă atragă, oricât de mult aş fi încercat să mă afund în lumea lor. Cu fiecare pagină dată în silă, mă întristam mai mult şi mai mult şi îmi doream cu atât mai tare să îmi placă ce citeam, să uit de lumea mea, să fiu una cu acele cuvinte în care nu mă regăseam. După un îndelungat chin, chiar reuşeam să termin unele cărţi de felul acesta. În acele clipe, ultima pagină era cea mai frumoasă. Mai târziu am realizat că acele cărţi erau aidoma oamenilor – cu unii pur şi simplu nu te potriveşti, nu poţi avea vreo relaţie. De niciun fel, trebuie doar să le dai drumul, spre binele ambelor părţi. Când unul nu are de învăţat ceva de la celălalt, orice apropiere este sortită eşecului."
Neverland”
― Radu Găvan, Neverland

“Oricât de mult mi-aş fi dorit să găsesc cuvintele care să ne apropie din nou, nimic nu-mi venea în minte, mă simţeam ca şi cum aş fi amorţit pe de-a-ntregul, o bucată de carne aruncată în praf, pe care nici măcar câinii vagabonzi n-o vor, o miros doar şi pleacă mai departe.”
― Radu Găvan, Neverland

“Când aveam treizeci de ani nu îmi închipuiam că așa o să fie, acum m-am obișnuit. Crezi că ai timp, da’ nu-i așa. Ai pe dracu’! Nici nu știi când ajungi ca moșii ăia de care râzi când ești tânăr. Te uiți într-o zi în oglindă și nu-ți vine să crezi. Doar ochii mai sunt ai tăi, restul s-a pierdut.”
― Radu Găvan, Exorcizat

“Nu sunt o victimă, norul cel mai întunecat din viaţă mi l-am adus singur deasupra capului. Stau în ploaie şi nu am unde să mă duc. Sunt un câine care a muşcat mâna sorţii. Un suflet delicat se strânge lângă mine, rebegit sub acelaşi nor. Singurul stăvilar în calea unui pas spre o eternitate în iad.”
― Radu Găvan, Neverland

“In aceasta lume rece, demnitatea este acel ceva pe care il poti pastra doar atunci cand nu mai ai nimic de pierdut.”
― Radu Găvan, Neverland

“– De ce scrii? voiau ei să știe și de fiecare dată bărbatul alegea aceleași răspunsuri – Scriu pentru mine, pentru că am nevoie, pentru că îmi place… În acea dimineață însă, când timpul trecuse de mult peste toate răspunsurile, își dăduse seama că singurul răspuns care mai rămăsese era – Scriu ca să nu uit.”
― Radu Găvan, Amurgul unui scriitor

“Unii oameni visează și atunci când se trezesc uită ce au visat. Își amintesc poate vag câteva imagini disparate și acelea ca și când le-ar fi văzut cu coada ochiului, în felul în care ai zări o mașină care trece pe lângă tine cu viteză, o mașină din altă lume, căreia poate îi vezi culoarea sau o aripă sau un far, dar niciodată nu îi distingi adevărata formă, deși atunci când te trezești știi cumva că ai văzut-o și undeva în tine păstrezi imaginea completă și mai știi că nu îți vei aminti niciodată acea imagine, că va rămâne într-un loc străin și întunecat în care nu vei avea acces și unde nici nu ți-ai dori să ajungi vreodată pentru că, dacă ai face-o, ai înnebuni.”
― Radu Găvan, Diavoli fragili

“Îmi este teamă că voi rămâne în umbră şi că numele meu va cădea în uitare într‑o zi, iar ziua aceea se apropie şi tot ce am făcut până acum, toată suferinţa, toată nebunia pe care am aruncat‑o pe hârtie se va pierde cât de curând. Pe de o parte înţeleg de ce se întâmplă asta, înţeleg dorinţa oamenilor de a naviga pe ape liniştite, indiferenţa sau poate frica lor faţă de orice val mai neobişnuit care le‑ar putea răsturna bărcuţa, dar care în acelaşi timp i‑ar putea duce într‑o altă lume, înţeleg atracţia lor faţă de tot ce e banal, de orice e facil, spectaculos într‑un mod ieftin şi uşor de înţeles şi acceptat, dar pe de altă parte nu vreau să înţeleg aşa ceva, nu pot. Nu vreau. Nu poate fi doar atât.”
― Radu Găvan, Diavoli fragili

“V-am prescris Crimă și pedeapsă de trei ori pe zi, câte șase-șapte pagini o dată, timp de 30 de zile, apoi Drumul, la 12 ore, opt pagini o dată, 14 zile, și, în cele din urmă, Cântece vis, un poem pe zi, seara înainte de culcare, până se termină. Dostoievski și McCarthy au sigur la librăria de la parter, Berryman se găsește mai greu, e posibil să fiți nevoiți să colindați librăriile.”
― Radu Găvan, Efectul Jumanca

“Am văzut din nou umbra, pentru o fracţiune de secundă i‑am zărit chipul şi era chipul meu şi se uita la mine şi zâmbea, iar zâmbetul acela nu era nici de om, nici de demon sau înger, era zâmbetul îngheţat al nebuniei.”
― Radu Găvan, Diavoli fragili

“A văzut zece mii de elicoptere rotindu‑se deasupra adâncurilor din Anima, luminile lor măturând țestele giganților, membrele zvâcnind şi urletele înălţându‑se, o mare albă revărsându‑se în prăpastia de la marginea lumii, mii şi mii de guri strigând ca una, mii şi mii de bice electrice brăzdând marea de trupuri, o rană uriașă deschizându‑se în centrul universului știut, nimeni nu se mai întoarce, a râs el, şi a râs, a râs, a râs, bătrâna l‑a apucat şi l‑a tras spre ea, s‑a smucit, ea a râs în continuare, nu mai pot, a spus ea, nu mai pot, a urlat şi figura i s‑a schimonosit, privește, a zis, priveşte‑l, nu pot, priveşte‑l, nu pot, a șoptit el.”
― Radu Găvan, Isus din întuneric

“Mă întreb cum arată viaţa prin ochii unui copil – să vezi luna şi stelele şi să râzi şi atât.”
― Radu Găvan, Neverland